Nu am prieteni

[Silviu]

Nu te arunca prea tare la chestia asta.Nu toate dorintele ni se implinesc in viata,dupa cum vrem noi si cand vrem noi.Poate nu este exact ceea ce iti trebuie acum o prietenie,dovada ca nu iti poti face prieteni,asa cum ai afirmat.Dumnezeu are caile Sale,tu lasa-te cuprins de El,lasa-te in Mainile Lui.Sa nu uitam ca au fost oameni care s-au dus in munti,in pustie,pentru ca au vrut sa fie mai aproape de El.Nu e neaparat ca tu te vei duce in pustie,dar am dat exemplul doar ca sa evidentiez ca rabdarea este cheia aici(daca am omis ceva este pentru ca sunt om si nu le stiu pe toate).Dar stiu sigur ca rabdarea este una dintre cele mai de pret virtuti ale omului.Iisus Hristos :"In rabdare se vor mantui sufletele voastre."Deci,credinta in Dumnezeu si rabdare.Vezi ca nu cumva,din aceasta dorinta a ta,sa ajungi la disperare si sa faci pacate.Incearca si nu judeca pe nimeni.
Citeste despre patimi pe acest site si vezi ca s-ar putea sa te incadrezi in vreuna,iubirea de lume.Marin,adica dorinta lui de a-si face prieteni samd,poate fi o patima sau se poate transforma intr-una si stim cu totii ce inseamna sa fii trist peste masura,daca nu,oricum multi stiu.Incearca sa nu te agiti pentru dorintele tale si sa rabzi in concluzie.Pentru ca patimile nu aduc nimic bun decat trandavie si tristete.Si eu am facut greseli la vremea cand gandeam cam la fel ca tine in sensul ca aveam aceeasi dorinta(credeam ca fara prieteni viata nu are sens sau gandeam ca o viata fara compania imediata a altor persoane nu are rost...imediat ma lua o tristete infernala,cand,de fapt,odata ce am gaseam in compania altora gaseam ca nu aveam nimic a le spune si ca ii cautasem degeaba).Am savarsit multe pacate grave si in vremea aia.Asta e tot o ispita ce vrea sa te abata(de la o viata spirituala in ascensiune,poate fi si cazul tau,adica ea reprezinta o apropiere de Dumnezeu).Si trebuie sa combati asta.A spune ca "nu am prieteni" nu inseamna neaparat a nu avea oameni cu care sa discuti,ci inseamna ca mintea ta e "programata" prost spre adevar.De exemplu,nici eu nu am relatii de genul frecvent,adica sa discut cu cineva in fiecare zi sau nici macar la o saptamana uneori nu vorbesc nimic cu nimeni.Asta inseamna ca nu am prieteni?Nu.Nicidecum.Eu ii consider pe toti oamenii prietenii mei pentru ca si Iisus Hristos,insusi,Fiul lui Dumnezeu,le-a zis apostolilor Sai:"Voi sunteti prietenii Mei".
Asa ca nu trebuie sa te sperii,ia lucrurile asa cum sunt.Gandeste-te la cat s-au chinuit altii,ca au murit de cine stie ce boli,sau chinuiti in felurite moduri.Sa nu mai vorbesc de martirii crestinismului care si-au dat viata pentru Hristos.Insusi viata lor Marin.Asa ca tu,in comparatie cu altii,nu ai mult de suportat.Exista o singuratate,dar,dupa cum spunea un Sfant Parinte de pe muntele Athos(iertati-ma,nu mai stiu cum il chema,dar era povestit de Parintele Paisie),el intrebat o data de niste mireni:"Parinte,dar tu nu te simti singur niciodata?",la care Parintele replica:"Nu sunt niciodata singur,Dumnezeu este cu mine si Ingerii si Sfintii".

[Sylvie]

Prieteni poti sa-ti faci daca vrei...:).Cred ca mai important este UNDE ii cauti?!
In niciun caz la discoteca,la baruri,sau in alta parte de acest gen.Prieteni adevarati poti gasi IN BISERICA...:).Dar sa nu uiti un lucru f.important:PRIETENII ADEVARATI SUNT SFINTII.Cauta sa-ti faci astfel de prieteni,apoi ei iti vor gasi si pe cei care ii vrei tu...:).

[PET]

Da la facultate. Acolo o sa gasesti un colectiv unde o sa ai sanse mult mai mari sa gasesti pe cineva.

[Sebastiana]

:)Prietenii pot fi gasiti pretutindeni,dar sa fie dintre cei sinceri,putini mai bine si adevarati,decat multi si falsi.Iar prietenia adevarata si deci sincera,trebuie sa fie reciproca,nu numai din partea unora,dar si din partea celorlalti,caci din cei mai mari si apropiati prieteni,adica prieteni la catarama,au ajuns cei mai mari dusmani,chiar de moarte,daca nu au avut frica de Dumnezeu si rusine sau jena de oameni.

[iuda]

si eu sufar cam de aceeasi boala cu a lui marin80,prietena mea cea mai buna care credeam ca imi e sora in Hristos m-a dezamagit complet iar eu credeam ca e prietenie pe viata mi-a trebuit 2 ani sa-mi dau seama de asta ,si apoi am zis ca greu imi fac prieteni dupa tot ce am tras cu prietena mea,dar a venit ispita ca sunt singura si am alergat la sot si la duhovnic,atunci sotul ma cam departeaza de lume nu ma intelege iar duhovnicul m-a lasat si mai singura de mai am putin si cad in deznadejde

[iuda]

oare nimeni nu se gandeste la noi in afara de Dumnezeu?

[Ioana_D]

În prealabil postat de iuda

oare nimeni nu se gandeste la noi in afara de Dumnezeu?

Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste si e singurul care poate sa ne iubeasca cu adevarat si cu o iubire atat de mare incat nu ne putem inchipui, si mai cred ca ajutorul Lui vine prin oamenii din jur. Asa ca nu te lasa coplesita de tristete si deznadejde, increde-te in Dumnezeu si dechide ochii, uneori ajutorul vine exact de unde ne asteptam mai putin. Si eu am trecut prin momente grele in viata si atunci cand simteam ca nu mai pot, ajutorul a venit de unde nu ma asteptam incat si acum ma minunez cand ma gandesc :) Multa nadejde si curaj, nu degeaba exista vorba aceea care spune ca "speranta moare ultima" :)
Din cate am observat eu la cei din jurul meu si la mine, fiecare om are momente in viata cand se simte singur, dar se poate trece peste aceste momente, ideea e sa nu ne lasam coplesiti de aceste sentimente.
O sulotie atunci cand nu avem prieteni e sa cautam noi tot felul de activitati care sa ne puna in legatura cu oamenii. De exemplu, draga marian80, ai putea sa incerci sa te implici intr-o asociatie ca si voluntar, sunt multe astfel de organizatii care au nevoie de oameni cu initiativa si care sa ii ajute in actiunile lor, si vei vedea ca vei gasi acolo oameni pe care sa ti-i poti face prieteni. E doar un exemplu care mi-a venit acum in minte, ideea e ca nu trebuie sa disperam, si sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, sa ne rugam si ne va trimite El prietenii de care avem nevoie :) Si eu am trecut prin ceva asemanator si cand am vazut ca nu am prieteni, i-am cautat eu, am mers la o biserica unde se tineau intalniri cu tinerii si se discutau probleme duhovnicesti si mi-am gasit prieteni, nu m-am putut imprietenii cu toti foarte tare pentru ca e chestiune ce tine de lucrurile pe care le ai in comun cu celalat, dar pot sa spun ca mi-am facut cativa prieteni :)

Doamne ajuta!
Ioana

[dillema]

În prealabil postat de veilur

Dansane, parca este un sambure de adevra din ce zici tu, dar parca mai mult adevar e in Biblie. Stii, ma gandeam si eu la variante din astea: Din ceruri Fiul a coborat, iara nu Tatal. De inteles asta imi da ca Cel care tine Universul tot si a Sa Imparatie cereasca insusi Tatal este, acolo sus in slava Lui trebuind sa ramana impreuna cu Sfantul Duh, pentru a mentine in functiune toata intreaga Sa creatie.

Nu cred ca ai inteles prea bine Sf. Treime, s-ar putea sa dai "apala moara" necrestinilor.

D-zeu e unul singur in 3 ipostaze.D-zeu e pretutindeni (nu jos nu sus) D-zeu e TATAl, FIUL, si DUHUL SFANT in acelasi timp. Un exemplu mai lumesc care l-am auzit de la preoti ar fi caramida:apa, foc, pamant, sau oul :coarja, albus, galbenus. Este energine necreata. Ai sa dai impresia in postarea ta ca suntem polideisti si credem in 3 zeitati ca hindusii.

Scuze daca te-am lezat, sau am inteles gresit postarea ta.
Pana una alta topicul e altul...sorry off topic

[AngelSmile]

Personal cred ca nu e o prblema unde locuiesti pentru relatia cu Dumnezeu,de exemplu manastirile sunt situate de obicei in zone rurale,pustii uneori,insa sa nu ajungem pana acolo,eu zic ca sibiul e printre cele mai frumoase orase din tara,asa ca trebuie sa te gandesti la alte schimbari in viata ta,nu la schimbarea locuintei:incepe sa de devii sociabil chiar si pe internet si vezi ce psihologie ti s-ar potrivi pt a aborda oamenii,poate esti prea timid:in cazul asta fii curajois si vorbeste cu oamenii(baieti sau fete)-respectuos,politicos si o sa apara o scanteie de prietenie...cu timpul poate sa iasa la iveala si prietenia pur si simplu doar din discutii,trasaturi comune,sau anumite fapte(servicii spirituale,materiale etc.)fii atent si ce anturaj alegi,poate nu ai trait in mediul optim pentru a-ti face prieteni...oricum Dumnezeu e pe primul plan,dupa aia familia si pe urma prietenii si restul.in ceea ce priveste prietena(banuiesc ca asta te supara mai tare),o sa ai timp in viata si de iubit,intr-un fel e mai bine...poate daca ai fi avut mai multe prietene ai fi suferit de mai multe ori,asa poate Dumnezeu te ajuta sa ai la timpul potrivit o relatie adevarata.fii cu personalitate(in limita respectului,bunului simt etc.),fii optimist,cu simtul umorului si ai incredere in Dumnezeu.

[veilur]

În prealabil postat de dillema

Nu cred ca ai inteles prea bine Sf. Treime, s-ar putea sa dai "apala moara" necrestinilor.

D-zeu e unul singur in 3 ipostaze.D-zeu e pretutindeni (nu jos nu sus) D-zeu e TATAl, FIUL, si DUHUL SFANT in acelasi timp. Un exemplu mai lumesc care l-am auzit de la preoti ar fi caramida:apa, foc, pamant, sau oul :coarja, albus, galbenus. Este energine necreata. Ai sa dai impresia in postarea ta ca suntem polideisti si credem in 3 zeitati ca hindusii.

Scuze daca te-am lezat, sau am inteles gresit postarea ta.
Pana una alta topicul e altul...sorry off topic

Aatunci de ce Iisus a strigat ape cruce: "Tata! Tata! De ce m-ai parasit?" Ar trebui sa aprofundam mai mult si sa intelegema faptul ca intradevar Fiul este una si aceeasi cu Tatal si cu Duhul Sfant, dar asta pentru ca Fiul din Tata s-a nascut iar Duhul Sfant de la Tatal purcede. Exista o comuniune perfecta intre cele 3 persoane ale sfintei treimi, dar Fiul si Duhul Sfant sunt raportate la Tatal. Insusi acest concept reveleaza reciprocitatea in dumnezeire, definita fiind ca 3 in unul singur si unul singur in 3. Oricum, tot nu am cuprins tot ce trebuia, pentru ca suntem limitati sa percepem revelatia divina pana intr-un anumit punct si atat.