Rostul candelei este sa arda si rostul omului este sa se roage

[NECTARIE]

Cuvântul „candelă” vine de la grecescul „kandila”, însemnând „lampă veghetoare”. Aceasta ne aduce aminte că toţi creştinii trebuie să privegheze neîncetat, pentru că nimeni nu ştie când va veni Hristos.
O candelă întotdeauna picură lumină peste chipurile noastre atunci când ajungem în faţa sfintelor altare şi luminează blând, mângâie sufletele învăluite în rugăciune, lumina întruchipând-o pe cea a Harului Divin. Ea trebuie ţinută permanent aprinsă în casele noastre. Aşa ne învaţă şi pilda fecioarelor din Evanghelie, care Îl aşteptau pe Mântuitorul Hristos cu fitilele aprinse. Unele dintre ele, care nu au avut suficient untdelemn pentru a arde continuu candelele, au pierdut venirea Mântuitorului. Acest gest este răspunsul creştinului la îndemnul Mântuitorului: „Privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13).