Omagiu lui EMINESCU (15 ian 1850-15 iun 1889)

FARA EMINESCU

Mai trec visând pe lângă lac
Si mă aşez pe banca veche
Cate-amintiri si versuri pe fund, zac
De la poetul nostru nepereche?

Si teiul pare trist si abătut
Din tot ce-a fost, n-a mai rămas nimica.
Un Eminescu nou, nu s-a născut
Sa scrie despre el, lui Veronica.

Pădurea freamătă a jale
Tânjind după copiii de demult
Nici un băiet nu-i calca frunza moale
Nici fete îmbătate de-un sărut.

Chiar plopii au ajuns străini si goi.
Si cu si fără soţ, tot într-un zbucium.
In jurul lor, movile de gunoi
Iar în amurg, manele-n loc de bucium.

Oare ce-i rău si ce e bine
In tragi-comedia asta mută?
Ca valul trece tot, către ruine
Iar împăraţii au băut cucută…

[Florin-Ionut]

Cum spunea Sorin Dumitrescu, multi ar vrea sa fie ca Eminescu, dar nimeni nu ar vrea sa traiasca o viata ca a lui.