Nevoia de estetic în spațiul public

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihailc

În momentul când vedem în jurul nostru arhitecturi plantate alandala în peisaj, clădiri care vor să întruchipeze slava proprietarilor, apartenenţa lor la o categorie socială sau ecomonică, ne putem lesne da seama de gradul de atomizare a societăţii şi de disponibilitatea membrilor ei de a participa la un proiect comun. În fine, lumea în care trăim arată după chipul şi asemănarea noastră şi ne trădează, până în cele mai mici amănunte, nădejdea cu care parcurgem timpul acestei vieţi, aspiraţiile noastre mundane, ce iubim şi ce nu iubim, dar şi modul cum ne folosim creierele şi în slujba cui .

Într-adevăr există manifestări în mediul urban care nu țin cont de binele comun, dar ele au loc mai ales în țările ortodoxe, în cele islamice și în general în țările înapoiate sau la păturile sociale care refuză integrarea (țigani, afro-americani): străzi neîngrijite, arhitectură de gust îndoielnic, aparate de aer condiționat și antene parabolice vizibile pe exteriorul clădirilor etc. Toate acestea reflectă mentalitatea atomistă, care ține de un nivel primitiv de înțelegere, în care omul nu este conștient de posibilitatea elevării intelectuale și nu e capabil decât de urmarea unor interese meschine.

În cazul clădirilor cu arhitectură avangardistă din Occident este vorba dimpotrivă o tendință contrară, anume contribuția la emanciparea culturală generală prin soluții cât mai sofisticate, care dau un exemplu de gândire și trăire superioară. Așa ceva e de dorit să apară și la noi, tocmai pentru a ne ridica intelectual, pentru a clădi o lume mai bună, bazată, așa cum spuneam, pe progres.


Deci, Mihai, faci o confuzie gravă între două tipuri de manifestare cu aspirații radical diferite: tendința atomistă de ignoare a bunăstării comune și tendința atingerii absolutului, perfecțiunii, ultima fiind motorul progresului.