A fost Sfantul Apostol Petru episcop in Roma?

În prealabil postat de Noesisaa

Dar vicar al lui Hristos nu inseamna Hristos!

Explica-mi te rog ce inseamna vicar al lui Hristos.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Miha-anca

Explica-mi te rog ce inseamna vicar al lui Hristos.

Când CEO-ul unei multinaţionale deschide o sucursală nouă într-o ţară, el se deplasează şi locuieşte o vreme acolo. În acest timp, el îşi alege nişte oameni dedicaţi, îi antrenează şi îi învaţă tot ce este legat de activitatea firmei. Înainte de a pleca, întotdeauna selectează pe unul dintre ei, care devine şeful filialei respective. El este locţiitorul sau vicarul său în ţara respectivă, până când CEO-ul se va întoarce. Acest locţiitor, care desigur că nu este CEO-ul, conduce în numele său şi cu asistenţa sa şi are jurisdicţie asupra oricărei subfiliale. Toţi care sunt fideli CEO-ului trebuie să asculte de locţiitorul său, în caz contrar, atunci când activitatea fiecăruia va fi analizată de CEO (el primeşte zilnic rapoarte cu activitatea oricărui angajat) se vor vedea în dificultate.
Desigur, să găsesc mereu neascultători. Unii, zic că nu discută cu acest locţiitor sau vicar, ci numai cu CEO-ul. Mai sunt şi din aceia care, rupându-se de firmă, dezvoltă activitate neloială, explicând oricărui suflet de pripas că ei sunt adevărata firmă în ţara respectivă. Alţii, zic că nu ascultă de locţiitorul CEO-ului, fiindcă au manualul lăsat de CEO înainte de a pleca. Alţii mai spun că se ghidează nu numai după manualul respectiv, ci şi după scrierile şi faptele păstrate prin amintire ale unor agenţi destoinici din trecutul filialei: ei nu observă că toţi acei agenţi au lucrat în deplină fidelitate şi legătură cu locţiitorul. Mai sunt şi unii care consideră că pot face lucruri bune pentru CEO nelucrând în nici o firmă şi că nici nu au nevoie de aşa ceva. Toţi aceştia au ceva comun după care pot fi recunoscuţi: o ură neîmpăcată faţă de locţiitorul CEO-ului. O dorinţă de răzvrătire şi o pornire de a-l submina şi de a-l diaboliza, arătând tuturor cât este locţiitorul de nenorocit. Din păcate pentru ei, din experienţa de 2000 de ani ai firmei, vedem că lucrarea tuturor acestora se năruie, de multe ori ajungându-se la lipsă de spor ori chiar la certuri între ei, fiecare rupt de firmă spunând despre celălalt rupt de firmă că este rupt de firmă, spre amuzamentul duşmanilor firmei în ţara respectivă.

Pentru domnul Mihnea Dragomir.Stiu ca aveti simtul umorului.

Un tip se angajeza intr-o multinationala.Undeva in timpul vietii sale multinationala se rupe-n doua din diferite motive ce tin de control absolut.Cert este ca el ramine in bucata de de companie unde CEO-ul are o pozitie extrem de autoritara .Pe parcursul activitatii sale observa ca CEO ori aduce imbunatatiri manualului ce contine Regulamentul intern ori il schimba de la sine putere in practica.Cere explicatii si se trezeste ca manualul este obligatoriu asa cum este e explicat de CEO.Omul constata ca nu prea era in regula situatia si pleca-n treaba lui.Desi aici ar fi trebuit sa se termine povestea el constata ca CEO-ul s-a decis sa-l haituiasca putin ca sa dea un exemplu si altora bantuiti de acesta idée.Reactioneaza si el la fel de subiectiv si ii transmite CEO-ul lucruri ce nu pot fi relatate.Mai ia si manualul de utilizare cu el si infiinteaza o firma mai mica unde sa il aplice,manualul nefiind adresat unei firme anume ci angajatilor.Ulterior si alti fosti angajati sau noi doritori se uita-n manual si incep si ei sa-si faca firme.Pana atunci doar CEO-ul le putea spune ce si cum sa inteleaga.

Peste ani CEO-ul incepe sa vina cu oferte de intoarcere in firma mama,ca nu mai sunt sanctiuni asa de aspre,ca le va ierta poate insubordonarea.Fostii angajati se uita precum curca-n lemne si se intreaba de ce nu a avut ideea asta de prima data dar intrucat cand esti parlit cu ceva sufli si-n iaurt,decide sa ramina in mica lui firma,in detrimentul unui mare concern multinational.CEO-ul ii spune ca firma lui nu va rezista,ca doar cei mari si puternici rezista dar micutul angajat decide sa-si asume riscul de a merge pana la capat cu mica lui firma.

I se mai spune ca nu va putea intra in randul celor mari decat prin marea companie,dar micutul angajat parca a retinut ca Cel care le-a lasat manualul i-a chemat pe fiecare in parte si nu la gramada.Se mai uita odata-n Manual si constata ca CEO-ul are si el,la randul sau,niste sefi mai mari.Mult mai mari.Atunci decide sa duca problema-n fata Lor cand il vor chema.CEO-ul ii spune ca va avea probleme cu insubordonarea dar micutul angajat se decide sa isi apere cauza cu manualul.In definitiv si CEO-ul va avea de dat explicatii asa ca se prefigureaza o scena interesanta.

[Erethorn]

Ummm..... Cred că ar trebui să citiţi din nou postarea domnului Dragomir. CEO-ul este Isus, nu Papa.

În orice caz, în manual scrie că CEO-ul dă instrucţiuni precise şi imperative ca locţiitorul să conducă în numele lui - "Paşte angajaţii mei" ! - um... scuze, oiţele....

În prealabil postat de Erethorn

Ummm..... Cred că ar trebui să citiţi din nou postarea domnului Dragomir. CEO-ul este Isus, nu Papa.

În orice caz, în manual scrie că CEO-ul dă instrucţiuni precise şi imperative ca locţiitorul să conducă în numele lui - "Paşte angajaţii mei" ! - um... scuze, oiţele....

Domnul Dragomir a inteles foarte bine mica mea butada, nu m-am impiedicat prea mult in detalii corporative cu privire la denumirea managementului.Nu-mi permiteam daca stiam ca litera ,,G" de la gluma nu exista in dictionar pentru dansul.Sunt mai tanar ca dansul si ma intelege, ale tineretii valuri.Problema este alta si o stim cam toti.

La un anumit moment Biserica era un singur corp,asa cum era normal si asa cum ar fi normal.Din cauze nelamurite de la 1054 si pana in prezent, prin acesta Biserica a trecut o unda de soc care a dus la o divizare a sa.Mai mult decat atat,despartirea a fost destul de violenta(ca efecte).Acesta despartire, fiind in urma unei unde de soc,a avut replici in timp.Si uite asa aparem si noi in poveste.Sa spunem ca suntem noi copii maniei dupa cum spunea Apostolul Pavel.

Acum acesti copii, sa spunem, merg pe drumul Credintei.La un anumit moment ajung in fata a doua entitati impunatoare.Cele doua biserici.Oare care o fi cea adevarata? Unde sa ma duc? Ce argumente au? Si incepi sa verifici.Rezultatul este ca iesi la pensie pana termini.Problema este atat de complicata,cu atat de multe aspecte neclare sau discutabile,incat ramii perplex.Daca intrebi cele doua biserici fiecare iti va prezenta o avalansa de argumente,acuzandu-l pe celelalt.Tot nu se rezolva problema.

Le propui sa se impace ei mai intai ca sa te intorci si tu intr-o familie unita.Dar mama si tata au chef de scandal,sustinand ca nu exista cale de impacare pentru ca sunt diferente ireconciliabile peste care nu se poate trece.Ar fi unii avocati care incearca o impacare cu noi reguli si statute dar sunt acuzati ca ar fi agentii lu Aghiuta.Poate si sunt si vor un menage dans l'Enfer.

Si atunci tu ce sa alegi? In acest timp inca te intrebi de ce Cel de Sus a hotarit sa te nasti intr-o familie care nu face parte din nici una din cele doua biserici.In acest timp,cand stai tu ca ,,ereticu" si te holbezi la tot balamucul asta, cei doi parinti au grija sa-ti reaminteasca ca ai fugit de acasa, esti un ticalos, o vei termina in mizerie si astea daca nu te intorci la unul dintre ei.Orice alegere ai face nu va fi bine din punctul celuilalt de vedere.Dar pe care il alegi te va iubi.Nu si daca nu il alegi.

Daca pana la acest moment nu ai inebunit complet sau nu ti-ai luat lumea-n cap te gandesti sa te rogi Celui de Sus sa-ti arate drumul corect.Si incepi sa cauti in acel manual de utilizare.Bineinteles ca cei doi parinti iti spun ca esti cocean dpdv al intelegerii si ca trebuie sa asculti de interpretarea parintilor.Care este diferita.Asadar,v-as ruga si eu ceva,asa ca un orfan:

Nu doriti sa va lamuriti dvs,cei doi parinti,mai intai problemele si dupa aceea sa venim si noi? Nu noi,copii din flori,am fost cauza divortului dvs.Nu dati in noi cand inca intre dvs nu s-au lamurit problemele.Daca tot sunteti cu mult mai batrini ca noi,si mai intelepti,nu vreti sa ne dati o lectie de intelepciune ca sa invatam si noi? Exemplul dvs ne va convinge si pe noi.Momentan,orice am alege noi vom avea cucuie.

Sa nu se supere nimeni.Am incercat sa aduc un mic zambet :)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotsman

Exemplul dvs ne va convinge si pe noi.

Să ştiţi că cea mai mare parte din cele ce aţi spus ar fi putut fi a fel de bine spuse de cei dinaintea mea. Deosebirea este că ei au stat despărţiţi de Catedra lui Petru un pic mai mult decât cei dinaintea dv. Aproape şapte secole. Şi totuşi, şi-au luat inima-n dinţi şi au făcut pasul. A fost o zi de mare bucurie pentru ei, ca şi pentru fraţii lor din Apus, care au aşteptat regăsirea atâta vreme. Acum, urmaşii celor de la 1700 spunem ca şi primul nostru papă: "bine ne este nouă aici". Îndrăzniţi, că se poate ! Vom mai face încă o colibă. Dacă, după secole, Biserica Ortodoxă dintr-o ţară s-a unit cu Biserica Romei, atunci va putea să se unească şi Biserica Evanghelică din oricare ţară.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Să ştiţi că cea mai mare parte din cele ce aţi spus ar fi putut fi a fel de bine spuse de cei dinaintea mea. Deosebirea este că ei au stat despărţiţi de Catedra lui Petru un pic mai mult decât cei dinaintea dv. Aproape şapte secole. Şi totuşi, şi-au luat inima-n dinţi şi au făcut pasul. A fost o zi de mare bucurie pentru ei, ca şi pentru fraţii lor din Apus, care au aşteptat regăsirea atâta vreme. Acum, urmaşii celor de la 1700 spunem ca şi primul nostru papă: "bine ne este nouă aici". Îndrăzniţi, că se poate ! Vom mai face încă o colibă. Dacă, după secole, Biserica Ortodoxă dintr-o ţară s-a unit cu Biserica Romei, atunci va putea să se unească şi Biserica Evanghelică din oricare ţară.

Am trecut de la fortati de catolici si habsburgi la iluminarea peste noapte si dorinta nestavilita de a se uni cu Roma. Sapte sute de ani au asteptat ortodocsii din Transilvania sa vina habsburgii ca sa poata sa se uneasca cu Roma. Va dati seama, dupa atata asteptare si sperante n-au mai stat prea mult pe ganduri. Au lasat toate, minuni si ce mai aveau (una sau doua icoane au plans atunci), doar ca sa se uneasca cu Scaunul.

Scuzati ironia, dar totusi mai exista si adevar, nu numai BC. Care ortodox care mai stie cate ceva (nu din cel New-age) ar dori sa se lepede de adevar si sa creada in citate inventate despre Filioque, sa uite ca a existat un sinod n 879 care face praf infailibilitatea sau Filioque, sa plece de la minunile din ortodoxie si sa se prefaca, ca nu vede ca in BC nu sunt minuni, etc.?
Interesant e ca am citit de curand ca intr-o profetie a unui aparitii marianice catolica aparitia spunea ca vor mai fi doar trei papi. In profetia Fer. Agathanghel se spunea ca va veni un papa care va deveni ortodox si BC se va uni cu BO, redevenind ortodocsi.

În prealabil postat de Erethorn

Ummm..... Cred că ar trebui să citiţi din nou postarea domnului Dragomir. CEO-ul este Isus, nu Papa.

În orice caz, în manual scrie că CEO-ul dă instrucţiuni precise şi imperative ca locţiitorul să conducă în numele lui - "Paşte angajaţii mei" ! - um... scuze, oiţele....

Sa nu luam doar ce ne convine.
Intr-adevar Iisus spune de trei ori "Paste oile mele"; stim si de ce. Dar sa vedem ce scrie in continuare:
"Iar aceasta a zis-o, insemnand cu ce moarte va preaslavi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis: Urmeaza Mie". (Ioan 21, 19)

[delia31]

În prealabil postat de Scotsman

Pentru domnul Mihnea Dragomir.Stiu ca aveti simtul umorului.

Un tip se angajeza intr-o multinationala.Undeva in timpul vietii sale multinationala se rupe-n doua din diferite motive ce tin de control absolut.Cert este ca el ramine in bucata de de companie unde CEO-ul are o pozitie extrem de autoritara .Pe parcursul activitatii sale observa ca CEO ori aduce imbunatatiri manualului ce contine Regulamentul intern ori il schimba de la sine putere in practica.Cere explicatii si se trezeste ca manualul este obligatoriu asa cum este e explicat de CEO.Omul constata ca nu prea era in regula situatia si pleca-n treaba lui.Desi aici ar fi trebuit sa se termine povestea el constata ca CEO-ul s-a decis sa-l haituiasca putin ca sa dea un exemplu si altora bantuiti de acesta idée.Reactioneaza si el la fel de subiectiv si ii transmite CEO-ul lucruri ce nu pot fi relatate.Mai ia si manualul de utilizare cu el si infiinteaza o firma mai mica unde sa il aplice,manualul nefiind adresat unei firme anume ci angajatilor.Ulterior si alti fosti angajati sau noi doritori se uita-n manual si incep si ei sa-si faca firme.Pana atunci doar CEO-ul le putea spune ce si cum sa inteleaga.

Peste ani CEO-ul incepe sa vina cu oferte de intoarcere in firma mama,ca nu mai sunt sanctiuni asa de aspre,ca le va ierta poate insubordonarea.Fostii angajati se uita precum curca-n lemne si se intreaba de ce nu a avut ideea asta de prima data dar intrucat cand esti parlit cu ceva sufli si-n iaurt,decide sa ramina in mica lui firma,in detrimentul unui mare concern multinational.CEO-ul ii spune ca firma lui nu va rezista,ca doar cei mari si puternici rezista dar micutul angajat decide sa-si asume riscul de a merge pana la capat cu mica lui firma.

I se mai spune ca nu va putea intra in randul celor mari decat prin marea companie,dar micutul angajat parca a retinut ca Cel care le-a lasat manualul i-a chemat pe fiecare in parte si nu la gramada.Se mai uita odata-n Manual si constata ca CEO-ul are si el,la randul sau,niste sefi mai mari.Mult mai mari.Atunci decide sa duca problema-n fata Lor cand il vor chema.CEO-ul ii spune ca va avea probleme cu insubordonarea dar micutul angajat se decide sa isi apere cauza cu manualul.In definitiv si CEO-ul va avea de dat explicatii asa ca se prefigureaza o scena interesanta.

De la un punct incolo, toata povestea asta biblico-corporatista, as
transfera-o mai degraba domeniului medical decat managementului firmei.

CEO-ul a deschis initial o firma de dimensiuni cosmice si a avut nevoie de colaboratori pe termen lung (vesnicia) carora sa le dea tot ce are.
Pt. inceput, CEO-ul a creat un partener caruia i-a propus acest parteneriat, neobligandu-l insa la nimic din ce nu vrea si el. Doar i-a propus, nu impus, prima afacere dintr-un lung sir pe care le are CEO-ul in minte.

Intr-una din –hai sa le zicem- „calatoriile de afaceri” prin zona Eden, partenerul-om a intrat in negocieri cu competitorul neloial (sarpele-talhar arhetipal, negociator onctuos de profesie).
Acesta, dupa ce l-a inselat si jefuit, l-a lasat intr-un mare gol launtric si abia viu pe marginea prapastiei create instant in momentul in care omul a acceptat parteneriatul cu el.
Nemaiputand sa treaca peste prapastie, omul a devenit incapabil sa-si continue afacerile initiale si prin asta si-a destabilizat tocmai sensul existential.

CEO-ul S-a sesizat, a venit El la locul negocierilor, i-a reamintit mustrator omului ca a incalcat termenii contractului si ca are de suportat efectele nerespectarii lui. Despre acestea fusese avertizat din timp.

Cu toate acestea, CEO-ul, empatic de felul Lui, a hotarat sa-i arate El Insusi partenerului-om cum trebuie negociate chestiunile existentiale. S-a pus efectiv in pielea lui. I-a aratat detaliat ce si cum trebuie sa faca, urmand ca dupa ce se intremeaza, sa-si continue planul inceput in Eden.

Ba mai mult, stiind CEO-ul cum e sa fii in pielea unui partener neexperimentat si deci vulnerabil, a hotarat ca recuperarea lui sa se faca printr-un tratament complex pe care l-a „patentat” pe El Insusi dupa ce si-a asumat firea vulnerabila si usor de destabilizat a partenerului.
S-a facut adica simultan si Doctor si pacient, si Cel ce vindeca si cel ce primeste vindecarea.

Dupa ce operatia a reusit, a intemeiat un „Spital”, unde orice urmas vulnerabil din cauza bolii ontologice cu care s-a nascut, sa se poata recupera pt. a putea avea apoi un parteneriat cu CEO-ul.

A lasat deci un Spital, pe El Insusi atat pe post de Medic cat si de medicament ontologic, a lasat si prospectul acestui tratament ontologic complex, plus asistenti in toate sectiile care sa administreze corect medicamentele ontologice.

Din prospectul medicamentului se poate afla concret gravitatea bolii ontologice numita „hiatus existential imposibil de depasit de unul singur”, tot din prospect se mai poate afla in ce consta tratamentul, dieta, igiena existentiala, ce efecte are nerespectarea lui, in ce consta consultul periodic, cum se poate agrava boala in caz de negocieri dubioase cu competitorul neloial etc.

Pe langa prospectul asta de o importanta majora, mai exista si studiile de specialitate ale unor fost bonavi vindecati cu succes de aceasta boala numita „hiatus existential”.

Ei confirma ca tratamentul cu tot ce presupune si mai ales medicamentul ontologic si-a facut pe deplin efectul si ca prapastia intre ei si CEO s-a anulat.

Tot in prospect, se spune ca vor exista companii farmaceutice ilegale care vor oferi surogate fara licenta la tratament, amagindu-i pe bolnavi ca ceea ce vindeca e de fapt autosugestia.
Adica doar credinta ca ce a spus Medicul in prospect vindeca si deci nu mai e nevoie de medicamentul principal.
E amagirea de a crede ca te poti vindeca singur de o boala ontologica atat de grava.

Ceea ce s-a si intamplat si se mai intampla:
Unii pacienti nu prea au la inima personalul spitalului (vazandu-i mai bolnavi decat ei) si au hotarat sa se externeze din Spital pe motiv ca au si ei o copie a prospectului si se pot vindeca si la domiciliu sau in garajul improvizat din spatele blocului. (prin autosugestie prin metoda Solo-Prospectus).

Ceea ce nu e de neglijat e ca doar in Spital (indiferent de personalul medical) exista toata logistica necesara si doar acolo se poate urma intreaga procedura.
Fara medicamentul principal (Insusi Trupul Real al Medicului) care nu se poate cumpara de la nici o farmacie din afara spitalului si nu poate fi administrat decat de asistentii special lasati pt. asta, vindecarea e incompleta.
E cel mult o ameliorare, o micsorare a hiatusului. Fara revenirea la starea initiala, partenerul-om nu poate relua „afacerile” intrerupte cu CEO-ul sau.

Stiind ca boala se numeste „hiatus=moarte=despartire ontologica a partenerilor” iar medicamentul se numeste „Viata=unire cu Hristos”, intrebarea ar fi: cum s-a ajuns ca prospectul sa fie mai important decat medicamentul?
Si cum se poate ca tratamentul sa-si faca efectul pe dinlauntru daca nu luam tocmai medicamentul de baza, ci doar studiem la nesfarsit prospectul si pe ici pe colo mai dregem una, alta?
Mai ales ca Medicul a si zis clar: „de nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea Viata in voi”. (in sens teologic, nu biologic).

acuma ce sa faca "orfanii hartuiti"? Pana se impaca "mama si tata", ce-i de facut? Dar cei care nu mai vor nici cu mama, nici cu tata?

scuze pt. postarea kilometrica, Scot. Am incercat un rezumat al "prospectului" pe care am subliniat cu rosu ce mi se pare mie esential.

În prealabil postat de delia31

acuma ce sa faca "orfanii hartuiti"? Pana se impaca "mama si tata", ce-i de facut? Dar cei care nu mai vor nici cu mama, nici cu tata?

Raspunsul este simplu.Dur dar simplu.

1.Daca o singura Biserica detine adevarul atunci ori faci parte din ea ori esti in afara ei.Cu toate consecintele.
Ramine insa o problema:cum ar trebui sa se stie care este biserica corecta?Prin proprie analiza?Cu ajutor divin?Se pare ca nu toti primesc aceiasi ,,rezolutie".Ciudat.Calvinistul din mine imi ranjeste cu subinteles.Nu ma criticati,
spuneti asta unuia care nu se naste ortodox sau catolic.Intrucat nu sunteti in acesta situatie este mai greu de inteles.

2.Daca doua Biserici detin adevarul atunci este irelevant pe ce criteriu le alegi.Idem si pentru varianta in care mai multe biserici detin o parte din adevar,adevarul total,in varianta asta,pe lumea asta,nefiind destinat cuiva anume.

Mai exista cateva posibilitati:Cel de Sus stia ca vom face totul praf,in maniera pur umana,si a lasat mai multe cai(dar un singur mijlocitor in fata Lui:Hristos)in asa fel incat sa aiba toti o sansa,chiar daca nu ajung in Biserica ,,corecta".Sau doar unii sunt predestinati sa ajunga.Sau Adevarul este pur si simplu mai presus de noi,nu suntem pregatiti sa-l aflam si tot ce vedem este doar abordarea noastra umana.Asta este ce am reusit noi sa fecem pe lumea asta cu ce a spus Cel de Sus.

In oricare din aceste variante,nu vom ajunge toti la capat.Nu stim care va ajunge dar multi nu vor ajunge.Si din biserici si din afara lor.Fie nu vor ajunge pentru ca nu le este scris,fie ca nu reusesc ei,fie din alte motive pe care nu le intelegem.

Indiferent de situatie,in prima clipa dupa ce murim vom vedea ce va urma.Sau mai devreme daca asa vrea Cel de Sus.Tot ce facem,dar absolut tot,este o pregatire pentru acel moment si pentru ce va urma.Conform unei replici celebre ,,Pentru ce vei face in acesta viata vei fi judecat o eternitate".

Cum ne pregatim fiecare este o problema.Ce se va intimpla cu noi este o alta discutie.Viata este linia care uneste aceste doua puncte.Sper ca la final sa nu spunem precum intr-un film ,,Asta este viata pe care am ales-o si pe care am trait-o.Exista o singura garantie:nici unul dintre noi nu va vedea Raiul".