Razboiul nevazut!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MariS_

de ce cei mai multi dintre noi inversam acea ordine si ne razboim mai intai cu lumea, cu cei din jurul nostru si, daca mai apucam, la urma de tot, incepem asa incetisor si bland sa ne ocupam si de dusmanul din noi insine?

Ca regulă generală, Isus vorbea foarte blând oamenilor. Totuşi, există trei ocazii, relatate în Evanghelii, când pare că Blândul Isus Şi-a pierdut cumpătul, când vorbele Lui au fost neobişnuit de caustice. Acestea sunt: când a vorbit fariseilor, când a întâlnit smochinul cel neroditor şi când i-a găsit pe simoniaci la Intrarea în Templu. Prima dintre ele este foarte relevantă pentru întrebarea pusă: a sublinia mereu paiul din ochii altora, în timp ce nu vezi bârna din proprii ochi înseamnă fariseism. Fariseul este cel care începe cu lupta exterioară şi nu se ocupă niciodată de el. Este "mormânt văruit", una din cele mai "tari" metafore folosite de Domnul nostru.

În comparaţie cu simplul păcătos, cu cel care nu a început nici o luptă, nici interioară, nici exterioară şi spune "despre ce război nevăzut vorbeşti dumneata, că nu văd nimic !", fariseul îşi îngreunează situaţia. Motivul este arătat în Carte: cu aceleaşi criterii cu care judecăm, vom fi judecaţi.