Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

În prealabil postat de EMANUELA

Bătrânul Zaharia spunea ca la Chilia „Schimbarea la Faţă“ de la Noul Schit părinţii spuneau „Rugăciunea lui Iisus“ cu voce tare.

Odată, s-au adunat diavolii şi unul dintre ei a strigat:

- Spun rugăciunea cu voce tare, dar nu are putere rugăciunea lor.

Atunci unul dintre diavolii cei mai mari a spus:

- Fie că spun rugăciunea cu voce tare, fie că o spun cu mintea, ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic. (Patericul atonit)

Coincidenta sau nu , avem si noi un Zaharia , ce-i drept nu-i prea batran ,dar avem ce invata de la el ! Multumim , pentru povestioara cu talc ,postata de tine !

[cristiboss56]

Intram in Postul Mare , unde mai mult ca oricand RUGACIUNEA devine o NECESITATE , nu o obligatie , nu o formalitate , caci ea nu-i povara , ea e insasi este VORBIREA noastra cu Dumnezeu . Indiferent pe care treapta ne situam in rugaciune , prin ea omul castiga har si o intelepciune duhovniceasca nemarginita , fiindca se uneste cu Cel nemarginit , cu Dumnezeu . Post binecuvantat !+

[cristiboss56]

Rugaciunea nu este numai o intalnire intima cu Dumnezeu , ci este , totodata , o convorbire , un dialog cu Dumnezeu . In rugaciune este mai important ce cere Dumnezeu de la noi deacat ceea ce cerem noi de la Dumnezeu . Daca la rugaciune nu auzim glasul lui Dumnezeu , ci se aude numai glasul nostru , rugaciunea noastra nu se mai poate numi dialog cu Dumnezeu , e doar monolog cu noi insine . Rugaciune bine placuta Lui , este si rugaciunea facuta cu proprile cuvinte , caci rugaciunea facuta numai din carti risca sa devina o rugaciune mecanica , neatenta , fara suflet , din obisnuinta , ori nu asta vrem , cea ce nu inseamna ca rugaciunea rostita , citita din carti trebuie neglijata .Totul sa fie facut cu discernamant , si mai ales cu dragoste si sinceritate !

[cristiboss56]

Un cuvant de intelepciune , al parintelui Arsenie Papacioc , greu incercat in aceste zile . . . :http://www.crestinortodox.ro/intervi...une-70496.html

În prealabil postat de cristiboss56

Daca la rugaciune nu auzim glasul lui Dumnezeu , ci se aude numai glasul nostru , rugaciunea noastra nu se mai poate numi dialog cu Dumnezeu , e doar monolog cu noi insine .

Cristi, te rog sa detaliezi putin pasajul asta, imi pare un gand plin de miez. (Si nu sunt multumit de interpretarea mea saraca si stangace.) Te rog, daca se poate...
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Am scris eu ceva la inceputul thread-ului , dar accentuez si aici cateva aspecte , nu pe toate ca mi-ar trebui pagini intregi ! Gura-mintea-inima , acestea sunt cele care participa la rugaciune ! Atata timp cat ele sunt separate , lasate in voia lor , vorbim doar de un monolog , sau de rugaciunea facuta din "obligatie-frica. . . ", si ai vazut cata povara e uneori in indeplinirea orelor de rugaciune , caci mintea e imprastiata spre grijile lumesti , iar inima saraca se zbate in durerile pricinuite de cele ce sunt transmise de minte , caci nu putem separa madularele noastre oricat ne-am stradui noi . Ele lucreaza impreuna , iar cand unul din madulare sufera , toate celelalte sunt afectate . Cum am mai spus , rugaciunea gurii este cea mai de jos treapta a rugaciunii , la care ne oprim foarte multi dintre noi , avand doar impresia ca am inaintat , dar nu , nu-i adevarat . De ce ? Simplu , un sporit in rugaciune , in vecii vecilor nu va mai fi afectat de necazurile lumesti , nu se va mai mania , nu va mai fi mandru , nu se va mai supara pe cel de langa el , etc , deci va fi cu adevarat smerit ! Cati am ajuns in stadiul asta ? Din pacate avem mult de munca , iar mare inselare e in a cauta formule magice , retete ,tehnici , sau mai stiu eu ce , pentru ca rugaciunea te lipeste de Dumnezeu si te face un duh cu El , dar asta nu se face batand din palme , si in nici un caz bazandu-ne doar pe fortele proprii , ci repetand obsedant : " Doamne invata-ma sa ma rog Tie! ". Atata timp cat sufletul nu participa efectiv la rugaciune , munca si nevointa noastra este in zadar , adica suntem in monolog . Sa nu uirti , frate draga ca sufletul nostru are doua parti : mintea si inima , si pe acestea trebuie sa le cucerim prin rugaciune , sa le punem efectiv la lucru . A noastra sa fie vointa , caci restul le dobandim cu darul lui Dumnezeu !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Am scris eu ceva la inceputul thread-ului , dar accentuez si aici cateva aspecte , nu pe toate ca mi-ar trebui pagini intregi ! Gura-mintea-inima , acestea sunt cele care participa la rugaciune ! Atata timp cat ele sunt separate , lasate in voia lor , vorbim doar de un monolog , sau de rugaciunea facuta din "obligatie-frica. . . ", si ai vazut cata povara e uneori in indeplinirea orelor de rugaciune , caci mintea e imprastiata spre grijile lumesti , iar inima saraca se zbate in durerile pricinuite de cele ce sunt transmise de minte , caci nu putem separa madularele noastre oricat ne-am stradui noi . Ele lucreaza impreuna , iar cand unul din madulare sufera , toate celelalte sunt afectate . Cum am mai spus , rugaciunea gurii este cea mai de jos treapta a rugaciunii , la care ne oprim foarte multi dintre noi , avand doar impresia ca am inaintat , dar nu , nu-i adevarat . De ce ? Simplu , un sporit in rugaciune , in vecii vecilor nu va mai fi afectat de necazurile lumesti , nu se va mai mania , nu va mai fi mandru , nu se va mai supara pe cel de langa el , etc , deci va fi cu adevarat smerit ! Cati am ajuns in stadiul asta ? Din pacate avem mult de munca , iar mare inselare e in a cauta formule magice , retete ,tehnici , sau mai stiu eu ce , pentru ca rugaciunea te lipeste de Dumnezeu si te face un duh cu El , dar asta nu se face batand din palme , si in nici un caz bazandu-ne doar pe fortele proprii , ci repetand obsedant : " Doamne invata-ma sa ma rog Tie! ". Atata timp cat sufletul nu participa efectiv la rugaciune , munca si nevointa noastra este in zadar , adica suntem in monolog . Sa nu uirti , frate draga ca sufletul nostru are doua parti : mintea si inima , si pe acestea trebuie sa le cucerim prin rugaciune , sa le punem efectiv la lucru . A noastra sa fie vointa , caci restul le dobandim cu darul lui Dumnezeu !

Duhul Sfant , luand parte la neputinta noastra vine la noi , cu toate ca suntem necurati de patimi si de pacate . Si daca afla mintea rugandu-se cu sinceritate doar Acestuia , o ia in stapanire si pierde toata ceata gandurilor si cugetelor viclene care-o inconjoara , si-o indeamna la iubirea rugaciunii duhovnicesti . Deci , cum am spus si mai sus , a noastra sa fie vointa , caci restul le dobandim cu darul lui Dumnezeu . Ce frumos spunea Sfantul Nil Ascetul :" Fericita este mintea care la vremea rugaciunii nu plazmuieste inlauntrul ei nicio infatisare ! Fericita este mintea care se roaga nestingherita si dobandeste in timp, mai mult , dorul dupa Dumnezeu ! Fericita este mintea care la vremea rugaciunii , devine nemateriala , si libera de toate ! Fericita este mintea care la vremea rugaciunii , ramane netulburata de niciun lucru !"Daca la vremea rugaciunii , simtim o bucurie mai mare decat orice alta bucurie , atunci cu siguranta am aflat rugaciunea adevarata ! Asa sa ne ajute Dumnezeu !+

[cristiboss56]

Larisa , colaboratoare a acestui site , semneaza un artcol ce merita citit :http://www.crestinortodox.ro/diverse...or-124161.html