Planificarea familiala - viziunea ortodoxa

[George.m]

Din cate cunosc, Biserica Ortodoxa nu si-a exprimat, in mod oficial, punctul de vedere cu privire la planificarea familiala.

Poate ca omul ar trebui sa lase in grija lui Dumnezeu planningul familial. El stie cel mai bine cand sa daruiasca familiei un copil. Redau mai jos, referitor la acest subiect, un fragment dintr-o conferinta sustinuta de Parintele Constantin Coman, in anul 1994:

"Biserica Ortodoxă este de acord cu planning-ul familial. Ştiu că cei mai surprinşi vor fi studenţii teologi, dar ei nu ştiu că planning-ul acesta familial este lăsat în seama lui Dumnezeu. Cine poate planifica mai bine decât Dumnezeu? De ce să ne grozăvim noi? Aici este măsura credinţei noastre. [...]

Este foarte greu să spui unui tânăr: Faceţi totuşi copil că până se naşte vă dă Dumnezeu casă. Dar este mult mai adevărat decât să-i spui: Faceţi copil că poate se îndură domnul Halaicu şi vă dă casă. După părerea mea este mult mai dătător de speranţă. Iar problema copiilor… nu vă trimit în urmă la filosofii, vă trimit în urmă la părinţii noştri şi vedeţi acolo planning familial.

Am avut în anii ¢ 90 sau ¢ 91 o întâlnire cu şefii clinicilor de ginecologie a maternităţilor din Bucureşti – şase-şapte inşi, pentru că erau realmente doborâţi de avalanşa avorturilor după ¢ 89. Nu mai făceau faţă şi au zis: Bine, părinte, dar Biserica nu face nimic?

Şi îmi amintesc că între argumentele lor, ale medicilor, un medic mai în vârstă, de la Colţea a spus: Domnilor, haideţi totuşi să cercetăm tradiţia noastră românească, în urmă, când sigur că se făceau avorturi, dar procentul lor era infinit mai mic decât cel de astăzi. Nu exista educaţia aceasta a familiei, nu existau contraceptive, existau unele ierburi dar nu la îndemâna oricui şi totuşi nu se practica atât de mult avortul, spunea dom’ doctor.

Păi, haideţi să calculăm. De la părinţi, de la mamă, de obicei fata primea sfatul: Mamă, aveţi grijă, totuşi, nu în zile de sărbători, nu de praznice, se pot naşte copii nu tocmai sănătoşi. Număraţi sărbătorile de peste an şi veţi vedea că se reduce considerabil procentul eventualităţii conceperii unui copil. Spunea: Maică, zile de post, Postul Paştelui, Postul Crăciunului …înţelegeţi. Zile de post sunt din 365 de zile jumătate plus unu. Adăugaţi la sărbători zilele de post …

Cine mai merge astăzi în această direcţie? Nimeni. Şi nu numai că se realiza planning-ul familial, în chipul fericit, dar rămâneam foarte bine ancoraţi într-un anumit mod de viaţă. Nu este puţin lucru să păstrezi ziua de Duminică, chiar dacă nu mergi la biserică, cu întâlnirea trupească în timpul Sfintei Liturghii, Duminică dimineaţa sau în zi de vineri. Sunt anumite lucruri…

Sigur că aici intră în discuţie altă problemă, însă există o ierarhizare a provocărilor. Suntem provocaţi să trăim într-un fel, ne declarăm creştini… Eu zic că ar merita, cel puţin, puse faţă-n faţă şi discutate ştiinţific pentru că ar câştiga nu numai asta omul, ar câştiga foarte multe lucruri, foarte multe lucruri: în relaţia cu Dumnezeu, în relaţia cu sine, în relaţia cu cel de lângă sine.

Un om care face dovada stăpânirii, stăpânirii de sine care nu poate fi doborât de primul impuls carnal, că respectă anumite valori, că respectă anumite repere existenţiale fundamentale. E mai mult iubit de celălalt. Când vezi că ai în faţa ta un slăbănog, un slab care se lasă doborât de primul impuls şi încet-încet… -sigur că nimeni nu se îndrăgosteşte de neputinţă şi de slăbiciune. Dacă suntem foarte credincioşi, dacă avem foarte multă credinţă, să lăsăm aceasta în grija lui Dumnezeu. E nevoie de foarte multă credinţă

Dar ştiţi ce spuneau părinţii noştri: -Câţi copii ai făcut? -Câţi mi-a dat Dumnezeu. Ştiu că nimeni nu crede dintre noi că Dumnezeu poate da unei familii, fără ca aceasta să ia măsurile preventive, numai trei sau patru copii sau doi sau unu, câţi doreşte. Nimeni nu crede, dar asta înseamnă credinţă.

Luaţi-o ca atare, catalogaţi-vă ca atare, ca nişte oameni credincioşi, ori noi toţi ne considerăm credincioşi. … Dacă n-avem totuşi atâta credinţă, măcar să funcţionăm înfrânarea, cum vă spuneam. Dacă n-avem nici înfrânare, în ultimă instanţă, decât să ajungi să faci avort atunci mai bine planning-ul ăsta occidental, poate să zică cineva. Eu ştiu dacă poate fi gândit şi acceptat în aceşti termeni…?

Dar vedeţi dvs. câtă ipocrizie este în om, câtă ipocrizie! Câtă lume se străduieşte să creeze un cadru desfăşurării plăcerii umane fără limită. Câtă industrie se pune în picioare ca să creeze atmosfera şi condiţiile desfrâului şi câtă lipsă de preocupare în direcţia copilului, adică să ne îngrijim să nască oamenii copii pentru că asta este firescul lor.

Nu există nici o organizaţie -astăzi am avut o întâlnire cu un domn de la Comisia Naţională de Statistică şi discutam- nu există nici o organizaţie neguvernamentală, care să se preocupe, la ora actuală în România, de problema familiei cu copii, adică să încurajeze naşterea de copii." (sursa)

[ap2010]

Mai bine planificare familiala decat avort sau nasterea a multi copii pe care sa nu-i poti hrani sau imbraca.

[gabriela8]

În prealabil postat de ap2010

Mai bine planificare familiala decat avort sau nasterea a multi copii pe care sa nu-i poti hrani sau imbraca.

Nu suntem in masura sa decidem noi in locul lui Dumnezeu. Poate copiii aceia devin sfinti. E o situatie delicata...

[ap2010]

Asa e,dar ne putem pune in locul unor parinti cu cinci-sase copii,si cu venituri de 600 lei fiecare,deci un total de 1200,adaugam alocatia copiilor(total nesemnificativa), scadem cheltuielile cu utilitatile si cele cu bunuri de stricta necesitate. Impartim la numarul de persoane .Rezultatul il impartim la 30 de zile,rezultand banii pentru mancare pentru fiecare membru al familiei.
De fapt asta este realitatea in tara noastra.

[Andrei_so]

Lasand un pic deoaprte faptul ca menirea noastra e sa ne inmultim, vreau sa atrag atentia asupra faptului ca mai sunt si alte baneficii in ceea ce priveste nasterea mai multor copii intr-o famile.

Eu din cate am observat la familiile acestea cu mai multi copii ,si din cate am cunoscut, par mai unite, mai armonioase. Mai degraba se plange o familie care are un singur copil ca nu se mai intelege cu el dupa o anumita varsta, pt ca e invatat sa traiasca singur si sa i se cuvina totul lui; cu alte cuvinte are oarecum sadit in sufletul lui egoismul; si de aici,dupa cum bine stim - sau nu, pornesc multe neplaceri. Pe de alta parte atunci cand apare un frate pt acel copil, egoismul se diminueaza pentru ca amandoi copii sunt invatati sa imparta intre ei lucrurile. Si aceasta nu este decat o consecinta, pt ca mai sunt si multe altele. Lucrurile astea le-am observat si eu, cu atat mai mult dupa ce am vazut ca sunt demonstrate chiar stiintific, in psihologie.

Bineinteles ca aceasta invatatura am gasit-o si intr-o alta forma in cartea unui parinte - nu-mi amintesc exact numele lui.

Totusi e un topic foarte bun; s-au punctat foarte bine ideile esentiale. Este prea putina credinta!

[andreicozia]

În prealabil postat de Andrei_so

Lasand un pic deoaprte faptul ca menirea noastra e sa ne inmultim,

Menirea asta a fost valabila pe vremea cind pe pamint erau doar citeva suflete care rataceau.
ASTAZI menirea noastra este sa ne imputinam ca altfel incepem sa ne mincam unii pe altii.
VEZI experimentul suprapopularii efectuat pe sobolani..si cit de dramatic si sinistru a evoluat.(Google)
CLAR Dumnezeu NU vrea asta de la noi si cine a emis aceasta menire in Biblie s-a gindit numai la perioada de atunci, altfel ar fi o tragedie oribila pentru umanitate.

Repet, nu tot ce "zboara" in Biblie se maninca!!!

[arriel]

În prealabil postat de gabriela8

Nu suntem in masura sa decidem noi in locul lui Dumnezeu. Poate copiii aceia devin sfinti. E o situatie delicata...

Cineva spunea ca fiecare copil se naste cu o paine sub brat...sunt deacord,dar...din pacate de la teorie la practica e drum lung

[iustin10]

Daca s-ar respecta toate posturile,ar ramane vreo suta de zile pe an.Si deci si sansa procrearii ar scadea.Dar pentru asta amandoi sotii trebuie sa se invoiasca la infranare,si sa accepte ca rolul impreunarii este nastrea de prunci si nu neaparat placerea lor . Asa ne invata Biserica ,nu fac decat sa reproduc. Noi doar trebuie sa ne tinem de aceste invataturi sanatoase,dar pt aceasta e nevoie de multa dragoste in cuplu,atat reciproca cat si fata de Dzeu. Invoirea ambilor soti la post este un lucru placut lui Dumnezeu,caci arata infranare proprie,dar si intelegerea aspiratiilor de sfintire ale partenerului

[George.m]

În prealabil postat de ap2010

Asa e,dar ne putem pune in locul unor parinti cu cinci-sase copii,si cu venituri de 600 lei fiecare,deci un total de 1200,adaugam alocatia copiilor(total nesemnificativa), scadem cheltuielile cu utilitatile si cele cu bunuri de stricta necesitate. Impartim la numarul de persoane .Rezultatul il impartim la 30 de zile,rezultand banii pentru mancare pentru fiecare membru al familiei.
De fapt asta este realitatea in tara noastra.

Nu saracia ar fi principala problema, ci necredinta. Hristos Insusi a spus ca de vom avea credinta cat un graunte de mustar, nimic nu ne va fi cu neputinta.

[ap2010]

În prealabil postat de George.m

Nu saracia ar fi principala problema, ci necredinta. Hristos Insusi a spus ca de vom avea credinta cat un graunte de mustar, nimic nu ne va fi cu neputinta.

La cate sute de anchete sociale am facut pot spune totusi ca saracia e cauza lipsei de alimente si de haine.Credinta are rolul ei bineinteles,dar eu vad saracia de aproape, in fiecare zi,de ani buni,si altfel inteleg lucrurile,mai social,sau mai uman,si mai putin din perspectiva lucrurilor care nu sunt imposibile.