Indreptatirea de sine

[cristiboss56]

În prealabil postat de windorin

Daca Adam tacea macar, tot avea sanse mai mari sa nu fie alungat din rai si din odihna aceea dintai.
Dar el a inceput sa explice, justificandu'si fapta si punand in afara cauza/vina.

Adam era vinovat si s'a indreptatit, crezand ca'l poate pacali pe Dumnezeu, care nu putea fi pacalit.
Hristos era nevinovat si a tacut, chiar daca putea scapa din mana oamenilor, care puteau fi opriti.

Omul nostru este mai vinovat decat Adam, caci avand in fata amandoua variantele... tot pe cea gresita o alege.

Indreptatirea de sine , e mana in mana cu imaginatia ! Sa nu uitam ca ingerii cand au cazut si-au imaginat ca sunt cei mai tari , s-au indreptatit atat de mult pe ei insisi incat au intors spatele lui Dumnezeu . Imaginatia a fost , este si va fi arma cea mai des folosita in ispitirea noastra . Sa nu uitam niciodata aceasta legatura dintre indreptatirea de sine si imaginatie !

[George.m]

Cuviosul Sofronie Saharov spune ca "oamenii, de la sine, nu pot intelege cand pacatuiesc si cand nu. Singur Domnul si Duhul Sfant o vadesc. In Rai, cand Iisus Hristos a vorbit cu Adam, acesta s-a lepadat de a se lasa osandit: Tu mi-ai dat aceasta femeie, ea mi-a dat sa mananc din acest rod. Sa ne straduim a nu osandi pe Dumnezeu.

[George.m]

Parintele Efrem, Egumenul Manastirii Vatoped, da marturie despre un om unit cu Hristos, un om care propovaduia opusul indreptatirii de sine - prihanirea de sine - prin insasi viata sa smerita: Staretul Iosif Vatopedinul.

"Un lucru care-l caracteriza pe Staretul Iosif era prihanirea de sine, marea lui prihanire de sine, cugetul lui smerit. Totdeauna se acuza pe sine, se punea pe sine mai prejos de orice om.

Ca Staret, a trecut prin multe greutati in viata lui, printre care nedreptati si prihaniri. Insa ramanea intotdeauna in pace. Nu-i invinuia niciodata pe cei care-l nedreptateau si-l cleveteau, deoarece avea ca insotitor neincetat prihanirea de sine.

Sa stiti ca asta nu-i lucru usor! Sa te acuze altul pe nedrept, iar tu sa-i dai dreptate, sa-l iubesti, sa te rogi pentru el... Aceasta pornire spre iertare, aceasta partasie la patimirea celuilalt, dragostea staretului Iosif izvorau din adanca lui smerenie, din prihanirea de sine".

[costel]

Parintele Constantin Coman spunea intr-un articol "culmea indreptatirii de sine este sa nu te bucure indreptarea cuiva, vindecarea cuiva, pentru ca dispare o marturie a faptului ca tu esti sanatos, esti bine". Atat timp cat exista indreptatire de sine, toate sunt intelese stramb.

[Dumitru73]

În prealabil postat de costel

Parintele Constantin Coman spunea intr-un articol "culmea indreptatirii de sine este sa nu te bucure indreptarea cuiva, vindecarea cuiva, pentru ca dispare o marturie a faptului ca tu esti sanatos, esti bine". Atat timp cat exista indreptatire de sine, toate sunt intelese stramb.

lucrurile nu trebuiesc duse la extreme.
că ajungi la auto-invinovatire.
iar asta nu este bună decât în relaţia cu Dumnezeu.
în rest, ce ţine de cele lumeşti, trebuie să ai puţină personalitate.

În prealabil postat de Dumitru73

lucrurile nu trebuiesc duse la extreme.
că ajungi la auto-invinovatire.
iar asta nu este bună decât în relaţia cu Dumnezeu.
în rest, ce ţine de cele lumeşti, trebuie să ai puţină personalitate.

Eu nu aş zice că e musai să ne creăm o personalitate, asta pare opusul smereniei.
Dar sunt de acord că există pericolul de a cădea într-o depresie, dacă nu poţi trece peste gânduri de genul "am greşit, nu sunt bun de nimic...", respectiv de auto-învinovăţirea de care vorbeşti.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Annyta

Eu nu aş zice că e musai să ne creăm o personalitate, asta pare opusul smereniei.
Dar sunt de acord că există pericolul de a cădea într-o depresie, dacă nu poţi trece peste gânduri de genul "am greşit, nu sunt bun de nimic...", respectiv de auto-învinovăţirea de care vorbeşti.

cred că greşeşti.
personalitatea nu exclude smerenia.
gândeşte-te la marii sfinţi. nu aveau ei personalitate? sf. Ioan Gura de Aur, sf. Nicolae, etc.
aveau. le lipsea smerenia?