Fratii lui Iisus

[Eugen7]

În prealabil postat de Traditie1

Eu cred că... Iosif a fost tatăl său biologic și că avut și alți frați trupești, între care și Iacov.

DOAMNE FERESTE!!! asemenea cugetare nu are nimic de a face cu ortodoxia crestina.

Sfanta Scriptura spune clar:
Maica Domnului Nascatoarea de Dumnezeu "s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. " Matei 1,18
"Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. " Luca 1,34-35

[Eugen7]

A) Expresia „fraţii Domnului“ poate avea un sens mai larg, mai ales în mediul iudaic. În Vechiul Testament termenul „frate“ se foloseşte în mai multe rânduri în loc de „rudenie“ (nepot, văr etc.). Avraam era unchiul lui Lot (Fac 12, 5: Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său...; 14, 12: Când s-au dus, au luat de asemenea şi pe Lot, nepotul lui Avram...); totuşi, în mai multe rânduri, pentru înrudirea dintre ei se foloseşte termenul „frate“ (în ebraică ah, tradus în Septuaginta prin adelfos): Să nu fie sfadă între mine şi tine, ...căci suntem fraţi (Fac 13, 8); Auzind Avram că fratele său (ebr. ahio) a fost luat în robie... (Fac 14, 14); Şi au întors prada luată din Sodoma, au întors şi pe Lot, fratele său (ebr. ahio)... (Fac 14, 16). La fel, din mai multe texte aflăm că Laban era unchiul lui Iacov. Aşa: Fac 27, 43: Acum dar, fiul meu, ascultă povaţa mea şi... fugi la Haran, în Mesopotamia, la fratele meu Laban; 28, 2: ...în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi-ţi ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale; 28, 5: ...Şi aşa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta s-a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Isav; 29, 1: Iacov s-a dus…la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Isav; 29, 10: Văzând Iacov pe Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale...; 29, 13: Auzind Laban de sosirea lui Iacov, fiul surorii sale... Totuşi, Laban i se adresează lui Iacov, nepotul său, numindu-l „frate“: Au doară îmi vei sluji în dar, pentru că îmi eşti frate (ebr. ahi)? (Fac 29, 15). Menţionăm că, în toate aceste texte, originalul ebraic are ah, „frate“, tradus corect în Septuaginta prin adelfos; ţinând însă seama de context, ediţia sinodală redă termenul prin „rudă“, subliniind astfel faptul că termenul „frate“ este folosit aici în sens larg. În Levitic 10, 4 sunt numiţi „fraţi“ verii fiilor lui Aaron: Atunci a chemat Moise pe Misail şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron şi le-a zis: Duceţi-vă de scoateţi pe fraţii voştri din locaşul cel sfânt... Tot în loc de veri este folosit pluralul „fraţi“ în I Paral 23, 22: Eleazar însă a murit şi n-a avut feciori, ci numai fete şi le-au luat de soţii fiii lui Chiş, fraţii (verii) lor. Folosirea termenului „frate“ cu înţelesul din urmă este perfect inteligibilă dacă ţinem
seama de faptul că nici ebraica, nici aramaica (limbă vorbită în Ţara Sfântă în vremea Mântuitorului) nu posedă un termen corespunzător pentru „văr“. Astfel încât, în loc de o locuţiune mai complicată, ca de pildă, „fiul unchiului său“ (cf. Fac 28, 2: fratele mamei tale; Fac 29, 10: Laban, fratele mamei sale; Fac 29, 13: Iacov, fiul surorii sale), a fost preferată exprimarea mai simplă, termenul „frate“ folosindu-se în mod curent cu sensul mai larg de „rudenie“ şi în special de „văr“.

[Eugen7]

B) În expresia „fraţii Domnului“, termenul „frate“ are în mod sigur acest sens mai larg, deoarece:
1. La Buna-Vestire, Sfânta Fecioară îşi exprimă clar hotărârea fermă de a rămâne fecioară. Nu ştiu de bărbat (Luca 1, 34) nu poate însemna în acest context, aşa cum am mai arătat, decât: „Nu vreau (nu am de gând) să ştiu de bărbat“; este evident că ea intenţiona să rămână fecioară şi după trecerea perioadei de logodnă (care la evrei dura, de regulă, un an) şi luarea ei de către dreptul Iosif.
2. În Sfintele Evanghelii este vorba totdeauna de Iisus, de Maria, mama Lui, şi de Iosif:
• Matei 2, 11: şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui;
• Matei 2, 13: După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt;
• Luca 2, 16: şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle;
• Luca 2, 34: Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui...;
• Luca 2, 48: Şi, văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule,de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi;
• Luca 3, 23: Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif... Maria este numită „mama lui Iisus“, iar Iisus este numit simplu „fiul Mariei“ (Marcu 6, 3), expresie care ar fi dat loc la confuzii dacă ea ar fi avut şi alţi copii. Episodul cu Iisus la templu la doisprezece ani relevă clar că Iisus este singurul copil pe care-L au în grijă Fecioara Maria şi dreptul Iosif. Iată frumoasa relatare lucanică a acestui moment din viaţa Copilului Iisus: Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi, văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte (Luca 2, 41-51).
3. Mai ales din Ioan 7, 3 şi urm. rezultă că aşa-numiţii „fraţi“ ai lui Iisus sunt mai mari decât El, căci îşi permit să se pronunţe asupra misiunii Sale, se consideră în drept să-I dea sfaturi. Ei nu puteau fi, deci, fiii Maicii Domnului, căci Iisus este numit „întâiul născut“ al ei (Matei 1, 25: Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Întâi-născut, Căruia I-a pus numele Iisus; Luca 2, 7: Şi a născut pe Fiul său, Cel Întâi-născut...). Menţionăm că, dacă Iisus este numit Cel „Întâi-născut“, aceasta nu presupune nicidecum că Sfânta Sa Maică ar mai fi avut şi alţi copii. Primul născut al unei familii moştenea, în conformitate cu tradiţia biblică, binecuvântarea familiei respective. De aceea, calitatea de „întâi-născut“ era subliniată, ca un fel de titlu de onoare, chiar şi atunci când nu mai urmau şi alţi copii.
4. Niciodată Sfânta Fecioară nu este numită mama altcuiva decât a lui Iisus. „Fraţii“ Domnului nu sunt niciodată numiţi „fiii Mariei“ şi nu aflăm nici cel mai mic indiciu că ar fi fost numiţi sau socotiţi astfel.
5. Profund grăitor este episodul de pe Golgota: pe Cruce fiind, Domnul o încredinţează pe Maica Sa ucenicului iubit: Deci, Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! (Ioan 19, 26). Ioan nu era rudă cu Maica Domnului şi, deci, era de neconceput – avându-se în vedere mai ales solidaritatea familiei la vechii iudei – ca, dacă ea ar fi avut alţi copii, să fie dată în grija cuiva care nu făcea parte din familie.
6. Aşa precum dreptul Iosif este numit „tatăl“ lui Iisus (Luca 2, 48: Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat), deşi nu era de fapt, tot astfel puteau fi numiţi „fraţi“ ai Domnului unii care nu erau fraţi ai Săi în sens propriu. Fericitul Ieronim rezumă foarte bine situaţia în cuvintele: „Credem că Dumnezeu S-a născut dintr-o Fecioară, căci aşa citim (în Evanghelie, n.n.); nu credem că Maria a cunoscut bărbat după naştere (a lui Iisus n.n.), deoarece nicăieri nu citim acest lucru“ (Împotriva lui Helvidius, P.L., XXIII, 213).

[Eugen7]

Cine erau atunci cei numiţi în Noul Testament „fraţii“ Domnului?
La această întrebare, epoca patristică a cunoscut două răspunsuri:
1. În două vechi scrieri apocrife, Evanghelia lui Petru (după informaţia dată de Origen, căci din această scriere ni s-a păstrat numai un fragment) şi Protoevanghelia lui Iacov (9, 2; 17, 1, ediţia germană a lui Hennecke-Schneemelcher, vol. I, Tübingen, 1968, p. 283 şi 286), dreptul Iosif este prezentat ca fiind, în momentul logodnei sale cu Sfânta Fecioară, un văduv cu câţiva copii. Această idee a fost preluată de Origen (+ 254), care afirmă că „fraţii“ Domnului sunt fiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară, deci fraţi vitregi ai lui Iisus (vezi Origen, Scrieri alese, Partea a II-a, trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. N. Neaga şi Zorica Laţcu, în col. „Părinţi şi scriitori bisericeşti“, 7, Bucureşti, 1982, p. 42, 49). Sfântul Ilarie (+ 366), Sfântul Epifanie (+ 403), Sf. Chiril al Alexandriei (+ 444) ş.a. vor urma această părere, preluată mai târziu de sinaxare şi de cazanii. Această soluţie a problemei este însă contrazisă de faptul că mama „fraţilor“ Domnului, Maria lui Cleopa trăia, fiind una dintre mironosiţe:
• Matei 27, 56: Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi;
• Marcu 15, 40: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea;
• Marcu 15, 47: Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus;
• Marcu 16, 1: Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria,mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă;
• Luca 24, 10: Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov;
• Ioan 19, 25: Şi stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

2. Al doilea răspuns are în favoarea sa, pe lângă datele din Sfintele Evanghelii, o importantă informaţie reţinută de episcopul palestinian Hegesip (+ c. 180) care a scris o istorie a Bisericii primare în a doua parte a secolului al II-lea (fragmente din această scriere s-au păstrat în opera lui Eusebiu al Cezareii). El ne spune că „fraţii“ Domnului erau veri ai lui Iisus. Pe aceeaşi linie, unii dintre marii Părinţi ai Bisericii ca Sfântul Ioan Hrisostom (+ 407), Fericitul Ieronim (+ 420) şi Fericitul Augustin (+ 430) vor afirma că „fraţii“ Domnului sunt de fapt veri ai Săi pe linie maternă, fiind fii ai lui Cleopa şi ai soţiei sale Maria.
Într-adevăr, pentru a o deosebi pe soţia lui Cleopa de Maria Magdalena, Sfinţii Evanghelişti o identifică prin menţionarea unora dintre fiii ei: Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif (Matei 27, 56); Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi (=Iosif) (Marcu 15, 40); Maria, mama lui Iosi (Marcu 15, 47); Maria, mama lui Iacov (Marcu 16, 1). Iacov şi Iosif (Iosi) sunt primii doi dintre cei patru „fraţi“ ai Domnului. Pentru identificarea acestei mironosiţe (Sfântul Matei îi zice simplu şi „cealaltă Marie“, 28, 1), nu era nevoie să fie înşiruiţi toţi fiii ei; era destulă menţionarea unuia sau a doi dintre ei, „fraţii“ Domnului fiind bine cunoscuţi de întreaga creştinătate a epocii primare (Iacov a fost primul episcop al Ierusalimului, între anii 44-62).

Pe de altă parte, în Evanghelia de la Ioan (19, 25) Maria lui Cleopa este prezentată drept sora mamei Lui (a lui Iisus). Cum este cu neputinţă ca două surori să fi avut acelaşi nume, Maria, şi deoarece tradiţia veche a Bisericii o prezintă pe Sfânta Fecioară drept unica odraslă a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, înseamnă că Maria lui Cleopa n-a fost soră a Maicii Domnului în sens propriu. Ea a putut fi sau verişoara Sfintei Fecioare (cum a susţinut Fericitul Ieronim), sau cumnata ei (dreptul Iosif fiind fratele ei sau al lui Cleopa). În primul caz „fraţii“ Domnului erau veri secundari al lui Iisus pe linie maternă, iar în al doilea caz erau veri primari ai Săi pe linie paternă. A doua interpretare, favorizată de unii exegeţi recenţi, concordă cu informaţia lui Hegesip, după care „fraţii“ Domnului sunt veri ai lui Iisus pe linie paternă. De altfel, termenul „soră“ putea fi folosit foarte bine atât pentru „verişoară“, cât şi pentru „cumnată“. În orice caz, ceea ce se poate afirma cu toată certitudinea este că „fraţii“ Domnului nu erau fiii Maicii Domnului, ci fii ai Mariei lui Cleopa, ea însăşi rudă a Sfintei Fecioare. În concluzie, cercetarea istorică şi exegetic-teologică, efectuată cu seriozitate şi deplină onestitate, nu poate decât să confirme tradiţia fermă şi neîntreruptă a Sfintei Biserici despre pururea fecioria Maicii Domnului. În legătură cu cei care atacă această învăţătură a Bisericii, Fericitul Ieronim citează cazul acelui efesean din vechime care, ştiind că nu este în stare să-şi câştige notorietatea prin vreo realizare pozitivă, a dat foc vestitului templu al Dianei din Efes, ca prin această faptă reprobabilă să-şi înscrie numele în istorie. Unii ca aceştia ar trebui mai degrabă să-şi folosească timpul şi talentele spre a împlini cât mai bine profeţia Sfintei Fecioare Maria: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48).