Declaratii de dragoste

[dianagroza]

În prealabil postat de Dumitru73

poate nu faci bine, sau ce trebuie

Nu inteleg.

[Mihnea Dragomir]

Nu-i marmură. Nu-s lespezi de morminte regeşti
Mai mult ca versul meu să ţină.
Va să-ţi păstrez lumina prin cuvinte,
Că-n piatră, zgura vremii ţi-o întină.

Când în război cu timpul cad statui
Şi ard cetăţi, şi se prăvăl palate,
Doar ţie, Mars, prin fier şi focul lui
Să-ţi treacă amintirea nu mai poate

Tu calci, deci, peste moarte şi uitare.
Iar preţul tău la fel va fi, şi-atunci,
În ochii viitorului, prin care
Spre tristul capăt erele-şi dau brânci.

Şi, până când toate acestea or să fie
Trăieşti, ca-n ochii mei, şi-n poezie.

[Mihnea Dragomir]

Sînt unii mîndri că-s de neam. Mai sînt
De bani, de har, de vîrsta ce le-o dai,
De scump-plătitul, hîd, modern veşmînt,
De şoimii lor, de cîinii lor, de cai.

Sînt firi şi firi; plăcerea şi-o găseste
In viaţă fiecare-n felul lui.
Pe mine însă, ce mă fericeşte
E mai presus de binele oricui.

Iubirea-ţi mai de preţ mi-e şi mai sfîntă
Decît averi, ori rang, ori strai, ori nume.
Nici şoimi, nici cîini, nici caii nu mă-ncîntă:
De tine-s mîndru cît de-o-ntreagă lume.

Nenorocirea-i doar că poţi să faci
Oricînd, s-ajung sărac între săraci

[RedRose]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sînt unii mîndri că-s de neam. Mai sînt
De bani, de har, de vîrsta ce le-o dai,
De scump-plătitul, hîd, modern veşmînt,
De şoimii lor, de cîinii lor, de cai.

Sînt firi şi firi; plăcerea şi-o găseste
In viaţă fiecare-n felul lui.
Pe mine însă, ce mă fericeşte
E mai presus de binele oricui.

Iubirea-ţi mai de preţ mi-e şi mai sfîntă
Decît averi, ori rang, ori strai, ori nume.
Nici şoimi, nici cîini, nici caii nu mă-ncîntă:
De tine-s mîndru cît de-o-ntreagă lume.

Nenorocirea-i doar că poţi să faci
Oricînd, s-ajung sărac între săraci

Traiasca nemuritorul Shakespeare...:)

[Mihnea Dragomir]

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

[Copacel]

Mult mai simplu:
Lucefarul vietii mele, te iubesc fa !

[CristianR]

Sau mult mai copăcel.