Nevoia de estetic în spațiul public

[Traditie1]

În prealabil postat de Heurtebise

Pe mine nu blocurile ma deranjeaza cel mai tare, ci cersetorii. In calitate de tara crestina ar trebui sa ii ajutam, sa-i educam si sa-i integram. Nu vreau sa par o meschina dar prezenta cersetorilor e o realitate trista si inestetica. Cred ca ne-am simti mai bine si noi si ei daca am reusi sa schimbam asta...

Blocurile nu ne deranjează fiindcă nu realizăm ce frumos ar putea arăta orașele noastre dacă ar avea alt tip de arhitectură. În Arad, oraș cu un centru istoric vast, se simte mai puțin presiunea psihologică a blocurilor comuniste, dar cele mai multe orașe ale țării sunt dominate de aceste "depozite de oameni".

România ar avea nevoie de niște clădiri care să aspire nu să egaleze construcțiile din occident* ci să le depășească prin spiritul inovator. O arhitectură cât mai savantă ar avea capacitatea de a schimba mentalitățile, de a-i scoate pe români din traiul animalizat și fără sens creat de peisajul orașului comunist.

Iată un exemplu de arhitectură care are puterea de a schimba viziunea asupra vieții: Bolzano - Italia





*Începând din secolul al 19-lea, intelectualitatea românească a transformat țara într-un satelit cultural al occidentului. Ca niște maimuțte, noi am fost mereu orientați spre a fi în pas cu ei, în a-i ajunge din urmă. O mentalitate sănătoasă ar fi să-i depășim, nu doar să-i egalăm. Măcar să încercăm.

[Nechifor Lacramioara]

E super imaginea!
Doamne ajuta!

[Heurtebise]

În prealabil postat de Traditie1

Blocurile nu ne deranjează fiindcă nu realizăm ce frumos ar putea arăta orașele noastre dacă ar avea alt tip de arhitectură. În Arad, oraș cu un centru istoric vast, se simte mai puțin presiunea psihologică a blocurilor comuniste, dar cele mai multe orașe ale țării sunt dominate de aceste "depozite de oameni".

România ar avea nevoie de niște clădiri care să aspire nu să egaleze construcțiile din occident* ci să le depășească prin spiritul inovator. O arhitectură cât mai savantă ar avea capacitatea de a schimba mentalitățile, de a-i scoate pe români din traiul animalizat și fără sens creat de peisajul orașului comunist.

Iată un exemplu de arhitectură care are puterea de a schimba viziunea asupra vieții: Bolzano - Italia





*Începând din secolul al 19-lea, intelectualitatea românească a transformat țara într-un satelit cultural al occidentului. Ca niște maimuțte, noi am fost mereu orientați spre a fi în pas cu ei, în a-i ajunge din urmă. O mentalitate sănătoasă ar fi să-i depășim, nu doar să-i egalăm. Măcar să încercăm.

Superba imaginea!
Da, Aradul are o arhitectura foarte frumoasa datorita influentei habsburgice. Din nou, nu pot decat sa aprob tot ce ai spus: blocurile reprezinta ideologia comunista si sunt o sursa de frustrare si de apasare psihica pentru romani.
Cred ca un mediu modern si un peisaj luminos ar scadea cu mult infractionalitatea si ne-ar reda respectul de sine si demnitatea!
E adevarat ca aspectul financiar ridica probleme destul de serioase dar cred ca daca cei competenti ar fi 100% determinati sa duca la implinire un proiect atat de salvator ar obtine finantari peste finantari; vointa sa fie!

[windorin]

Sunt de parere ca daca s'ar reveni la mijloacele traditionale de constructie, cat si la stilul specific tarii noastre, lucrurile s'ar imbunatati incredibil... oamenii nu ar mai fi atat de depresivi, atat de grabiti si de agitati. Insa tehnica este o magie care vrajeste, materialele noi de constructie farmeca printr'o aparenta inselatoare, iar bolile si depresiile sporesc vazand cu ochii.

Fericit este cel ce are o bucata de pamant si isi ridica o casuta, dupa dorinta inimii, odihnitoare si "nebuna" in ochii lumii actuale.

[Florin-Ionut]

In imaginea de mai sus, cladirea patratoasa din mijloc nu se potriveste in pesiaj. Parca au aterizat acolo borgii din Star Trek cu cubul lor superavansat tehnologic.

Orice proiect trebuie sa treaca mai intai de comisia de urbanism ca sa poata fi ulterior implementat dupa acceptul arhitectilor. Ma intreb cat a fost spaga in cazul de fata.

[Traditie1]

În prealabil postat de Florin-Ionut

In imaginea de mai sus, cladirea patratoasa din mijloc nu se potriveste in pesiaj. Parca au aterizat acolo borgii din Star Trek cu cubul lor superavansat tehnologic.

Orice proiect trebuie sa treaca mai intai de comisia de urbanism ca sa poata fi ulterior implementat dupa acceptul arhitectilor. Ma intreb cat a fost spaga in cazul de fata.

Contrastul dintre clădirea din centrul imaginii și celelalte e bine controlat și deliberat. În Occident nu prea merge cu mită în acest domeniu, sunt concursuri internaționale și de obicei câștigă cei care au cele mai bune proiecte. Clădirea este un muzeu de artă contemporană și obiectivul arhitecturii a fost de a crea un dialog între partea veche, istorică a orașului și partea nouă.

Acest gen de proiecte îndrăznețe corespund adevăratului scop al arhitecturii și artei, care nu trebuie să fie acela de a răspunde unor necesități imediate ci de a explora cu îndrăzneală posibilitățile de expresie și a căuta sublimul.

Dar e drept că nu întotdeauna e potrivit așa ceva, sunt cazuri în care nu e de dorit violentarea aspectului unui sector urban sau cazuri în care dacă nu e bine controlat, contrastul poate deveni frivol, de prost gust.

[Traditie1]

În prealabil postat de windorin

Sunt de parere ca daca s'ar reveni la mijloacele traditionale de constructie, cat si la stilul specific tarii noastre, lucrurile s'ar imbunatati incredibil... oamenii nu ar mai fi atat de depresivi, atat de grabiti si de agitati. Insa tehnica este o magie care vrajeste, materialele noi de constructie farmeca printr'o aparenta inselatoare, iar bolile si depresiile sporesc vazand cu ochii.

Fericit este cel ce are o bucata de pamant si isi ridica o casuta, dupa dorinta inimii, odihnitoare si "nebuna" in ochii lumii actuale.

Arhitectura tradițională a dispărut aproape în întregime din satele noastre, fiind realizată din materiale puțin rezistente și considerate primitive (chirpici, lemn). A reînvia o astfel de arhitectură nu se poate face decât prin respectarea strictă a stilurilor locale, ceea ce oamenii nu sunt dispuși să facă, datorită dorinței de confort, prestigiu. A încerca o îmbinare între tradițional și modern are toate șansele să producă doar kitschuri, cum de fapt se și văd, de pildă prin Maramureș unde se realizează porți de gospodării care împrumută din stilul tradițional al porților maramureșene dar într-o manieră improvizată, de prost gust.

[Mihailc]

Wittgenstein a pus în ecuaţie două concepte care au produs de-a lungul timpului multă vorbăraie, uneori inteligentă: etica şi estetica sunt una.
Sigur, mulţi s-au grăbit să-l taxeze de reducţionism facil ("aforistic)", fără să cerceteze dacă gânditorul vienez de origine semitică, vorbeşte în registrul culturii sau al semnificatelor originale la care trimit cele două semnificante.
Etic vine de la ethos-a locui lumea, iar estetic derivă din etic chiar şi etimologic. Cu alte cuvinte, felul cum locuim lumea determină cum dăm chip lumii. Estetica trădează gradul de coeziune, de comuniune al unei societăţi, ethosul ei comunitar. În momentul când vedem în jurul nostru arhitecturi plantate alandala în peisaj, clădiri care vor să întruchipeze slava proprietarilor, apartenenţa lor la o categorie socială sau economică, ne putem lesne da seama de gradul de atomizare a societăţii şi de disponibilitatea membrilor ei de a participa la un proiect comun. În fine, lumea în care trăim arată după chipul şi asemănarea noastră şi ne trădează, până în cele mai mici amănunte, nădejdea cu care parcurgem timpul acestei vieţi, aspiraţiile noastre mundane, ce iubim şi ce nu iubim, dar şi modul cum ne folosim creierele şi în slujba cui .

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihailc

În momentul când vedem în jurul nostru arhitecturi plantate alandala în peisaj, clădiri care vor să întruchipeze slava proprietarilor, apartenenţa lor la o categorie socială sau ecomonică, ne putem lesne da seama de gradul de atomizare a societăţii şi de disponibilitatea membrilor ei de a participa la un proiect comun. În fine, lumea în care trăim arată după chipul şi asemănarea noastră şi ne trădează, până în cele mai mici amănunte, nădejdea cu care parcurgem timpul acestei vieţi, aspiraţiile noastre mundane, ce iubim şi ce nu iubim, dar şi modul cum ne folosim creierele şi în slujba cui .

Într-adevăr există manifestări în mediul urban care nu țin cont de binele comun, dar ele au loc mai ales în țările ortodoxe, în cele islamice și în general în țările înapoiate sau la păturile sociale care refuză integrarea (țigani, afro-americani): străzi neîngrijite, arhitectură de gust îndoielnic, aparate de aer condiționat și antene parabolice vizibile pe exteriorul clădirilor etc. Toate acestea reflectă mentalitatea atomistă, care ține de un nivel primitiv de înțelegere, în care omul nu este conștient de posibilitatea elevării intelectuale și nu e capabil decât de urmarea unor interese meschine.

În cazul clădirilor cu arhitectură avangardistă din Occident este vorba dimpotrivă o tendință contrară, anume contribuția la emanciparea culturală generală prin soluții cât mai sofisticate, care dau un exemplu de gândire și trăire superioară. Așa ceva e de dorit să apară și la noi, tocmai pentru a ne ridica intelectual, pentru a clădi o lume mai bună, bazată, așa cum spuneam, pe progres.


Deci, Mihai, faci o confuzie gravă între două tipuri de manifestare cu aspirații radical diferite: tendința atomistă de ignoare a bunăstării comune și tendința atingerii absolutului, perfecțiunii, ultima fiind motorul progresului.

[Mihailc]

În prealabil postat de Traditie1

Deci, Mihai, faci o confuzie gravă între două tipuri de manifestare cu aspirații radical diferite: tendința atomistă de ignoare a bunăstării comune și tendința atingerii absolutului, perfecțiunii, ultima fiind motorul progresului.

Nu-i exclus să fac şi confuzii şi poate m-am poziţionat greşit faţă de tema destul de abstractă a topicului. Eu doream să exprim observaţia că orice loc din lumea asta reflectă disponibilitatea locuitorilor lui de a alcătui un trup, cum e Biserica de exemplu, dar şi solidaritatea strict socială cum vedem în cea ce numim în mod generic "occident":felul cum locuiesc ei lumea şi cum o organizează estetic arată ceva din calitatea lor umană şi de absorţia şi producţia de civilizaţie de care sunt capabili. E un paradox care răstoarnă prejudecăţile conform cărora răsăritenii ar fi mai detaşaţi de egoism, prin urmare mai comunianţi. Ce se întâmplă acum la noi arată exact contrariul, şi asta se vede cel mai uşor în felul cum arată oraşele şi satele româneşti (cu excepţii neglijabile).
Însă nici unele experimentele arhitectonice pe care le-am observat în lumea largă nu mă conving că ar fi rezultatul unui "progres" sau propensiuni spre absolut. În mod straniu, civilizaţia parcă e invers proporţională cu gradul de cultură vie agonisită de indivizi dar există totuşi o adeziune largă la un set de reguli ce fac societatea să funcţioneze. Şi apoi, în societatea postrenascentistă, cultul progresului prin export de civilizaţie este puternic inoculat încă de la vârste fragede, printr-o educaţie care nu prea lasă spaţiu de mişcare creativităţii dar dezvoltă nişte convingeri etice care rivalizează cu credo-urile religioase.

M-ar interesa foarte tare ce credeţi voi despre frumosul viu şi frumosul mort!