Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii si al suferintei omului?

[bob2909]

În prealabil postat de Dumitru73

ce facem? credem in ea cuvant cu cuvant sau ne apucam de interpretari?

Cel ce nu se opreste la latura vazuta a slujirii trupesti, a legii, ci, patrunzand prin caile mintii in fiecare dintre simbolurile vazute, afla ratiunea divina perfecta, ascunsa in fiecare, in aceasta ratiune gaseste pe Dumnezeu insusi. Dibuind bine prin puterea mintii in materia prescriptiilor legii, ca intr-o gramada de lucruri amestecate, va afla undeva ascuns in carnea legii margaritarul-ratiune, care scapa cu totul simtirii. La fel si cel ce nu circumscrie firea celor vazute numai la cat cuprinde simtirea, ci cerceteaza cu mintea in chip intelept ratiunea din fiecare faptura, descopera pe Dumnezeu, afland din maretia aratata a lucrurilor insasi cauza lor.

Dat fiind asadar ca insusirea proprie a celui ce dibuieste este discernamantul, care patrunde prin cunostinta simbolurile legii si contempla cu stiinta firea vazuta a lucrurilor, acela deosebeste cele din Scriptura, din creatiune si din sine insusi. In Scriptura deosebeste litera si duhul, in creatiune ratiunea si ceea ce se vede la suprafata, iar in sine mintea si simtirea. Apoi luand in Scriptura duhul, din creatiunea ratiunea, si din sine mintea si unindu-le indisolubil intreolalta, afla pe Dumnezeu, cunoscandu-L pe cat se cuvine si pe cat este cu putina in minte, in ratiune si in duh. Aceasta, pentru ca s-a eliberat de toate cele ce-l ratacesc si il trag spre tot felul de pareri, adica de libera, de suprafata vazuta a lucrurilor si de simtire, in care sta latura cantitativa a lucrurilor, atat de felurita si de potrivnica unitatii. Dar daca amesteca cineva si impleteste litera legii, suprafata lucrurilor si simtirea proprie, este asemenea unui chior cu vederea scurta, suferind de boala necunostintei cauzei lucrurilor.

[Dumitru73]

În prealabil postat de bob2909

Cel ce nu se opreste la latura vazuta a slujirii trupesti, a legii, ci, patrunzand prin caile mintii in fiecare dintre simbolurile vazute, afla ratiunea divina perfecta, ascunsa in fiecare, in aceasta ratiune gaseste pe Dumnezeu insusi. Dibuind bine prin puterea mintii in materia prescriptiilor legii, ca intr-o gramada de lucruri amestecate, va afla undeva ascuns in carnea legii margaritarul-ratiune, care scapa cu totul simtirii. La fel si cel ce nu circumscrie firea celor vazute numai la cat cuprinde simtirea, ci cerceteaza cu mintea in chip intelept ratiunea din fiecare faptura, descopera pe Dumnezeu, afland din maretia aratata a lucrurilor insasi cauza lor.

Dat fiind asadar ca insusirea proprie a celui ce dibuieste este discernamantul, care patrunde prin cunostinta simbolurile legii si contempla cu stiinta firea vazuta a lucrurilor, acela deosebeste cele din Scriptura, din creatiune si din sine insusi. In Scriptura deosebeste litera si duhul, in creatiune ratiunea si ceea ce se vede la suprafata, iar in sine mintea si simtirea. Apoi luand in Scriptura duhul, din creatiunea ratiunea, si din sine mintea si unindu-le indisolubil intreolalta, afla pe Dumnezeu, cunoscandu-L pe cat se cuvine si pe cat este cu putina in minte, in ratiune si in duh. Aceasta, pentru ca s-a eliberat de toate cele ce-l ratacesc si il trag spre tot felul de pareri, adica de libera, de suprafata vazuta a lucrurilor si de simtire, in care sta latura cantitativa a lucrurilor, atat de felurita si de potrivnica unitatii. Dar daca amesteca cineva si impleteste litera legii, suprafata lucrurilor si simtirea proprie, este asemenea unui chior cu vederea scurta, suferind de boala necunostintei cauzei lucrurilor.

in concluzie ... interpretam ...

[Pippo_]

Trebuie interpretat fiecare aspect al vietii, nu e vorba de o simpla interpretare doar a textului. Dar nu interpretari fantastice, ci 100% rationale, care reflecta in mod exact realitatea din jur si din interiorul fiintei umane.

[bob2909]

În prealabil postat de Dumitru73

in concluzie ... interpretam ...

sa inteleg ca nu prea ai inteles...

nu este vorba de o concluzie, ci este vorba de "REVELATIA DIVINA" , adica actiunea directa a lui Dumnezeu prin energiile sale necreate (har), asupra omului. Socotesc ca nu putem dibui duhul din scriptura decat prin revelatie, nu putem intelege in chip profund ratiunea din fire doar analizand ce vedem la suprafata, iar ca mintea sa priceapa este nevoie de intelepciune.

Adica tot cel ce nu se poate imparti cu sobrietate de betia vinului intelepciunii dumnezeiesti prin cunostinta ar face bine sa lase credintei cunostinta ratiunilor care sunt mai presus de puterea lui...

caci daca nu, ne vom asemana "omului" ce pacatuieste prin ratiune si are o cunostinta gresita despre Dumnezeu si despre lucrurile dumnezeiesti, "dobitoacelor" ce pacatuiesc prin pofta si trag la povara placerii prin patimile trupesti, sau ca niste "oi de ocara" ce pasc fara de minte, numai prin simturi, cele vazute, ca pe o iarba...

[Pippo_]

În prealabil postat de bob2909

sa inteleg ca nu prea ai inteles...

nu este vorba de o concluzie, ci este vorba de "REVELATIA DIVINA" , adica actiunea directa a lui Dumnezeu prin energiile sale necreate (har), asupra omului. Socotesc ca nu putem dibui duhul din scriptura decat prin revelatie, nu putem intelege in chip profund ratiunea din fire doar analizand ce vedem la suprafata, iar ca mintea sa priceapa este nevoie de intelepciune.

Adica tot cel ce nu se poate imparti cu sobrietate de betia vinului intelepciunii dumnezeiesti prin cunostinta ar face bine sa lase credintei cunostiita ratiunilor care sunt mai presus de puterea lui...

caci daca nu, ne vom asemana "omului" ce pacatuieste prin ratiune si are o cunostinta gresita despre Dumnezeu si despre lucrurile dumnezeiesti, "dobitoacelor" ce pacatuiesc prin pofta si trag la povara placerii prin patimile trupesti, sau ca niste "oi de ocara" ce pasc fara de minte, numai prin simturi, cele vazute, ca pe o iarba...

Pe scurt, ceea ce nu intelegem, sa lasam deoparte, si sa ne ocupam de ceea ce intelegem in momentul de fatza, fara a fabula. Asta nu inseamna sa te opresti din incercarea de a intelege, ci inseamna a intelege in primul rand lucrurile care-ti sunt cel mai la indemana.