Despre viclenia sectantilor

[AdrianAamz]

D-le Vultur77,

Am incercat sa nu-l categorisesc pe nici unul din interlocutorii mei non-ortodcsi drept sectant.

Am postat undeva o definitie (care NU e creatia mea, nu provine din gandirea mea personala si nu reflecta neaparat imaginea pe care o am despre problema sectelor si a sectantilor), insa nu am facut-o ca sa scot ochii cuiva, pentru ca ar insemna ca primul caruia ar trebui sa-i scot ochii pentru umblatul in afara ortodoxiei sa fiu eu.

Cand stau de vorba cu dansii, cei non-ortodcsi, nu am cum sa discut cu ei despre ce NU au, ci trebuie sa discutam despre ce au.
Nu pot sa-l intreb pe Tricesimusquintus despre ceva ce nu apartine credintei dumnealui.
Daca ati observat, non-ortodcsii din zona protestanta si neoprotestanta doresc sa aibe un singur criteriu de credinta, de practica, de evaluare: Biblia.
Din discutiile cu membri mai multor feluri de formatiuni, am concluzionat ca pentru dansii , in materie de doctrina crestina si de practica a credintei, nu exista decat ceea ce contine Biblia.

Spre deliciul meu, care sunt un consumator de paradoxuri existentiale, aceasta doctrina "sola scriptura" produce in viata interna a adeptilor sai niste paradoxuri existentiale greu de solutionat.

Printre altele am avut o discutie cu cineva care spunea ca termenul "homoousios", care defineste relatia dintre Tatal si Fiul, care defineste esenta persoanei Fiului, nu este in Biblie. Ca urmare, era fara rost sa ne batem capul cu el.
Omul avea dreptate.
Pe de alta parte insa, el credea in Sfanta Treime, termen care nu se gaseste nici el in Biblie. Acuma, din punct de vedere ortodox, el avea dreptate sa creada in Sfanta Treime; majoritatea confesiunilor crestine au aceasta notiune si aceasta credinta.
Dar din punct de vedere al insasi doctrinei confesiunii sale, nu avea dreptate sa creada in ceva ce nu apare explicit in Biblie.
Eu doar i-am pus problema asa, matematic. Nu stiu cum a rezolvat dilema, paradoxul, caci nu l-am mai intalnit de atunci.

În prealabil postat de AdrianAamz

Pe de alta parte insa, el credea in Sfanta Treime, termen care nu se gaseste nici el in Biblie. Acuma, din punct de vedere ortodox, el avea dreptate sa creada in Sfanta Treime; majoritatea confesiunilor crestine au aceasta notiune si aceasta credinta.Dar din punct de vedere al insasi doctrinei confesiunii sale, nu avea dreptate sa creada in ceva ce nu apare explicit in Biblie.Eu doar i-am pus problema asa, matematic. Nu stiu cum a rezolvat dilema, paradoxul, caci nu l-am mai intalnit de atunci.

Nu exista denumirea in sine,in acesta forma.Exista insa conceputul explicat pe larg.De aceea este folosita denumirea,pt ca acel concept,care sta la baza ei, are fundamentare biblica.De exemplu puteti vedea in Matei 3:16-17 sau in II Corinteni 13:13.Sau tot in Matei 28:19.Intrucat conceptul exista in Biblie s-a utilizat formula cel mai des folosita.

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Scotsman

Nu exista denumirea in sine,in acesta forma.Exista insa conceputul explicat pe larg.De aceea este folosita denumirea,pt ca acel concept,care sta la baza ei, are fundamentare biblica.De exemplu puteti vedea in Matei 3:16-17 sau in II Corinteni 13:13.Sau tot in Matei 28:19.Intrucat conceptul exista in Biblie s-a utilizat formula cel mai des folosita.

Domnule Scotsman,

in Matei 3:16-17 scrie asa: "Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit". "

Nu scrie nimic de Sfanta Treime ! Scrie de un Iisus, de un Duh ca un porumbel si de un glas din ceruri.

In II Corinteni 13:13 scrie asa: Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti! "
Iarasi, nu zice nimic de vreo Sfanta Treime, ci de un Domn Iisus Hristos, de un Dumnezeu si de un Sfantul Duh.

In final, in Matei 28:19 zice: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

Nu zice sa boteze in numele unei Sfinte Treimi, ci in numele unui Tata, al unui Fiu si al unui Duh Sfant.

Ce facem ? Mergem pe logica existentei in Biblie a unui concept ne-exprimat clar si precis, pe care nu l-a definit nici Luther, nici papa de la Roma, ci nu se stie cine ?
Chiar: cine, totusi, a formulat expresia Sfanta Treime si cum de a facut sa fie acceptata de crestini ?
Se stie ca evreii, unitarienii si martorii lui Iehova resping cu tarie acest termen, nu doar fiindca el nu exista in scriptura (si atata ar fi deja suficient !), ci si pentru ca sfideaza logica.

Dvs., ca protestant, deci ca adept la principiului "sola Scriptura", admiteti ca mai exista si lucruri care sunt normative pentru crestinism desi nu sunt exprimate clar in Scriptura ?
Atunci sa vedem cate alte concepte mai exista in Biblie fara a fi fost clar exprimate.

Unul ar fi cel din Faptele apostolilor 20:7, in care se zice: "In ziua intai a saptamanii adunandu-ne noi sa frangem painea". Daca il corelam cu textul din aceleasi Fapte 2 "Deci cei ce au primit cuvantul lui s-au botezat si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete. Si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni.", rezulta ca principalul element de cult crestin dupa botez este insusirea invataturii apostolilor pe cale orala (fiindca pana la ora aceea nu se scrisese nimic din Noul testament !), in rugaciune si in impartasire , in frangerea painii, activitati pentru care se dedica cu predilectie ziua intai a saptamanii.

Daca ce am scris eu nu corespunde unei logici matematice, se pare ca vorbim despre lucruri diferite...