Mă gândesc că protestanții simt nevoia psihologică de a găsi deosebiri față de ortodocși. Cam tot așa cum ortodocșii simt aceeași nevoie față de catolici. În mod evident (pentru mine) chestiunea "închinării la alți dumnezei, lucruri sau întâmplări" e o falsă problemă. Dar, așa cum eu, dacă aș fi divorțat de nevastă-mea, aș alcătui cu timpul un caiet tot mai gros în care aș scrie cât de mult a greșit ea și cât de diferită este de mine în universul ei de valori, tot așa se se întâmplă și aici.
Mă enervează mult tot felul de chestii la care ține nevastă-mea. Fotografii cu tot felul de rude și cunoscuți care nu mai sunt, despre care spune că sunt modelele ei. Cureaua de militar al lui taică-său. O candelă de la nașa bunicii ei și tot felul de urme materiale de pe vremea când era bunica fată.
Precis toate acestea înseamnă un singur lucru: nevastă-mea nu mă iubește și nu a pus pe primul plan căsătoria noastră. De fapt, nevastă-mea trăiește în poligamie. Ba chiar în curvie, ca să vorbim pe șleau. Degeaba ea a împodobit frumos albumul nostru de familie, a pus pe prima pagină fotografia cu mine și a flancat-o cu literele grecești "alpha" și "omega". Mai sunt și alte poze în album și o suspectez că se închină la ele. E clar că nevastă-mea este prostituata despre care am citit de mai multe ori în Carte: bine am făcut că m-am despărțit de ea.
|