Pelerinajul, calatorie spre cer

[NECTARIE]

Tânăr sau bătrân, sănătos sau bolnav, singur sau în grup, creştinul pleacă spre locuri de pelerinaj, iar hramul şi marile sărbători sunt prilejuri cu care mulţi creştini se pornesc în călătorie sfântă. Ei se pregătesc cu mult timp înainte, îşi rânduiesc lucrurile lumeşti pentru a se putea îndulci mai bine de hrana cerească. Şi pornesc din timp spre locul în care simt chemarea şi lucrarea mângâietoare a lui Dumnezeu. Alţi creştini însă se pregătesc şi pleacă în grabă pentru a ajunge la locuri sau evenimente sfinte. Ei simt chemarea lui Dumnezeu şi răspund la ea, lăsându-se în voia Duhului care îi conduce.

Hotărât să plece spre locuri binecuvântate, pelerinul îşi rânduieşte lucrurile, prevăzând greutatea drumului sau condiţiile meteorologice. Se obişnuieşte ca, mergând la locuri sfinte, credinciosul să-şi ofere darul său, aşa cum cei trei magi, călătorind şi ajungând la Hristos, şi-au lăsat darurile la picioarele Lui. Aceasta se întâmplă pentru că, primind daruri duhovniceşti, creştinul simte nevoia să mulţumească printr-o ofrandă cât de mică. Şi el oferă flori, aromate sau diferite alte donaţii.