Fetita mea se bucura ca Dumnezeu o ajutat-o

[taluta]

E treaba mea cum imi educ copiii, si nu mi se pare normal, ca o educatoare sa le spuna ca sunt maimute ca si ca eu n-am dreptate... de restul religiilor nu ma intereseaza.Oameni de genul asta au probleme ca li se ureaza craciun fericit in locuri publice si merg pina la a spune ca trebuie sa ignoram craciunul sau pastele numai pt ca se simt musulmanii discriminati, dar eu nu ma simt discriminata cind n-am voie sa mi se ureze craciun fericit, sau cind este interzis sa se discute despre religie pt, ca unii au mentalitatea ca sunt invechita pt ca religiile defapt o stie toata lumea ca nu ar exista defapt si ca au fost inventate...cind mi se ureaza ceva care n-are legatura cu religia mea pt ca pur si simplu in religia mea nu exista acea sarbatoare nu ma uit chioris ci raspund frumos si civilizat ca eu nu serbez sarbatoarea aceea catolica pt ca nu sunt catolica sau protestantasau sau.., dar nu incerc sa spun ai grija mai ce faci ca religia e o idee invechita sau doar eu am dreptate tu nu... si nici discriminata nu ma simt, ci omul o vrut sa-mi ureze ceva si e ok..a fost doar bun intentionat sau doar iscoditor ca sa stie defapt ce religie am si nu ma deranjeaza asta deloc.Dar cind e vorba de copiii mei, deja se schimba lucrurile, sigur ca nu spun nimic de homosexuali dar cind se saruta in parc in fata noastra deja e prea de tot, sau cind introduc in walt disney figuri homosexuale atunci e de datoria mea ca parinte sa le spun ca nu e ok, asa cum e de datoria mea sa-i intreb daca prefera sa spuna si sa creada daca se trag din maimuta sau i-a creat Dumnezeu...Copiii mei nu sunt la cheremul statului si daca statul decide sa fie necrestin asta nu inseamna ca eu inchid ochii si spun ok ei trebuie sa se integreze si altii au dreptate sa faca cu copiii mei ce au chef.asa cum copiii mei nu sunt la cheremul fiecaruia care crede ca are dreptate si ca el sau ea stie mai bine...

[horatiu.miron]

Oliver e un nume ciudat.

[taluta]

In Germania oricum cei care lucreaza pt un loc(spital sau o scoala) cu credinta crestina se cistiga mult mai bine decit in alte locuri, asa ca nu-i distrug viitorul copilei ci o ajut..Si ortodocsii sunt acolo bine primiti defapt toti crestinii, dar nu cei din secte de exemplu martorii lui iehova, sau musulmanii...Asa ca e bine sa fi crestin, cel putin aici, de america nu ma intereseaza nu locuiesc acolo, si ce se intimpla in romania sau in alte locuri nu cred ca e ok, noi crestinii trebuie sa fim uniti.

[taluta]

oliver nu e un nume ciudat..i-am dat dat numele dupa nuele strabunicei mele olivia nume pe care il port si eu, si e nume rominesc cred...

[camy_d]

Aşa ar trebui să ne bucurăm şi noi de realizările noastre, pentru că Dumnezeu ne-a ajutat.

[tigerAvalo9]

Foarte frumos.E frumos si bine ca copilul invata de mic despre Creatorul sau,Dumnezeu.
E frumos ca o familie sa se roage si impreuna.Sa sporiti in credinta!

[glykys]

Tare frumos! Sa ii ajute Dumnezeu sa creasca mare!

[Doina97]

În prealabil postat de taluta

oliver nu e un nume ciudat..i-am dat dat numele dupa nuele strabunicei mele olivia nume pe care il port si eu, si e nume rominesc cred...

http://www.copilul.ro/nume-copii/rez...ot_Olivia.html

[lore86]

O, da, daca ne-am uita mai atent la micutii si am fi atenti ce zic.
Zilele astea sotul meu s-a simtit foarte rau. Avea dureri mari de la o hernie de disc mai veche. A venit sora sa, care e asistenta si i-a facut injectii de calmare.
A doua zi dimineata, cand s-a trezit micuta l-a intrebat:
"Tati, cum te simti"?
"Bine, slava Domnului, multumesc, draga mea."
"Sa sti ca Maica Domnului si Sfantul Grigorie au facut o minune cu tine"
Am ramas paf.
"De unde sti asta? am intrebat-o".
"Nu stiu, asa mi-a venit mie".
Asta se intampla in 21 noiembrie. Iar cu o zi inainte, fusese praznuirea Sfantului Grigorie Decapolitul.

In fata unei asa situatii, ce sa mai zici?

Cu doua seri in urma, am primit un telefon daca nu doresc sa insotesc o pereche de tineri casatoriti si cu multa frica de Dumnezeu, la Sihastria si la Negru-voda. La Parintele Iustin, tocmai fusesem cu ceva timp in urma, iar la Sihastria, deasemenea fusesem si "stiam" ca Parintele Ciprian este la Bucuresti, deci nu-mi prea dadea ghes inima. Totusi, am sunat la Manastire sa ma interesez daca Parintele mai poate fi gasit si pe-acolo si cand. Am aflat asadar ca Parintele s-a intors, deci am primit cu placere invitatia de a ma alatura perechii de tineri. Seara am avut o discutie cu fiul cel mic (Catalin) si i-am spus ce am de gand pentru urmatoarea zi. M-a privit cu o bucurie inexplicabila, dar si cu tristete ca nu poate sa ma insoteasca (in primul rand scoala, iar in al doilea - eu eram invitat si mergeam cu masina tinerilor), apoi m-a rugat sa-i transmit Parintelui Iustin Parvu, multa sanatate si zile binecuvantate de Dumnezeu. Ajuns in camaruta Parintelui, am asteptat in genunchi sa-mi vina randul. In fata mea mai erau cateva perechi, fiecare cu necazul lor si cu mai multe pomelnice. Parintele le citea atent pe toate, uneori mai dadea inapoi din banuti, mai intreba de una de alta, sau raspundea dupa caz intrebarilor ce i se puneau. Cand mi-a venit randul, m-am apropiat si am asezat pomelnicul pe bratul de lemn al fotoliului si asteptam cuminte. Parintele a luat pomelnicul, l-a citit cu atentie, apoi a zis: "Catalin!... Ce face Catalin?" Probabil uimirea mi se citea pe chip. "Catalin va ureaza multa sanatate si ani buni printre noi si se bucura mult sa fie cu parintele, in Sfantul Altar!" A zambit si mi-a raspuns: "Spune-i ca ii doresc sa fie in Sfantul Altar si la 30 de ani... Asa sa-i spui!"
A mai continuat apoi ceva legat de mine sau de familie (nu detaliez), dar era clar ca Parintele "stia" mult mai mult decat i-as fi putut eu spune. Anterior am ajuns sa fim penultima "binecuvantare" a unei zile lungi si extrem de obositoare (era aproape miezul noptii) si nu avusesem atunci timp sa spunem nimic. Practic nu avea ce sa-si aminteasca despre noi. Acest om este poate unica sansa pe care o avem unii dintre noi, de a-i saruta cu smerenie mana cu care binecuvinteaza. Pentru ca in curand, si el ne va parasi si se va alatura cetelor de sfinti bine-placuti lui Dumnezeu, care pot mijloci pentru noi. Daca dorinta Parintelui in ce priveste viitorul fiului meu se va indeplini sau nu, doar Dumnezeu stie si asa cum i-am raspuns si sfintiei-sale, noi ne-am bucura sa fie asa, dar totul se va intampla cum le va orandui Dumnezeu.