Dumnezeu este iubire

[Ana-Maria N]

Am ascultat, odata, la o predica la biserica, o istorioara frumoasa, care suna cam asa:

Un om naufragiase pe o insula pustie. Si a trait asa in singuratate, vreme de multi ani. Intre timp, el s-a adaptat la viata pe care era nevoit s-o traiasca. A inceput sa-si construiasca diverse unelte, casa din betigasele si frunzele ce gasea pe acolo. Intr-o noapte, un fulger i-a ars casuta, muncita cu truda si din neajunsuri. Tot ce agonisise a pierdut atunci. Si a inceput omul nostru sa se planga lui Dumnezeu: Doamne, de ce m-ai parasit de tot? Dupa ce ca traiesc asa cum traiesc, de ce mi-ai luat si casuta ce-mi facusem? Iar Dumnezeu ii spune: Daca casa ta nu lua foc, cei din vaporul din departare, nu te-ar fi vazut sa vina sa te salveze.

El ne iubeste…chiar si atunci cand ne simtim parasiti. Spre deosebire de noi, Dumnezeu stie ce se va intampla in viata ta peste cinci minute, maine, saptamana viitoare, anul urmator si pana la sfarsitul vietii tale pe acest pamant. Si mai important chiar decat acest lucru este ca tu sa stii ca va fi alaturi de tine in clipa cand se va intampla... daca ai hotarat sa-L chemi in viata ta. El ne spune ca poate fi „adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi.” Dar trebuie sa ne straduim din inima sa Il cautam, fiindca El spune: „Ma ve-ti cauta şi Ma ve-ti gasi, daca Ma ve-ti cauta cu toata inima.”

[Ana-Maria N]

O absolventa de facultate si-a descris situatia astfel: „Este ceva uimitor sa am o relatie reala cu Dumnezeu, in viata de zi cu zi. Am un „Insotitor cosmic” pe care nu L-as schimba pentru nimic in lume. Ma simt iubita si simt, in sfarsit, ca cineva ma cunoaste cu adevarat, intr-un mod pe care nici nu cred ca-l pot descrie in cuvinte.”

Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent ca s-a infectat cu virusul HIV, in urma unei transfuzii de sange. La inceput a fost in culmea disperarii si a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, s-a apropiat de El. Urmarea: in ultimii sai ani de viata, a vizitat nenumarate campusuri universitare (desi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor sai studenti cum Il pot cunoaste pe Dumnezeu si cum pot avea parte de aceeasi pace de care se bucura el... „ In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

O alta studenta, Carina, isi descrie astfel drumul catre Dumnezeu: „Credeam ca sunt crestina fiindca mergeam duminica la biserica... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalti trei ani dinainte. Imi petreceam cea mai mare parte din timp band, drogandu-ma sau cautand sa ma fac iubita. Simteam ca mor pe dinauntru si nu eram deloc stapana pe viata mea. Doar in clipa in care mi-am dat seama ca nu mai imi doresc sa traiesc... mi-a trecut prin minte ca trebuie sa fac ceva... ceva care sa-mi readuca speranta in suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa vina in viata mea. El mi-a aratat dragoste, iertare si la El am gasit siguranta, mangaiere, acceptare si un rost in viata. El imi da tarie si, daca n-ar fi fost El, n-as mai fi astazi aici.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Ana-Maria N

O absolventa de facultate si-a descris situatia astfel: „Este ceva uimitor sa am o relatie reala cu Dumnezeu, in viata de zi cu zi. Am un „Insotitor cosmic” pe care nu L-as schimba pentru nimic in lume. Ma simt iubita si simt, in sfarsit, ca cineva ma cunoaste cu adevarat, intr-un mod pe care nici nu cred ca-l pot descrie in cuvinte.”

Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent ca s-a infectat cu virusul HIV, in urma unei transfuzii de sange. La inceput a fost in culmea disperarii si a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, s-a apropiat de El. Urmarea: in ultimii sai ani de viata, a vizitat nenumarate campusuri universitare (desi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor sai studenti cum Il pot cunoaste pe Dumnezeu si cum pot avea parte de aceeasi pace de care se bucura el... „ In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

O alta studenta, Carina, isi descrie astfel drumul catre Dumnezeu: „Credeam ca sunt crestina fiindca mergeam duminica la biserica... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalti trei ani dinainte. Imi petreceam cea mai mare parte din timp band, drogandu-ma sau cautand sa ma fac iubita. Simteam ca mor pe dinauntru si nu eram deloc stapana pe viata mea. Doar in clipa in care mi-am dat seama ca nu mai imi doresc sa traiesc... mi-a trecut prin minte ca trebuie sa fac ceva... ceva care sa-mi readuca speranta in suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa vina in viata mea. El mi-a aratat dragoste, iertare si la El am gasit siguranta, mangaiere, acceptare si un rost in viata. El imi da tarie si, daca n-ar fi fost El, n-as mai fi astazi aici.

mi se pare mie,sau povestile astea au un iz neoprotestant la ele?

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

mi se pare mie,sau povestile astea au un iz neoprotestant la ele?

Ce te-a indus in eroare? Personal, nu vad nimic in neregula in aceste povesti. Sunt povesti ale unor oameni carora Dumnezeu le-a intins mana spre izbavire, carora li s-a descoperit.

[Marius22]

Faptul ca Dumnezeu este Iubire, imprima inca de la inceput existentei noastre un sens precis, acela de a trai si creste intru iubire.

Iubirea suprema a Domnului pentru fiecare dintre noi nu o cunoastem in mod abstract, ci in faptul concret al iconomiei Sale pentru mantuirea noastra.

Minunat este faptul ca si iubirea noastra fata de Dumnezeu si fata de semeni - raspunsul nostru - isi afla expresia suprema doar atunci cand este lucrata tot pentru mantuirea noastra si a semenilor nostri, cand este iubire jertfelnica.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Ce te-a indus in eroare? Personal, nu vad nimic in neregula in aceste povesti. Sunt povesti ale unor oameni carora Dumnezeu le-a intins mana spre izbavire, carora li s-a descoperit.

acentul pe relatia personala cu Dumnezeu,oameni care dupa ce il gasesc pe Dumnezeu pornesc in lume sa-i invete pe altii.nu stiu intotdeauna in chestiile astea am suspiciunile mele.daca mi s-a parut,asta e.

[Ana-Maria N]

1. Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
2. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
3. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
4. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
5. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
6. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps.150)

În prealabil postat de Patrie si Credinta

acentul pe relatia personala cu Dumnezeu,oameni care dupa ce il gasesc pe Dumnezeu pornesc in lume sa-i invete pe altii.nu stiu intotdeauna in chestiile astea am suspiciunile mele.daca mi s-a parut,asta e.

Ceva frumos ptr tine:) http://www.crestinortodox.ro/sarbato...sal-68670.html

[andreicozia]

În prealabil postat de Ana-Maria N

El ne iubeste…chiar si atunci cand ne simtim parasiti.
....
Si mai important chiar decat acest lucru este ca tu sa stii ca va fi alaturi de tine in clipa cand se va intampla....”

Stii cum este Ana-Maria...hmmmm....?
Incearca sa aduci argumentele astea, ortodocsilor rusi, pravo-slavnicii care au fost omoriti cu bestialitate de fascistii, adunati in biserici si arsi de vii cu biserica cu tot, copii blonzi nevinovati, femei gravide, batrini neputinciosi, oameni handicapati, fete virgine.
Lor sa le spui ca ii iubeste chiar si cind cica se simt parasiti....cind stau cu mic cu mare in centrul satului si sunt mitraliati cu sadism.
Aceasta soarta au avut-o peste 670 de sate in Bielorusia in timpul WWII.
Este intradevar foarte interesanta iubirea asta, "unica" as putea adauga!

Pe ei de ce i-a omorit cu atita dragoste?...acesti copilasi si acele virgine, batrini, femei, cu ce au gresit de merita o asemenea "dragoste"
Crezi ca-i incalzea pe ei cu ceva faptul ca Dumnezeu este linga ei cind le sfarimau jigodiile acelea capetele cu gloante?
Crezi ca ei voiau sa moara prematur?
Tu ai dori sa ai parte de un asemenea sfirsit, cu Dumnezeu "linga tine"?
Ti-ai dori o asemenea "imbratisare" de iubire?

Dumnezeu este depaaaaarte, ne mai invata una alta, dar tot depaaaarte ramine!

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Stii cum este Ana-Maria...hmmmm....?
Incearca sa aduci argumentele astea, ortodocsilor rusi, pravo-slavnicii care au fost omoriti cu bestialitate de fascistii, adunati in biserici si arsi de vii cu biserica cu tot, copii blonzi nevinovati, femei gravide, batrini neputinciosi, oameni handicapati, fete virgine.
Lor sa le spui ca ii iubeste chiar si cind cica se simt parasiti....cind stau cu mic cu mare in centrul satului si sunt mitraliati cu sadism.
Aceasta soarta au avut-o peste 670 de sate in Bielorusia in timpul WWII.
Este intradevar foarte interesanta iubirea asta, "unica" as putea adauga!

Pe ei de ce i-a omorit cu atita dragoste?...acesti copilasi si acele virgine, batrini, femei, cu ce au gresit de merita o asemenea "dragoste"
Crezi ca-i incalzea pe ei cu ceva faptul ca Dumnezeu este linga ei cind le sfarimau jigodiile acelea capetele cu gloante?
Crezi ca ei voiau sa moara prematur?
Tu ai dori sa ai parte de un asemenea sfirsit, cu Dumnezeu "linga tine"?
Ti-ai dori o asemenea "imbratisare" de iubire?

Dumnezeu este depaaaaarte, ne mai invata una alta, dar tot depaaaarte ramine!

Gândirea ta egoistă te situează departe , mult prea departe de Dumnezeu, căci precum bine spune Sfântul Macarie cel Mare :"Păcatul pătruns în om este un fel de putere raţională a satanei , care a pus stăpânire pe tot", aşa-i "raţionamentul tău ( adică al satanei ) . Băiete, băiete, dai rău de tot cu bâta-n baltă !

[Marius22]

În prealabil postat de andreicozia

Dumnezeu este depaaaaarte, ne mai invata una alta, dar tot depaaaarte ramine!

Andrei, nu exista o contradictie intre suferinta omului si iubirea lui Dumnezeu fata de el. Acest lucru ni-l arata Hristos pe Cruce. Cum sa fie departe Dumnezeu, cand Hristos a primit moartea precum cei din urma oameni?

Dumnezeu a aratat iubirea suprema fata de oameni prin faptul ca Hristos a murit si a inviat nu doar pentru Apostoli si ucenici, nu doar pentru iudei, ci pentru intreaga omenire.

Fiecare om este chemat la mantuire, fie ca traieste in suferinta sau se bucura de sanatate deplina, fie ca traieste in saracie sau in lux, fie ca moare prematur sau la o varsta inaintata.

Dumnezeu a deschis tuturor "portile Imparatiei". Ne aratata fiecaruia calea care duce catre aceasta, plecand tocmai de la asumarea contextului in care ne aflam sau traim. Dar, ce poate face atunci cand noi insine ne abatem in mod voit de la ea, sau cand alegem sa ratacim pe drumuri straine?