Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii si al suferintei omului?

[mariamargareta]

În prealabil postat de andreicozia

Nu inteleg, unde era acest inger cind Dumnezeu a fost atacat DIRECT,LA PERSOANA, PE PIELEA LUI, biciuit , crucificat?
Cum de a permis aceasta nelegiuire cind in VT este asa de sensibil la orice "pacat al poporului lui Izrael"

Cum de le-a permis unor netrebnici sa-L atinga?

Care-i semnificatie faptului, ca "numai oasele i le-au lasat intregi"....in rest l-au facut zob, batut zdravan cu ou si cu otet( otet, la propriu)?

Vorbim oare de doi Dumnezei diferiti?

Ce-s cu contradictiile astea evidente ca buna ziua?...si evident explicate cu dibacie ca doar un "avocat" iti explica ORICE :))).
Chiar incep sa ma plictisesc rau de tot!

Nu este vorbe de nici o contradicţie, nici de doi Dumnezei diferiţi, ci de neatenţia ta cu care citeşti Biblia. Îţi reproduc din nou versetul care este cheia înţelegerii neînţelegerii tale:

“Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.” (Ieşirea 12, 23)

Această frază face referire la două persoane:
1. Domnul, care "va trece să lovească" Egiptul
2. Pierzătorul, “care intră în casele ca să vă lovească”.
Deci, cine loveşte casele egiptenilor? Domnul, sau “pierzătorul”? În aparenţă Biblia vorbeşte despre amândoi că ar face acest lucru, ceea ce trezeşte consternare în mintea unora ca Andreicozia şi reflecţia pripită: “Ce-s cu contradicţiile astea evidente ca bună ziua?” Tentaţia altora, care au postat pe acest Forum şi au zis că (citez) “ Dumnezeu loveste cu prapad de orice fel atunci cand considera ca asa trebuie” este să-L identifice pe Domnul cu “pierzătorul”, dar Biblia lămureşte foarte limpede că erau două persoane diferite între care este o relaţie de totală subordonare : “Domnul […] nu va îngădui pierzătorului[…]” Aşadar:
- Domnul nu loveşte, chiar dacă Biblia scrie textual (dar la figurat) că “loveşte”;
-Domnul îngăduie ca altul să lovească după voia lui, care nu este neapărat şi voia Domnului (deşi aşa s-ar părea la prima vedere, la o citire superficială);
- “pierzătorul” este cel care loveşte, dar numai după ce primeşte în acest sens o îngăduinţă cenzurată de la Domnul.

O explicitare în acest sens ar fi fost posibilă chiar în textul biblic, dar ea nu s-a mai făcut, deoarece Dumnezeu ştia dinainte că interpretarea ei de către oameni ar fi fost deficitară. Dacă Biblia ar fi spus textual, şi peste tot unde se ivea ocazia, că Dumnezeu îi îngăduie sistematic diavolului să facă prăpăd pe pământ, oamenii ar fi perceput această îngăduinţă ca pe o simplă colaborare, în care Dumnezeu se foloseşte de diavol atunci când doreşte sau are plăcerea de a să face lucruri murdare sau urâte pe pământ. Or, în nici o împrejurare Dumnezeu nu poate fi asociat cu răul de pe pământ, chiar dacă în scrierile Vechiului Testament, din raţiuni strict educative, oamenii îşi comunică unii altora percepţia unui "Dumnezeu al Vechiului Testament" plin de pasiunile omeneşti, printre care gelozia, răutatea selectivă şi setea de răzbunare. În realitate, Dumnezeu este dintotdeauna un Dumnezeu al îndelungii răbdări şi Dumnezeu care "nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”:

“Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? .” (Iezechiel 18, 23)

“Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi!” (Iezechiel 18, 32)
“Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?” (Iezechiel 3, 11)

Dacă această afirmaţie repetată este adevărată (şi Scriptura nu poate fi desfiinţată), atunci nici o moarte a vreunei fiinţe de pe pământ n-a avut loc din voia lui Dumnezeu. Deci cel ce aduce moartea este întotdeauna diavolul, şi pentru aceasta el lucrează fie direct, fie indirect prin oamenii ucigaşi de oameni.
Biblia explică într-un singur loc acest mecanism de subordonare îngăduită a voinţei diavolului (care se dovedeşte a fi extrem de greu de înţeles), şi anume în "cartea lui Iov", considerând că acest exemplu este suficient ca să se înţeleagă că este vorba de o relaţie universal valabilă. De aceea, această situaţie este întâlnită şi la moartea lui Iisus. De la început, Iisus este ispitit de diavol ca să-Şi zădărnicească lucrarea Sa de pe pământ (v.Matei 4,1,11). Apoi, Iisus Îşi recunoaşte puterea de a cere să fie ocrotit de moarte de către îngeri, dar nu Se foloseşte de ea (“Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” - Matei 26,53) şi, în fine, Se lasă în voia Tatălui, care îngăduie moartea Sa, din iubirea Sa de oameni: “Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.” Matei 26,42)

Andreicozia nu înţelege că este vorba de Acelaşi Dumnezeu, dar aflat în situaţii complet diferite. Moartea Fiului Său putea fi teoretic evitată, dar nu mai se putea practic, chiar dacă se voia, fără a se aduce o atingere inacceptabilă proorociilor Scripturii. Dacă n-ar fi fost îngăduită de Tatăl - cu nemărginită durere - moartea Fiului, n-ar fi existat o altă jertfă demnă de mântuire pentru toţi oamenii. Tatăl n-a voit moartea Fiului Său, căci abia atunci ar fi fost un Dumnezeu diferit de El însuşi, Care fusese şi până atunci; dar diavolul a voit-o, căci a zis: “ Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".”(Matei 4,6). Şi nu numai că a voit-o, dar a şi împlinit-o prin oameni, căci aşa ne dezvăluie Biblia: “Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.” (Luca,22,3)

Semnificatia faptului, ca "numai oasele i le-au lasat intregi" constă în împlinirea proorociei care s-a făcut despre drepţii lui Dumnezeu, iar Iisus a fost cel mai drept dintre ei:

“Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.” (Ps.33,18-19)

Acest lucru îl putea descoperi Andreicozia şi singur, dacă citea cu atenţie Biblia (şi nu plictisit rău de tot, aşa cum singur mărturiseşte):

“Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os".” (Ioan 19,36)

[andreicozia]

În prealabil postat de mariamargareta

Acest lucru îl putea descoperi Andreicozia şi singur, dacă citea cu atenţie Biblia (şi nu plictisit rău de tot, aşa cum singur mărturiseşte):

“Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os".” (Ioan 19,36)

Multumesc Anca Ester, pentru efort, este interesant ce spui si felul in care pui problema insa tot nu ma lamureste in privinta semnificatiei acestor oase NE-zdrobite.
Din nou repet,...deci omul-Dumnezeu este facut kiselita, harcea -parcea, insa vezi tu, de oasele lui SA NU VA ATINGETI!!!- Porunceste Domnul! ii bagi o sulita si-i faci inima terci prin rasucire, insa bucatile de calciu numite oase trebuie sa ramina neatinse. Ce bazaconie mai este si asta?

:)))Nu are absolut nici un sens. Cred ca este vorba de o neintelegere a ceea ce s-a intimplat acum 2000 de ani
Cum poate permite Dumnezeu sa-si dea cu dreptul peste stingul. In nici o religie Dumnezeu nu-si face Hara-Kiri, crucificindu-se pe El insusi.

[Marius22]

Cum ar putea fi Cel ce vindeca, datator de boala si Cel ce alina, autor al suferintei? Dumnezeu nu poate fi autor a ceva ce nu isi are ratiunea existentei intru Sine. Un Dumnezeu care pedepseste, nu si-ar mai fi trimis Fiul in lume sa moara pe Cruce pentru faradelegile noastre. Ne-ar fi pedepsit la infinit. Dar El ne-a aratat o iubire fara de masura.

Nu cred ca Dumnezeu pedepseste, ci ca noi insine suntem pricini ale propriilor pedepse. Cred ca mai degraba El, prin purtarea Sa de grija, poate binecuvanta prin boala si suferinta, ingaduindu-le. Insa faptul ca noi vedem in ele altceva, arata slabiciunea noastra, putina credinta.

[Seraphim7]

In nici o religie Dumnezeu nu-si face Hara-Kiri, crucificindu-se pe El insusi.
Pai tocmai asta este noutatea Crestinismului.

[andreicozia]

În prealabil postat de Seraphim7

In nici o religie Dumnezeu nu-si face Hara-Kiri, crucificindu-se pe El insusi.
Pai tocmai asta este noutatea Crestinismului.

Religii nu, dar mituri da
Mai uite-te odata la Zeitgeist(Duhul vremurilor) ca sa vezi mituri similare , unele de la anul 500 IdeH..incepind cu Horus (3000 BC, Egipt) care la fel s-a nascut dintr-o fecioara, aceeasi stra de la rasarit, adorat de trei regi, la 12 ani ii invata pe batrini, la 30 de ani a fost botezat de catre Anu, a avut 12 discipoli samd

[Seraphim7]

În prealabil postat de andreicozia

Religii nu, dar mituri da
Mai uite-te odata la Zeitgeist(Duhul vremurilor) ca sa vezi mituri similare , unele de la anul 500 IdeH..incepind cu Horus (3000 BC)

Si prin asta sugerati ca ,Crestinismul este un mit,sau ca acest mit a patruns in Crestinism?

[andreicozia]

În prealabil postat de Seraphim7

Si prin asta sugerati ca ,Crestinismul este un mit,sau ca acest mit a patruns in Crestinism?

Sigur a patruns in crestinism, deoarece asemarile sunt mult prea evidente.
Lumea pe vremuri era foarte simpla si se credea( de catre DESTEPTII VREMURILOR) ca asa va si ramine in veci, in dezinformare si ignoranta si CA URMARE a acestei stari DE IZOLARE, nimeni nu va afla de unde au imprumutat aceste mituri.
Insa dupa cum vezi legile pamintului lucreaza altfel.

[mariamargareta]

În prealabil postat de andreicozia

Multumesc Anca Ester, pentru efort, este interesant ce spui si felul in care pui problema insa tot nu ma lamureste in privinta semnificatiei acestor oase NE-zdrobite.
Din nou repet,...deci omul-Dumnezeu este facut kiselita, harcea -parcea, insa vezi tu, de oasele lui SA NU VA ATINGETI!!!- Porunceste Domnul! ii bagi o sulita si-i faci inima terci prin rasucire, insa bucatile de calciu numite oase trebuie sa ramina neatinse. Ce bazaconie mai este si asta?

:)))Nu are absolut nici un sens. Cred ca este vorba de o neintelegere a ceea ce s-a intimplat acum 2000 de ani
Cum poate permite Dumnezeu sa-si dea cu dreptul peste stingul. In nici o religie Dumnezeu nu-si face Hara-Kiri, crucificindu-se pe El insusi.

Da, este vorba de o neînţelegere, dar ea îţi aparţine în totalitate. În primul rând nu este vorba de harachiri, care înseamnă spintecarea voluntară a pântecelui dintr-o neputinţă a celui care se sinucide de înţelege o altă cale de a-şi salva onoarea pătată de încălcarea unor cutume medievale. Or, Hristos nu Şi-a făcut harachiri, iar a formula moartea Sa cu expresia "crucificindu-se pe El insusi" înseamnă a falsifica grosolan istoria. Hristos nu S-a crucificat pe Sine Însuşi, ci a fost crucificat de alţii care au ales intenţionat această metodă de ucidere, tocmai pentru a sublinia că este vorba de un "mare tâlhar" şi "vrăjmaş al Cezarului".
Din nou este vorba de o îngăduinţă, o acceptare din partea lui Dumnezeu Tatăl a răutăţii omului care se răsfrânge până şi asupra Fiului Său. Jertfa aduce cu sine răscumpărarea, iar răscumpărarea devine efectivă doar pentru cei care şi-o însuşesc prin mărturisire, adică prin acceptare personală. Şi aici omenirea se separă în două: unii Îl mărturisesc pe Hristos ca fiind o jertfă nevinovată, alţii Îl contestă în fel şi chip. Primii îşi apropriază jertfa lui Hristos, iar ceilalţi o rejectează ca fiind inutilă sau ridicolă.
A afirma că "Dumnezeu [este în stare] sa-si dea cu dreptul peste stingul" este cam acelaşi lucru cu a afirma că "Tatăl l-a omorât pe Fiul" (pentru simplul motiv că nu a intervenit energic ca să împiedice crucificarea Fiului). Dar noi ştim cine L-a omorât pe Fiul, şi cei care falsifică istoria ştiu, însă ei tot mai speră (zadarnic) că vor putea să-L incrimineze şi în acest mod pe Dumnezeu ca autor al suferinţei şi al morţii.