Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii si al suferintei omului?

[mariamargareta]

În prealabil postat de andreicozia

Stai sa ne intoarcem un pic.
Tu spui ca cei de acum 3000 de ani pina la crestinism si care au avut aceleasi caracteristici asemanatoare cu povestea lui Hristos, de fapt PROOROCEAU venirea lui Hristos?
Deci tu spui ca Horus(Egipt) nascut din fecioara pe 25 Dec trecut prin toate episoadele cunoscute din scriptura, crucificat si inviat dupa trei zile, Atis(grecia) nascut din fecioara 25 Dec, Khrishna(India), a murit si a-nviat, Dyonisos, identic precum Hristos, si multi altii nu erau reali(persoane-zei care au existat) pentru credinciosii de atunci si ele ERAU DOAR O PROOROCIE? Asta vrei sa spui?
Trebuie sa o luam pas cu pas, dupa care continuam.
Sper macar tu sa nu te faci ca nu intelegi.
Pentru tine am un respect deosebit.

Regele David nu a fost prooroc, şi totuşi el a proorocit răstignirea lui Hristos cu 1000 de ani înainte:

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? [...] În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
[...] Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
"Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el".
[...] Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalm 21: 1-20)

Mesajul răscumpărării vinei neascultării primilor oameni, care vine prin jertfa unui Mesia, este însă vechi cât omenirea. Eva este prima care îl primeşte, direct de la Dumnezeu, Cel care o anunţă că se instituie o perpetuă duşmănie între sămânţa ei şi sămânţa diavolului, dar sămânţa ei (Hristos) va zdrobi cerbicia diavolului:

Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".(Fac. 3,15)

Acest mesaj nu putea ajunge mai departe, până la David şi apoi după el, dacă n-ar fi fost păstrat prin viu grai. Faptul că unii oameni au construit mituri pe temelia a ceea ce auzeau de la strămoşii lor nu este ceva neobişnuit. Miturile doar dau o formă literară mesajului pe care îl preiau de la cei care l-au păstrat în formă orală brută, neprelucrată. Asemănările până la identitate nu trebuie să surprindă: şi David "vede" cu 1000 de ani înainte cum ostaşii romani trag la sorţi ca să-şi împartă hainele lui Hristos.

Nici Horus, nici Dyonisos, nici ceilalţi n-au existat în realitate, căci dacă ar fi existat, miturile ar fi devenit istorie pură, ceea ce nu este cazul. Lor li s-a atribuit doar, de către oameni talentaţi dar nerăbdători, merite pe care nu le aveau, dar care erau îndelung aşteptate. Aşa au apărut miturile.

[andreicozia]

În prealabil postat de mariamargareta

Nici Horus, nici Dyonisos, nici ceilalţi n-au existat în realitate, căci dacă ar fi existat, miturile ar fi devenit istorie pură, ceea ce nu este cazul. Lor li s-a atribuit doar, de către oameni talentaţi dar nerăbdători, merite pe care nu le aveau, dar care erau îndelung aşteptate. Aşa au apărut miturile.

Prin istorie pura vrei sa spui istorie reala care are ca suport izvoare istorice neutre?

In cazul acesta poate imi mentionezi si mie citeva punti de sustinere istorica a povestirilor din crestinism, izvoare istorice si dovezi concrete care sa-ti sustina teoria aceasta.
Stiu ca argumentul central al neputintei de a plasa povestirile evanghelice intr-un cadru verificabil este ca viata lui Hristos a trecut neobservata de nimeni ca o dovada de "smerenie suprema". Insa aceasta este doar o scuza si orice istoric ar confirma acest lucru.
Deci daca nici o legenda nu poate fi confirmata si verificata OARE avem noi dreptul sa numim alte mituri(Horus, Isis, Krishna,etc), inchipuiri ale oamenilor si rodul imaginatiei lor?

Cu ce sunt acele mituri si deitati mai prejos decit acest mit din moment ce ele se bazeaza doar pe scrierile personale, controlate de cei cre PROMOVAU(EAZA) aceste mituri?

[mariamargareta]

În prealabil postat de andreicozia

Prin istorie pura vrei sa spui istorie reala care are ca suport izvoare istorice neutre?

In cazul acesta poate imi mentionezi si mie citeva punti de sustinere istorica a povestirilor din crestinism, izvoare istorice si dovezi concrete care sa-ti sustina teoria aceasta.
Stiu ca argumentul central al neputintei de a plasa povestirile evanghelice intr-un cadru verificabil este ca viata lui Hristos a trecut neobservata de nimeni ca o dovada de "smerenie suprema". Insa aceasta este doar o scuza si orice istoric ar confirma acest lucru.
Deci daca nici o legenda nu poate fi confirmata si verificata OARE avem noi dreptul sa numim alte mituri(Horus, Isis, Krishna,etc), inchipuiri ale oamenilor si rodul imaginatiei lor?

Cu ce sunt acele mituri si deitati mai prejos decit acest mit din moment ce ele se bazeaza doar pe scrierile personale, controlate de cei cre PROMOVAU(EAZA) aceste mituri?

1. Iosif Flavius, un renumit istoric evreu, în scrierile sale intitulate „Antichităţile”, face o referire la Iacov, prezentându-l “fratele lui Iisus, care era numit Hristos”. Un alt pasaj din lucrarea sa spune că “A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus. Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit înainte deja minunile Sale.”
2. Tacitus, un scriitor roman din primul secol, considerat a fi unul dintre cei mai riguroşi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de Hristos şi de creştini.
3. Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de întunericul care a urmat crucificării lui Hristos.
4. Plinius cel Tânăr, în Scrisori , a relatat despre obiceiurile primilor creştini legate de închinare, menţionând că ei se închinau lui Iisus ca lui Dumnezeu şi aveau o moralitate neobişnuită pentru acele vremuri. El mai face aici şi unele referinţe legate de „Cina Domnului”.
5. Talmudul babilonian (Sanhedrin 43a) face referire la acuzaţiile care i-au fost aduse lui Iisus cât şi la crucificarea lui din ajunul Paştelui.
6. Lucian din Samosata, un scriitor grec din secolul al doilea, relatează în scrierile sale că Iisus a introdus noi învăţături religioase, motiv pentru care a fost crucificat, iar creştinii I Se închină ca unui Dumnezeu. El spunea că învăţăturile lui Iisus promovează o relaţie de frăţietate între credincioşi, subliniind importanţa convertirii la creştinism şi a respingerii idolatriei. Creştinii erau prezentaţi ca trăitori după legile lui Iisus, considerându-se mântuiţi şi sfidând cu indiferenţă moartea. Ei alegeau de bunăvoie renunţarea la bunurile materiale în favoarea celorlalţi şi se dedicau intereselor comunităţii.