Pedeapsa cu moartea

În prealabil postat de Melissa

E usor sa dam sentinte de pe margine..Dar atunci cand suntem implicati,situatia se schimba..Daca tu imi spui ca daca intr-o zi iti gasesti membrii familiei transati in pungi de 1 leu ( a ramas expresia,nu si pungile) ingropati in spatele casei (lucruri care sunt reale din pacate) sau ascunsi prin pivnita si congelator si tie nu-ti vine sa-l anihilezi pe acel criminal,atunci iarasi zic ca esti ipocrit! Sau nu esti deloc empatic!

Sunt situatii si situatii..De exemplu, o femeie in legitima aparare,fiind victima unui viol, din disperare,isi poate omori agresorul.In opinia mea, acea femeie nu ar trebui condamnata la moarte.Dar cineva care face crime cu premeditare sau psihopatii ucigasi in serie,ar trebui condamnati la moarte,fiind un pericol social.Irecuperabili zic eu.

Si mai este un aspect.Introducerea pedepsei cu moartea poate totusi ar pune un pic de ordine in societate ,instaurand frica.Si s-ar evita poate,de frica,macar omorurile din gelozie sau cele pentru pamant.

Edit: pe de alta parte,n-avem noi dreptul sa luam viata nimanui,chiar fiind doar o pedeapsa asta..Pentru ca Dumnezeu zice "A mea este razbunarea!"..

Deci nu pot spune decat ca multumesc Domnului ca nu sunt un factor decizional in privinta acestei probleme..:-)))

De acord Melissa, de acord cu tine cand iti exprimi indignarea fata de faptele cumplite care se pot petrece. Uneori traim chiar mai mult decat indignare. Nu vreau sa fiu ipocrit si recunosc, iata, marturisesc catre tine ca si eu traiesc uneori: teama, furia, dezgustul, incapacitatea de acceptare - dar le traiesc doar o vreme, pana cand, prin mila Domnului imi amintesc invatatura Sa si accept ceea ce Domnul ne cere: lepadarea de sine - de toate sentimentele mele potrivnice.
De aceea am insistat sa judecam problema in legatura concreta, PRACTIC, cu: rugaciunea, Sfanta Liturghie, Sfanta Impartasanie. Doar din ACEST loc al vietii noastre (din spatiul duhovnicesc in care nazuim la unirea cu Dumnezeu, fiecare dupa puterile noastre si prin harul Duhului Sfant) abordam altfel pedeapsa capitala. Cu totul altfel decat din afara, cand judecam doar dupa mintea noastra si fara mangaierea Celui care "va va calauzi la tot adevarul" (In, 16.13).
Daca nu cadem, in fata ororii, la Hristos, avem oare alta cale mai buna?
Domnul spune: "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul." "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema."
Care e alternativa? Sa inmultim, impotriva cuvantului Sau, moartea cu inca o moarte (tocmai noi, cei care am fost chemati la viata? tocmai noi, cei care "am vazut Lumina"?)?
Pentru ca suntem crestini si avem pecetea iubirii in inima prin Sfantul Botez, eu cred ca se cuvine sa ne adancim sufletul la modelul Domnului Insusi.
Tocmai cand ne este mai greu, altfel cand?
Noi suntem parte din Trupul Bisericii, iar Capul nu e altul decat Mantuitorul. Nu se cuvine ca Trupul sa asculte de Cap?
Mt 17,5: "Acesta este fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L".
Citim Evangheliile si aflam ce a facut Iisus Hristos, atunci cand niste bieti oameni (in comparatie cu El care este Dumnezeu) l-au batjocorit, chinuit, omorat cu maxima cruzime pe Omul Iisus. Ar fi putut (fiind deopotriva Dumnezeu) sa opreasca supliciul, sa ii pedepseasca teribil. Dar El ce a facut, ce a spus (pentru noi, oamenii, pentru noi spre sfintirea noastra, intru mantuire)? Sa revedem capitolul 27 din Evangelia dupa Matei si ne reamintim.
Apoi, spune in Gradina Ghetsimani (Mt. 26,42): "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti."
Spune lui Petru (Mt. 26,52): "Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."
Spune pe Cruce (Lc. 23,34: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac."
Asadar, e cumplit ce facem noi oamenii pe pamant. Dar noi, crestinii, vrem, dorim si putem (prin Duhul Sfant) sa dam curs rugaciunii: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."
Da, Melissa, durerea ta e si a mea, uimirea ta in fata raului e si a mea. Dar suntem oameni intre alti oameni si suntem oameni crestini. Chemati sa fim sarea si lumina lumii!
NOI SUNTEM cei chemati de Domnul sa fim sarea si lumina lumii!
Vrem asta si, calauziti de Duhul Sfant, putem.
Nadejde tare, Melissa, nadejde tare in Domnul Iisus Hristos. El este credincios. Dumnezeu e mereu credincios. El nu isi incalca Legamantul!
"Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin."

În prealabil postat de ioan cezar

De acord Melissa, de acord cu tine cand iti exprimi indignarea fata de faptele cumplite care se pot petrece. Uneori traim chiar mai mult decat indignare. Nu vreau sa fiu ipocrit si recunosc, iata, marturisesc catre tine ca si eu traiesc uneori: teama, furia, dezgustul, incapacitatea de acceptare - dar le traiesc doar o vreme, pana cand, prin mila Domnului imi amintesc invatatura Sa si accept ceea ce Domnul ne cere: lepadarea de sine - de toate sentimentele mele potrivnice.
De aceea am insistat sa judecam problema in legatura concreta, PRACTIC, cu: rugaciunea, Sfanta Liturghie, Sfanta Impartasanie. Doar din ACEST loc al vietii noastre (din spatiul duhovnicesc in care nazuim la unirea cu Dumnezeu, fiecare dupa puterile noastre si prin harul Duhului Sfant) abordam altfel pedeapsa capitala. Cu totul altfel decat din afara, cand judecam doar dupa mintea noastra si fara mangaierea Celui care "va va calauzi la tot adevarul" (In, 16.13).
Daca nu cadem, in fata ororii, la Hristos, avem oare alta cale mai buna?
Domnul spune: "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul." "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema."
Care e alternativa? Sa inmultim, impotriva cuvantului Sau, moartea cu inca o moarte (tocmai noi, cei care am fost chemati la viata? tocmai noi, cei care "am vazut Lumina"?)?
Pentru ca suntem crestini si avem pecetea iubirii in inima prin Sfantul Botez, eu cred ca se cuvine sa ne adancim sufletul la modelul Domnului Insusi.
Tocmai cand ne este mai greu, altfel cand?
Noi suntem parte din Trupul Bisericii, iar Capul nu e altul decat Mantuitorul. Nu se cuvine ca Trupul sa asculte de Cap?
Mt 17,5: "Acesta este fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L".
Citim Evangheliile si aflam ce a facut Iisus Hristos, atunci cand niste bieti oameni (in comparatie cu El care este Dumnezeu) l-au batjocorit, chinuit, omorat cu maxima cruzime pe Omul Iisus. Ar fi putut (fiind deopotriva Dumnezeu) sa opreasca supliciul, sa ii pedepseasca teribil. Dar El ce a facut, ce a spus (pentru noi, oamenii, pentru noi spre sfintirea noastra, intru mantuire)? Sa revedem capitolul 27 din Evangelia dupa Matei si ne reamintim.
Apoi, spune in Gradina Ghetsimani (Mt. 26,42): "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti."
Spune lui Petru (Mt. 26,52): "Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."
Spune pe Cruce (Lc. 23,34: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac."
Asadar, e cumplit ce facem noi oamenii pe pamant. Dar noi, crestinii, vrem, dorim si putem (prin Duhul Sfant) sa dam curs rugaciunii: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."
Da, Melissa, durerea ta e si a mea, uimirea ta in fata raului e si a mea. Dar suntem oameni intre alti oameni si suntem oameni crestini. Chemati sa fim sarea si lumina lumii!
NOI SUNTEM cei chemati de Domnul sa fim sarea si lumina lumii!
Vrem asta si, calauziti de Duhul Sfant, putem.
Nadejde tare, Melissa, nadejde tare in Domnul Iisus Hristos. El este credincios. Dumnezeu e mereu credincios. El nu isi incalca Legamantul!
"Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin."

Iti multumesc frumos ca mi-ai inteles trairea. Dupa cum poti vedea singur,la ultimul mesaj,dupa scurt timp am scris un Edit pentru ca deja in mine se contrazicea ceva..:-)

Si iti multumesc frumos pentru tot ce mi-ai scris.:-)

[AlinB]

Bine ca ai inteles pana la urma, cu mentiunea ca pedeapsa cu moartea nu-i face pe infractori mai blanzi ci mai rai, stiind ca o data prinsi oricum nu mai au nimic de pierdut, isi permit orice..

[andreicozia]

În prealabil postat de AlinB

Bine ca ai inteles pana la urma, cu mentiunea ca pedeapsa cu moartea nu-i face pe infractori mai blanzi ci mai rai, stiind ca o data prinsi oricum nu mai au nimic de pierdut, isi permit orice..

Si ce daca isi permit orice intre patru ziduri groase de un metru in asteptarea injectiei letale sau a streangului pentru nemerniciile si prejudiciile aduse comunitatii.
Cui ii mai pasa ce-i trece prin minte criminalului prins.
Poate sa se dea cu capul de pereti cit o vrea, este treaba lui!
Esti amuzant in naivitatea ta!

[Dumitru73]

În prealabil postat de andreicozia

Si ce daca isi permit orice intre patru ziduri groase de un metru in asteptarea injectiei letale sau a streangului pentru nemerniciile si prejudiciile aduse comunitatii.
Cui ii mai pasa ce-i trece prin minte criminalului prins.
Poate sa se dea cu capul de pereti cit o vrea, este treaba lui!
Esti amuzant in naivitatea ta!

cred ca Alin nu se referea la criminalii arestati.
daca un tip isi ucide sitia ce-l va opri sa nu-si ucida si socrii, de exemplu?

În prealabil postat de Dumitru73

daca un tip isi ucide sitia ce-l va opri sa nu-si ucida si socrii, de exemplu?

Ideea este sa NU ajunga sa-si ucida sotia asa cu una cu doua.Poate daca este in vigoare pedeapsa cu moartea, cand ridica toporul sa crape capul nevestei, se mai gandeste o data daca sa dea ori nu.Asa se merge pe principiul "imi dau 15 ani, ma port bine,ies peste 10 dar macar stiu c-am scapat de EA"...

[Traditie1]

A dori moartea altora este o manifestare a urii, oricât de vinovat ar fi celălalt. Am fost impresionat când am auzit de cazuri în care membrii familiei unui om care a fost ucis l-au iertat pe făptaș (de pildă în cazul unor creștini omorâți de musulmani). Nu putem probabil să-i iubim, dar putem să renunțăm să le luăm viața. Dacă nu mă înșel, dacă rudele victimei iartă pe făptaș, acesta poate fi absolvit de pedeapsa capitală.

Protecția societății nu trebuie să meargă până la a ridica viața altuia. Este ceva ce, fiecare din noi și colectiv, trebuie să lăsăm în seama lui Dumnezeu. Sună teoretic și abstract dar e ceva ce putem face și chiar asta e voia lui Dumnezeu.

Cei care contribuie la ridicarea vieții unui suflet vor fi bântuiți mereu în veșnicie de ceea ce au făcut, chiar dacă nu începând de acum, ci mai târziu, când conștiința lor se va trezi.

[AlinB]

În prealabil postat de Melissa

Ideea este sa NU ajunga sa-si ucida sotia asa cu una cu doua.Poate daca este in vigoare pedeapsa cu moartea, cand ridica toporul sa crape capul nevestei, se mai gandeste o data daca sa dea ori nu.Asa se merge pe principiul "imi dau 15 ani, ma port bine,ies peste 10 dar macar stiu c-am scapat de EA"...

Apropo, de divort ai auzit?

Si pentru crima cu premeditare nu se dau 10 ani.
Aici este problema pe care, se pare, refuzi sa o vezi.

Acum, reversul medaliei ar fi ca si nevasta, sa se teama sa-l enerveze in halul ala, incat sa nu-i lase alta iesire din casatorie. Ar fi foarte benefic pentru societate..

In plus:

În prealabil postat de Dumitru73

cred ca Alin nu se referea la criminalii arestati.
daca un tip isi ucide sitia ce-l va opri sa nu-si ucida si socrii, de exemplu?

..sau chiar si jumatate de cartier ..nu?
Logica e foarte simpla: fie o moarte, fie o mie, tot cu o moarte platesc.
Necrezand nici in viata si justitia de dincolo de moarte, moartea (mai ales rapida si nedureroasa) este pentru ei chiar o iesire elenganta din viata asta.

Teama de moarte functioneaza cum zici tu doar pentru o persoana ca tine, nu un om scos din minti de cel de langa el sau multe alte probleme pe care tu din scaunelul tau moale din fata calculatorului nici macar nu ti le poti imagina.

O societate care "vindeca" crima cu crima nu poate decat sa produca si mai multi criminali, mai feroci, lipsiti de scrupule, etc.
Ca sa nu mai vorbim ca NU poate fi crestina. Partial/superficial/aparent crestinata da, in realitate, NU.

[AlinB]

În prealabil postat de andreicozia

Si ce daca isi permit orice intre patru ziduri groase de un metru in asteptarea injectiei letale sau a streangului pentru nemerniciile si prejudiciile aduse comunitatii.
Cui ii mai pasa ce-i trece prin minte criminalului prins.
Poate sa se dea cu capul de pereti cit o vrea, este treaba lui!
Esti amuzant in naivitatea ta!

N-ai inteles, era vorba ce isi permit inainte sa ajunga acolo.

Daca stie ca o data prins il asteapta oricum moartea, de ce ar mai avea retineri in a face ceva pana ajunge acolo? Mai mult decat viata, crede el, oricum nu are ce sa piarda.