Iehova e numele din Biblie

[AdrianAamz]

Mitropolitul primat Ghenadie (Petrescu) - nascut 1836, decedat 1918; a detinut aceasta functie intre 1893-1896.

Nicolae Nitzulescu _ profesor de teologie, laic. Nascut 1837, decedat 1904.

Deci, tiparitura din poza nu este din 1913, caci Ghenadie nu mai era mitropolit de 17 ani, ci era staret la manastirea Caldarusani. Iar Nitulescu era mort de 9 ani.

Operele lui Nitulescu:

1. Manual de Psihologie, Logică, Morală şi Teodicee, traducere din Charma, Bucureşti, 1870, X + 183 p.;

2. Prescurtare de geografie, Bucureşti, 1873,112 p. (ed. a II-a, Bucureşti, 1875, 83 p.);

3. Compendiu de Istoria Bisericii (până la 1453), Bucureşti, 1875,Vll +248 p.

4. Elemente de Gramatică a Limbii ebraice, Bucureşti, 1887, 184 p.

5. A tradus din limba greacă Noul Asezământ, Bucureşti, 1897 (alte surse indica 1895), 431 p. (reeditat în 1908),

6. Apoi o ediţie întreagă a Bibliei, Bucureşti, 1906; (remarca: editată de Societatea Biblică Britanică).

Unei editii din 1874 a Bibliei , tiparita la Iasi, i s-a atribuit numele de "traducerea Nitulescu", dar nu a fost editata de BOR, ci de Societatea Biblică Britanică.
Oricum, nu era Ghenadie mitropolit primat in 1874.

In schimb, apare mentiunea ca respectivul text (1874) era folosit de baptisti.
Tot in 1874, Carol I NU purta inca titulatura de rege, ci de printz, caci Romania nu a fost regat pana in 1881. Abia din acest an Carol I poarta titlul de rege.

Deci, in cel mai bun caz, singura lucrare a lui Nitulescu aparuta in vremea cand Ghenadie era mitropolit primat (si Carol I rege) ar fi Noul Testament, in 1895.
Asta explica si textul de pe pagina din poza: "tradus din limba originala greaca". Se stie ca limba originala a VT este ebraica.
Daca era textul intregii Scripturi, ar fi trebuit sa scrie "tradusă", plus ca mentiunea despre limba originala greaca nu se potriveste decat NT.

Inca nu am cules si alte date despre tiparitura din fotografie (precizez: in Romania ma ocup cu tipografia, deci ceva meserie cunosc...), dar am banuiala ca poza copertei si a paginii de prezentare sunt ale unei alte carti decat cea din poza cu textul psalmilor.

Textul psalmilor din poza, atat din punct de vedere gramatical, cat si al caracterelor tipografice utilizate, dateaza aproximativ din perioada 1900-1920.
Dar in perioada 1870-1890 se foloseau alta ortografie si alte caractere tipografice.


Cat despre textul psalmilor in care apare numele Iehova:
in originalul ebraic, apare in text tetragrama IHWH.

In traducerea greaca pre-crestina, numita Septuaginta (LXX), apare substantivul propriu Kyrios = Domnul (Dumnezeu), la forma de vocativ Kyrie = Doamne.

In cele mai multe traduceri in engleza apare LORD = Dumnezeu.
Unele dintre acele traduceri sunt mai vechi decat textul romanesc prezentat in poza.
Iar cultele care au o fixatie pe numele Iehova provin din spatiul anglofon.

Faptul ca intr-o traducere romaneasca, indiferent de cine si cand a fost facuta, apare sintagma IeHoVa, (in ebraica vorbita, conform vocalizarii textului, se pronunta IAHVE' ; ultimul H e mut _ sau mai degraba aspirat), indica fie o tendinta a traducatorului de a fi fidel literei textului, dar pierzand semnificatia cuvantului in limba romana (caci rugaciunea lui David se indrepta spre o fiinta, anume fiinta divina, adica Dumnezeu), fie o traducere intentionat facuta pentru a sustine teza numelui lui Dumnezeu din punct de vedere al unei anumite formatiuni religioase.

In plus, la unii psalmi din paginile pozate nu corespunde fie numerotatia, fie numarul de versete cu cel din textul romanesc oficial al BOR, nici cu cel din textul masoretic ebraic, nici cu cel grec din Septuaginta, ci mai degraba cu traducerea Cornilescu.

Sunt de parere ca este o traducere neortodoxa, fie ghidata dupa Cornilescu, fie dupa care s-a ghidat Cornilescu.

[Just_Me]

Si totusi cum s-a ajuns de la Elohim, Iehova si Adonai la Domnul Dumnezeu? Ce garantii avem ca in Vechiul Testament unde apar aceste nume e vorba de Dumnezeu in fiecare caz mentionat?

[AdrianAamz]

Cred ca un raspuns ar fi: din postarea d-lui Calator-prin-ploaie, se remarca faptul ca in textul biblic aceste cuvinte apar atat singure, cat si in asociere unele cu altele atunci cand se refera la Cineva transcendent. Simpla asociere a lor arata ca e vorba de una si aceeasi fiinta: Dumnezeu.

Daca vreti si altfel de raspuns, aveti rabdare si cititi mai jos.

Vechiul Testament incepe cu cuvintele:

Bereshit bara Elohim et-hashamaim ve-et-haaretz. (Geneza = Facerea 1, 1 )

Tradus: Intru inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.

Daca cerul si pamantul le-a facut cineva, atunci ori e Dumnezeu , si el este denumit prima data in ebraica Elohim, ori nu e Dumnezeu, ci altcineva pe care il cheama Elohim.
Daca nu le-a facut nimeni, atunci nu mai are rost sa vorbim despre Dumnezeu si sintagmele prin care este EL prezentat in Biblie.

In cartea numita Exodul sau Iesirea, Dumnezeu ii vorbeste direct lui Moise si-l trimite sa aduca poporul evreu la ascultare de EL. Iar Moise il intreaba :
"Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?" (Exod 3, 13)

E greu de interpretat aceasta intrebare daca nu tinem cont de contextul istoric religios in care se afla poporul evreu dupa 400 de ani de vietuire in Egipt.
Egiptenii erau politeisti, aveau un panteon numeros, foarte multe temple si manifestari dedicate acestor zeitati.
Evreii, pe de alta parte, nu-l mai cunoasteau sau nu-l mai recunosteau pe acel Dumnezeu pe care il cunoscusera Avraam, Isaac, Iacov si Iosif, in sensul ca nu mai aveau siguranta ca exista un singur Dumnezeu. Erau mai ancorati in zona politeista, idolatra, decat in realitatea adevaratului Dumnezeu.

Departajarea lui Dumnezeu fata de zeii egipteni (si de alte zeitati cunoscute in zona) trebuia facuta concret. Toti zeii paganilor aveau cate un nume distinct. De aceea Moise pune problema despre cine sa le vorbeasca si cum anume , in asa fel incat sa se vada clar diferenta dintre Dumnezeu care counica prin Moise si zeii de care se ciocneau zilnic.

Iar Dumnezeu raspunde:
"Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!". (Exod 3, 14).


Expresia "ehieh asher ehieh" inseamna literal "Eu sunt cel ce sunt", si este corect tradusa.

Mai departe:

Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: "Asa sa spui fiilor lui Israel: "Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!" (Exod 3, 15).

Cuvantul ebraic tradus prin "Domnul" este, in original, "Iehowa'h", unde W poate fi citit fie ca "w" din engleza, deci un diftong, fie ca "V" simplu romanesc.
Acest "iehowa'h" este de fapt tot o expresie verbala, care inseamna "cel care este".
Dupa cum se observa, expresia verbala "Cel care este / Cel ce sunt" s-a tradus in cele din urma prin Domnul.

Cuvintul tradus prin "Dumnezeu" este exprimat in textul ebraic tot prin forma substantivului propriu Elohim, iar cand spune "Dumnezeul lui Avraam" etc, deci se leaga de un substantiv in cazul genitiv, apare declinat ca Elohe'i.

Cuvantul "adon".
Ca substantiv comun, inseamna "domn" , ca mod de adresare catre un barbat, exact ca in limba romana contemporana.


Nu sunt lingvist ca sa pot defini concret fenomenul, dar studiind un curs de ebraica biblica am sesizat ca in aceasta limba se produce fenomenul combinarii a doua parti de vorbire intr-una singura. Dar acest cuvant unic rezultat se traduce in limbile moderne prin cele doua cuvinte constituente.

Asa se intampla cu "adon", care din substantiv comun devine substantiv propriu in forma "Adonai", rezultata prin unirea lui Adon cu un pronume personal posesiv.
Se poate traduce "Adonai" prin "Domnul nostru", sau numai "Domnul", cu referire strict la Dumnezeu.

In Vechiul Testament ebraic apar toate 3 cuvintele: Elohim, Ieho'w'a'h, Adonai, cu referire la unul si acelasi Dumnezeu.

In traducerea greaca Septuaginta (LXX), apar doar doua cuvinte prin care se traduc aceste trei sintagme ebraice: Kyrios si Theos.
Primul se traduce literal prin Domnul, dar in romaneste este echivalent cu Dumnezeu, iar al doilea inseamna Dumnezeu.

Oricum am analiza problema, este vorba de una si aceeasi fiinta, Dumnezeu, care apare denumit in mai multe feluri. Acum nu mai am timp sa caut, dar in Biblie este mentionat ca Dumnezeu este cel cu multe nume. Ceasta afirmatie intareste deja constatarea ca nu exista un singur cuvant care sa exprime numele lui Dumnezeu, ci sunt o multitudine.

[AdrianAamz]

Am uitat sa precizez ca atunci cand evreii citesc din scriptura (VT) si intalnesc tetragrama IHWH, nu pronunta nici Iahve'h, nici Yehova, ci Adonai...

Cat despre garantii: daca ceea ce scrie in Biblie este cuvantul lui Dumnezeu, atunci garantia consta in faptul ca insusi Dumnezeu vorbeste despre sine, pronuntand toate aceste cuvinte prin care EL se prezinta.

Pe urma, atat comunitatea iudaica, precum si cea crestina garanteaza cu propria credinta si practica religioasa ca peste tot in Scripturi e vorba de unul si acelasi Dumnezeu, iar nu de mai multe personaje, fiecare cu alt nume.

Desigur, unui necredincios nimeni si nimic nu ii va putea garanta vreodata ceva.