Intrebare:

[camy_d]

În prealabil postat de Danut7

Deci pana la intrupare nu a ajuns nimeni in Rai?Crezi ca Dumnezeu i-a trimis pe drepti impreuna cu pacatosi?Pentru ce?Pentru "pacatul stramosesc"? Pentru un "pacat" ce nici nu era al lor?Cam irational si cu exces de zel dumnezeul asta al vostru.. nedrept pe deasupra.. Crezi si tu in asta cu "pacatul stramosesc"?Nu ti se pare nedreapta toata treaba asta?Deci de aia a venit Iisus ca sa ne stearga pacatul stramosesc?Cum?Ce vina avem noi pentru ala?De aia a venit ca sa ne duca in rai?Asta dupa ce i-a tinut pe saracii drepti in afara raiului, sute si mii de ani?Deci Iisus a venit atunci pentru o nedreptate.. pentru ceva ce in ce eram nedreptatiti de la inceput.. A murit ca sa-i impace furia dumnezeului manios... cum ti se pare asta?Ce dumnezeu ne face pe toti pacatosi de la inceput?Mai patimas si mai nedrept ca oamenii dumnezeul asta.. Pana la urma dumnezeul vostru face ce vrea si toate sunt un joc pentru el in cazul asta, nu?Cum ne-a facut ca el sa se laude, asa si cand se satura de noi ne poate distruge, nu ? Incerc sa cred ca lucrurile nu stau chiar asa.. Ia lamuriti-ma..

După moartea pe cruce Iisus s-a pogorât în iad şi i-a ridicat pe drepţii Vechiului Testament de acolo, e chiar şi icoană.



Şi dacă toată treaba asta era numai un joc, atunci Iisus n-ar mai fi venit pe pământ să se chinuiască, ar fi stat sus şi s-ar fi jucat cu oamenii.

[Danut7]

De ce or ajuns dreptii vechiului testament in iad in primul rand, daca erau drepti?

[camy_d]

În prealabil postat de Danut7

De ce or ajuns dreptii vechiului testament in iad in primul rand, daca erau drepti?

Pentru neascultarea lui Adam s-au închis porţile raiului. Era nevoie de ascultarea desăvârşită a unui om ca să ridice acest păcat, dar oamenii nu mai erau capabili de asta, pentru că se întunecase chipul lui Dumnezeu în ei, aşa că S-a întrupat Iisus în om, ca să ne spele păcatul.

Dacă Dumnezeu ne-ar fi ridicat din păcat fără ca vreun om să facă ceva care să compenseze neascultarea lui Adam, ar fi fost ca un părinte care după ce copilul lui face o faptă rea, nu-l pedepseşte, ba chiar îi mai dă şi ciocolată. Acel copil nu se va îndrepta niciodată, va vedea că nu e pedepsit dacă face fapte rele şi va ajunge un ratat în viaţă. Şi copilul şi părinţii vor avea de suferit de pe urma acestui tip de educaţie.

[Danut7]

În prealabil postat de camy_d

Pentru neascultarea lui Adam s-au închis porţile raiului. Era nevoie de ascultarea desăvârşită a unui om ca să ridice acest păcat, dar oamenii nu mai erau capabili de asta, pentru că se întunecase chipul lui Dumnezeu în ei, aşa că S-a întrupat Iisus în om, ca să ne spele păcatul.

Inseamna ca nu ai auzit de Avraam si de ascultarea lui.. Ce sa mai zic de Enoh, de Ilie, de Iosif, de Samuel,de Daniel si de multi altii.. Totusi dupa conceptia unora si dintre acestia au ajuns in Iad..

În prealabil postat de camy_d

Dacă Dumnezeu ne-ar fi ridicat din păcat fără ca vreun om să facă ceva care să compenseze neascultarea lui Adam, ar fi fost ca un părinte care după ce copilul lui face o faptă rea, nu-l pedepseşte, ba chiar îi mai dă şi ciocolată. Acel copil nu se va îndrepta niciodată, va vedea că nu e pedepsit dacă face fapte rele şi va ajunge un ratat în viaţă. Şi copilul şi părinţii vor avea de suferit de pe urma acestui tip de educaţie.

Cred ca Iisus a venit in primul rand ca sa ne arate cum sa vietuim, iar apoi ca sa faca accesibila abundenta harului lui Dumnezeu asupra noastra.. o parere de a mea..

[alinnasser2010]

Sfanta scriptura ne spune ca Hristos, Dumnezeu a murit si a inviat pentru noi.Dar de ce?

[philalex]

În prealabil postat de alinnasser2010

Sfanta scriptura ne spune ca Hristos, Dumnezeu a murit si a inviat pentru noi.Dar de ce?

Sunt atatea dovezi....ca a fost singurul care a murit si care a inviat....ce mai stam si judecam...restul e de prisos...Fiul lui Dumnezeu este fara nicio indoiala....

[camy_d]

În prealabil postat de Danut7

Inseamna ca nu ai auzit de Avraam si de ascultarea lui.. Ce sa mai zic de Enoh, de Ilie, de Iosif, de Samuel,de Daniel si de multi altii.. Totusi dupa conceptia unora si dintre acestia au ajuns in Iad..

Avraam a fost ascultător, dar NU a fost perfect. Era nevoie de o ascultare DESĂVÂRŞITĂ, fără niciun defect.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

Inseamna ca nu ai auzit de Avraam si de ascultarea lui.. Ce sa mai zic de Enoh, de Ilie, de Iosif, de Samuel,de Daniel si de multi altii.. Totusi dupa conceptia unora si dintre acestia au ajuns in Iad....

Toţi aceşti drepţi ai lumii vechi au fost foarte ascultători, dar au rămas sclavi. De aceea noi (spre deosebire de unii protestanţi) nu credem că au mers în rai imediat după moartea lor, ci au stat într-un loc pe care îl putem imagina ca anticamera iadului, numit chiar Şeol uneori (alteori "sânul lui Avraam"), şi pe care tradiţia teologică catolică îl numeşte "limbul patriarhilor" sau "limbul părinţilor". Acolo, starea sufletului lor era următoarea: erau feriţi de chinurile iadului, dar încă nu se puteau bucura de viziunea beatifică, fiind deci în stare de fericire naturală şi nu supranaturală.
În cele trei zile (mai exact: o zi şi două capete) cât a stat în mormânt cu trupul, Isus a coborât la ei cu sufletul şi le-a anunţat eliberarea. Patruzeci de zile după aceea, ei s-au ridicat, împreună cu Isus, la Cer, iar acum stau, împreună cu El, la "masa împărăţiei Sale" sau "ospăţul cel veşnic".

Cred ca Iisus a venit in primul rand ca sa ne arate cum sa vietuim, iar apoi ca sa faca accesibila abundenta harului lui Dumnezeu asupra noastra.. o parere de a mea..

Aşa este, dar nu aş spune "în primul rând". Unul din scopurile Întrupării, şi vieţii publice a Lui a fost să ofere un exemplu, pe care, din păcate, nu îl urmăm întotdeauna în viaţa noastră. Iar unul din scopurile morţii Sale pe cruce a fost să ne arate iubirea Lui pentru noi şi cât de mult însemnăm pentru El.

[Danut7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Toţi aceşti drepţi ai lumii vechi au fost foarte ascultători, dar au rămas sclavi. De aceea noi (spre deosebire de unii protestanţi) nu credem că au mers în rai imediat după moartea lor, ci au stat într-un loc pe care îl putem imagina ca anticamera iadului, numit chiar Şeol uneori (alteori "sânul lui Avraam"), şi pe care tradiţia teologică catolică îl numeşte "limbul patriarhilor" sau "limbul părinţilor". Acolo, starea sufletului lor era următoarea: erau feriţi de chinurile iadului, dar încă nu se puteau bucura de viziunea beatifică, fiind deci în stare de fericire naturală şi nu supranaturală.
În cele trei zile (mai exact: o zi şi două capete) cât a stat în mormânt cu trupul, Isus a coborât la ei cu sufletul şi le-a anunţat eliberarea. Patruzeci de zile după aceea, ei s-au ridicat, împreună cu Isus, la Cer, iar acum stau, împreună cu El, la "masa împărăţiei Sale" sau "ospăţul cel veşnic".

Cum adica au ramas sclavi?In ce sens?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşa este, dar nu aş spune "în primul rând". Unul din scopurile Întrupării, şi vieţii publice a Lui a fost să ofere un exemplu, pe care, din păcate, nu îl urmăm întotdeauna în viaţa noastră. Iar unul din scopurile morţii Sale pe cruce a fost să ne arate iubirea Lui pentru noi şi cât de mult însemnăm pentru El.

De ce a murit?Apoi de ce s-a Intrupat numai ca sa ne ofere un exemplu?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

Cum adica au ramas sclavi?In ce sens?

Sclavi ai păcatului.

De ce a murit?Apoi de ce s-a Intrupat numai ca sa ne ofere un exemplu?

Unul din scopurile Întrupării şi vieţii Sale ca om a fost să ofere un exemplu pentru oameni. Nu spunem noi "cum să ne înveţe pe noi, oamenii căsătoriţi, călugării şi cu preoţii celibi, că ei nu ştiu cum e să fii căsătorit, ei nu au problemele noastre !". Isus a avut problemele noastre. De la naştere a cunoscut sărăcia extremă, deşi putea foarte bine să se întrupeze şi să se nască şi el, într-un palat. A cunoscut munca fizică, a fost postitor şi s-a rugat. A cunoscut ispita. A cunoscut nedreptatea oamenilor. A cunoscut, pe Cruce, până şi sentimentul teribil că este părăsit de Dumnezeu. A fost ca noi, în afară de păcat, dovedindu-ne că este cu putinţă o viaţă fără păcate.

Răscumpărarea putea să o facă fără să moară. Cel puţin nu cu astfel de moarte. Biciuirea din Pretoriu ar fi fost arhisuficientă. Orice suferinţă a lui Dumnezeu, orice silnicie asupra Sfântului Său trup, oricât de mică, putea răscumpăra păcatul omenirii, oricât de mare. "Chestie de limită", ar spune matematicienii. Dar El a ales moartea pe cruce, a ales să Îşi asume până la capăt condiţia de om. Eu văd aici chemarea la sfinţenie. "Ia-ţi crucea ta şi urmează-Mă!" a spus el tânărului care păzise legea din frageda lui tinereţe, pe când nu era vorba de nici o Cruce. A fi sfânt înseamnă a urma chemarea de a face, din dragoste de Dumnezeu şi de oameni, mai mult decât minimul necesar mântuirii.