Pilde din PATERIC

[NECTARIE]

Zis-a un batran : unii oameni sunt din firea lor tacuti si posomorati si nu graiesc, nici vorbesc mult, ci tacerea acelora nu castiga dar. Altii sunt tacuti pentru lauda si slava omeneasca, si aceia nu se folosesc cu nimic din tacerea lor. Iar altii sunt tacuti pentru Dumnezeu si aceasta este cu adevarat fapta buna si dobandesc dar de la Dumnezeu.

[NECTARIE]

Ne spune noua un ucenic al unui batran, despre batranul sau, ca douazeci de ani, nu s-a culcat sa doarma si dormirea lui era sezand pe un scaunas, lucrand lucrul sau, iar mancarea lui era la doua zile, uneori la trei si chiar la cinci zile.

[NECTARIE]

Inca ne spunea noua si aceasta, zicand : intr-una din zile, ne citeam noi pravila dupa obicei impreuna cu batranul meu, si citind eu psalmii, am gresit si am sarit un cuvant dintr-un psalm si n-am priceput. Dupa ce am savarsit slujba, mi-a zis batranul : eu, fiule, cand imi fac pravila si rugaciunea, atunci mi se pare ca arde foc sub mine si nu poate sa umble mintea si gandul meu incoace si incolo. Tie unde iti era mintea si gandul tau cand citeai psalmii, de ai trecut un cuvant din psalmi ? Nu stii, ca in vremea cand iti faci rugaciunea inaintea lui Dumnezeu stai si cu Insusi Dumnezeu graiesti ?

[NECTARIE]

Zis-a un batran : fratilor, imbuibarea pantecelui este maica curviei, iar postul si infranarea este bogatia sufletului, deci aceasta sa ne silim sa o castigm cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si de lauda oamenilor care este maica tuturor rautatilor.

[NECTARIE]

Zis-a iarasi : fiilor, trebuie ca noi mai mult cu cuvintele cele dumnezeiesti sa ne hranim si cu invataturile sfintilor parinti sa praznuim, nu numai pantecele sa-l hranim si sa-l saturam si de suflet sa nu purtam grija, ci duhovniceste sa praznuim veselindu-ne.

[NECTARIE]

Spuneau parintii despre un batran induhovnicit care traia in lavra parintelui Petru, ca a sezut intr-o pestera cincizeci de ani, si in acei ani nici paine n-a mancat, nici vin n-a baut, ci numai paine de tarate, de trei ori pe saptamana.

[NECTARIE]

Un sihastru oarecare traia in adancul pustiului de treizeci de ani. Mancarea lui era o buruiana oarecare, ce crestea in acea pustie. Mai tarziu a inceput a gandi si a grai in sine, zicand : in zadar ma necajesc de atatia ani aici, in aceasta pustie si nu mananc decat aceasta buruiana si nici o descoperire sau vedenie in vis sau aievea nu vad, sau nici o minune n-am facut, precum faceau alti parinti inainte de mine. Ci mai bine sa las aceasta pustie fara de nici un folos si sa ies in lume, ca si acolo cel ce vrea sa se mantuiasca, se mantuieste. Aceasta gandind el si vroind sa plece din pustie in lume, i s-a aratat ingerul Domnului si standu-i inainte, i-a zis : ce vrei sa faci, batranule ? Pentru ce primesti in inima ta acele ganduri si sfaturi vrajmasesti ?

Adica, pentru ca nu faci minuni, sa iesi in lume ? Dar ce minune mai mare decat aceasta doresti, ca de atatia ani traiesti aici in aceasta pustie si Dumnezeu te hraneste, te intareste, te pazeste si nimic nu-ti lipseste ca si unuia din lavra ? Deci, pentru ce te supui sfatului vrajmasului ? De acum sa nu te mai supui gandurilor si sfatului vrajmasesc si sezi aici, in acest loc pana la sfarsitul tau, si te roaga lui Dumnezeu ca sa-ti dea smerenie si rabdare ! Iar el fiind intarit de sfatul ingerului, a petrecut acolo toata vremea vietii sale si s-a mantuit.