mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de alinpotop

nu stiu daca am primit ca oricum dau delete la toate :))

Să vezi ce o să te mai distrezi dumneata când vei afla că Domnul era cel ce grăia acolo şi El i-a pus să trimită mesaje; să vezi dumneata atunci cum cu ochii cât cepele o să te plângi dumneata cu potop de lacrimi amare neştiind cine e ăla delete... de pe listă, căci nu o să-ţi vină să crezi ochilor că dând delete la toate mesajele ai reuşit marea performanţă de a nu fi citit ceea ce trebuia să fii citit pentru mântuirea ta ci ai dat delete şi la mesajele Domnului căci e mai uşor să dai delete la toate.

Voi vă distraţi cu viaţa voastră... treaba voastră... dar mai târziu o să vezi dumneata ce mai distracţie va fi... din aia tragicomică... pentru unii râs iar pentru alţii plâns.

Şi o să te rogi ca să fi fost vicentoarsa... o să te întrebi:

-De ce Doamne nu am crezut că tu i-ai trimis ci am crezut viceversa?.. şi de ce am făcut mereu viceversa... în loc să citesc am dat delete?..

şi iată o să finalizezi astfel:
-Vai mie Doamne că m-ai delete din cartea vieţii Tale. Dac-aş fi ştiut...

Şi aşa păţesc toţi cei care o urmează pe viceglobulpământesc cu mariamargareta... şi toţi cei ce lovesc din lături în poporul Domnului ca să fie hrăniţi de la mijloc pentru ca să se înalţe pe ei... înşişi.

Căci
''Tot cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit, iar cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat.''

Va fi trist pentru unii... dar adevărat.

[mariamargareta]

283. Comentariu la cuvântul pucios din 4-12-2010 (IV)


Taina împărăţiei “Dumnezeului” Pucioasei se lucrează acum în toţi cei veniţi de bunăvoie sau de curiozitate la sărbătorile pucioşeşti, prin lucrarea de propovăduire a liderilor pucioşi:

“Şi acum, aşezaţi-vă să lucraţi taina împărăţiei Mele cu voi în faţa celor ce se vor aduna la sărbătoare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 13-6-2002)

De altfel, liderii pucioşi sunt singurii pământeni care au fost investiţi “de sus” cu înţelepciunea necesară pentru desfacerea tainei cea pentru sfârşit de timp:

“Eu îţi împlinesc ruga şi le dau celor mici înţelepciunea tainei cea pentru sfârşit de timp şi le spun aşa: v-am dat vouă cerul şi pământul ca să le stăpâniţi pe veci.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 30-6-2002)

Liderii pucioşi, plasaţi confortabil în buncărul subteran de la “Legănuţ”, săpat sub arena Cortului Întâlnirii, sunt îndrituiţi să desfacă peceţile tainei învierii morţilor şi să-i cheme pe morţi la înviere, desfăcând capacul locuinţei morţilor:

“Acum am dat mult şi ceresc ajutor ca să putem pecetlui cu pecete de sfinţenie legănuţul cel din jurul ieslei Sfintei Sfintelor în grădina întâlnirii Mele cu omul, cu cei vii şi cu cei adormiţi, căci acest loc e loc de întâlnire cerească pe pământ, Ierusalime de azi. Iată, te cuprind în desfacere de taină, că Eu pe toate le adun în jurul tău ca să le lucrez. Locuinţa celor adormiţi îşi desface capacul, şi se zoreşte cu multul şi cu fuguţa taina învierii morţilor despre care Eu, Domnul, atât de mult v-am vorbit vouă ca să vă fac pe voi să le spuneţi lor să se scoale, că de-acum e vremea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-2002)

Duhul pucios care îşi ia numele “sfântul Ioan Teologul” le reaminteşte însă pucioşilor că de fapt apostolul Ioan este acela care a despecetluit taina cea de la sfârşitul timpului, despre venirea Domnului şi despre învierea morţilor (aparent fără să remarce faptul caraghios că, în acest caz, liderii pucioşi nici n-ar mai avea ce să mai “despecetluiască”):

“Am arătat în mine viaţa care este lumina oamenilor, că eu am fost rodul cuvântului Tău care s-a făcut iubire înăuntrul fiinţei mele, şi ea m-a legănat ca pe un prunc în leagănul ei. Iar când a fost să arăt taina cea de la sfârşitul timpului, despre venirea Ta şi despre învierea morţilor, m-am aşezat înaintea Ta, şi Tu înaintea mea, şi apoi am scris tot ce Tu ai binevoit să se facă cunoscut prin mine.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-2002)

Duhul pucios care ia numele “sfânta Filoteea” ridică şi el pretenţii: nu liderii pucioşi de pe pământ, ci “duhul Sfintei Filoteea” din cer se va ridica ( desigur, cu îngăduinţa “Domnului”) spre vestirea şi mărturisirea tainei învierii morţilor :

“O, Doamne, Cel slăvit de sfinţi şi de îngeri, Ţi-am slăvit înţelepciunea Ta cea din sfinţii Tăi care Te-au purtat în trupul lor cu împărăţia Ta. Am strigat din Tine la copiii veacului acesta şi le-am spus să se trezească cum se cuvine şi să nu mai păcătuiască aşa, ca cei ce nu au cunoştinţă de Dumnezeu, fiindcă eu le-am spus de Tine, iar trupul meu cel văzut de cei de pe pământ adevereşte că eu am avut înăuntrul meu împărăţia Ta şi că aştept mâna Ta care mă va ridica spre mărturisirea tainei învierii morţilor […]“(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 20-12-2003)

“Domnul” Pucios, în replică, spune că numai El este cel care Îşi face venirea pentru vestirea învierii morţilor, în timp ce liderii pucioşi sunt doar un ecou al acestei vestiri, pe care o reproduc indirect, prin vestirea “Evangheliei de la Pucioasa”, ca nişte călăuze şi învăţători de lege:

“– Eu, Domnul, înconjurat de sfinţi şi de durerea din ei şi de dorul lor după voi, cei de pe pământ care-Mi primiţi venirea Mea cea pentru vestirea împărăţiei cerurilor şi a învierii morţilor […] Cercetaţi pe poporul Meu, că v-am aşezat călăuză a lui spre Mine, şi a Mea spre ei. Fiţi învăţători şi faceţi-vă vreme să învăţaţi pe poporul Meu, căci cel neînvăţat nu învaţă, şi stă în şcoală în zadar. Faceţi şi vestirea Evangheliei împărăţiei Mele, care poartă în ea învierea morţilor […]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 20-12-2003)

Liderii pucioşi reformulează din nou proiecţia tainei învierii făpturii. Ea nu se mai lucrează în prezent la Pucioasa, “acum şi aici”, aşa cum s-a pretins de atâtea ori, ci va fi ultima taină despecetluită, în ultima clipă a viitorului:

“Voi pătrunde pe tot omul cu puterea cuvântului Meu, şi apoi voi lucra sfârşitul tuturor tainelor Mele prin cea din urmă taină: învierea făpturii, după ce voi aduce ziua Mea peste cei necredincioşi, şi ceruri noi şi pământ nou peste cei credincioşi şi sfinţi. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 22-3-2004)

Şase luni mai târziu, liderii pucioşi se răzgândesc din nou. Taina învierii morţilor este “mare taină” şi se învaţă exclusiv de la “Dumnezeul Pucioasei”, care trebuie să aibă şcolari silitori în adepţii pucioşi, ca să lucreze ei (acum, în prezent, nu în viitor!) împreună cu “Domnul” şi cu “Tatăl Lui” taina învierii morţilor:

“Eu, Domnul, […] Învierea este mare taină, iar taina ei trebuie învăţată de la Mine, numai să am şcolari la şcoala învierii omului. […]Fiţi ai Tatălui Meu, copii ai Tatălui, şi Tatăl va purta grijă de voi, căci voi lucraţi cu Mine şi cu Tatăl taina învierii morţilor şi a vieţii veacului ce va să fie şi care este cu cei ce cred ca şi Mine în toate câte Eu am cuvântat cu gura Mea pentru împlinirea lor peste pământ şi peste om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3-10-2004)

Un an mai târziu se înregistrează o nouă “răzgândire” în ideologia eshatologică a liderilor pucioşi. Contradicţiile temporale pe acest subiect sunt de acum ritmice şi de-a dreptul stridente. De la un an la altul proiecţiile temporale se răstoarnă ca un castel de cărţi de joc. Se ştie spre exemplu că “lucrarea” de la Pucioasa porneşte din anul 1955 şi se întinde pe mai mulţi ani, pe o durată care rămâne neprecizată. În tot acest timp, morţii aşteaptă nerăbdători să fie chemaţi afară din morminte, în viitor, la învierea obştească:

“O, e mare lucrarea Mea din zilele acestea! E tainică şi plină de răbdare spre arătarea slavei ei! Lasă-te răvăşit de tainica ei iubire pentru învierea a toate, poporul Meu. Aşteaptă morţii să-i strig afară aşa cum l-am strigat pe Lazăr dintre morţi şi i-am spus după ce I-am mulţumit Tatălui: "Lazăre, vino afară!".” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 24-4-2005)

[vsovivi]

''Săracele'' ispisisicuţucuţee, au impresia că o să rezolvee bârfelee, dând soluţii la problema frecată, neştiind ele că marele vatematician care le indeamnă la asta e tocmai mîndria întruchipipată... a a-berei şi nu a a-verii, deci moartea le dă buzna prin uşă iar ele cred ca toate credulelele că le-a spart uşa părintele bortodox care cică a venit ca să le laude.

Nu vă faceţi iluzii,

Rabdarea în umilinţe e Calea şi nu rezolvarea, căci orice bârfă se bazează pe o minciună, răsuflată, viceversată şi promovată drept adevăr, dată aşa ca un zvon nevinovat, neştiind fraierul ce-şi pleacă urechea că el trebuie, dacă se îngrijorează, ca să rezolve o problemă... iluzorie... un sofism. Deci mai devreme sau mai târziu va cădea în cea mai negră nepăsare drăcească şi putredă că va crede şi el că totul nu e decât un sofism sofisticat şi se va face pileosof, şi apoi spurcăciosul se va ţine mare, crezând că va scăpa astfel, că îl va descuraca ceilalţi pileozoofi în frunte cu nenia şi tanti grijania căci ăştia se are bine cu ocârmuirea, dar se înşală stimabilabilii amarnic în nepăsarea centrală căci nu este om care să nu se sature de atâtea bârfe nerezolvate la un momentdat... de un munte de bârfe... muntele cel prea înălţat care creşte din pricina ta, deci suflete bea, mănâncă şi te distrează că nu în noaptea asta...

Şi cum se ascunde el, muntele? Aşa:

Bîrfa mică după bârfa mare,
Păcatul mic după păcatul mare,
Pactul mic după pactul mare,
Patul mic după patul mare,
Patima mică după aia mare,
Pofta mică după pofta mare,
Nedreptatea mică după aia mare,
Şi aşa mai departe...

şi între ele şade semează şi biruitoare nepăsarea bine împietrită, fane bolovane, împietrită în mişcarea ei din pricina groazei fricii de nenia şi tanti grijania care te-au ademenit că dacă asculţi de ei or să te servească cu aceiaşi cafia dulce amăruie.

Deci nu mai fiţi mântuiciucur-ioşi că nu faceţi avere bună oricât aţi rezolva voi batematic vortăciunilor gLumei.

[IonelS]

Dar nu-i mesaj crestin ! Bate campii rau de tot ! In loc de scurt si la obiect, avem o avalansa de cuvinte presupus crestine, arhaice, ....

[vsovivi]

În prealabil postat de IonelS

Dar nu-i mesaj crestin ! Bate campii rau de tot ! In loc de scurt si la obiect, avem o avalansa de cuvinte presupus crestine, arhaice, ....

Ce măh? Nu-i mesaj ortodox? Ce măh, bate câmpii? Ce măh, e avalanşă? Ce măh, e ceva de presupus? Arhaisme zici?

Şi iată deci eşti sigur... că pare ca ai fiiiii constatat şi dumneata ceva... pe drept... defapt ai crezut bârfa, atâta tot.

Nu e evident deci cine sunt cei ce bat câmpii? Mi-e frică să mai constat încă odata ca să nu te superi... deci mi-e frică să mă întreb în ceea ce te priveşte... dacă eşti creştin sau doar ţi-a fost lene să citeşti, că doar e mai uşor să ne însuşim la grămadă părerea ispisisicuţucuţelor, surorile grămăticului savant şi jtiinţific.

Şi vorba aia că ''avară-i vhororopsit gardul şi-n lăuntru leneopardul''... pătat... pătat pe rochiţele altora.

Şi e vopsit cu victimizări victimizante din pretenţii ieşite din minţi străin-autohtone, căci jinduieştii după poftele jignidoliceştii să furi şi să minţi şi să ucizi apoi pe Domnul din creştini. Nu la tine mă refer ci aşa în genere, la iepâraşi.

Dar fiţi siguri că vine bubunicul.

Morţii vor doar să spurce morţii pentră că există vortăciuni... vortăciunile deşertăciunii deşertăciunilor.

Deci cum o să înviaţi dacă nu vreţi să credeţi? Să credeţi pe Adevărul?
Voi aveţi impresia că gLumia dăinuie, dar nu vedeţi că sunt mereu alţii care se distrează cu ia?

[vsovivi]

'' Acum câteva zile, Într-o noapte, s-a ridicat acoperisul chiliei si se vedeau stelele cerului si dintre stele au apărut trei lumini, care veneau spre mine. Erau trei episcopi care străluceau ca soarele şi unul dintre ei a zis: Ioanichie de ce te chinuiesti asa? ASCULTAREA ESTE MAI MARE DECÂT JERTFA! … Fă ascultare de conducătorii Bisericii şi Îndreaptă calendarul. CALENDARUL NU ESTE O DOGMĂ, CI UN CEAS AL VREMII, CARE POATE SĂ SE SCHIMBE , FĂRĂ SĂ ADUCĂ VREO MODIFICARE DOGMELOR DREPTEI CREDINŢE! Şi după ce au zis aceasta, m-au binecuvântat si s-au depărtat până când nu s-au mai văzut”. Apoi a zis părintele Ioanichie: “De mâine schimbaţi zăloaga la cărţile bisericeşti.la Octoih, la Minei, la Proloage, la Apostol şi la Evanghelie cu 13 zile înainte, aşa cum ţine toată Biserica noastră Ortodoxă. De atunci şi Mănăstirea Sihăstria a reintrat sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Române.''


Deci a făcut ascultare de sfinţii Trei Ierarhi şi de maimarii care au hotărât îndreptarea calendarului, care s-au luat după savanţii ştiinţifici ai gLumii care au născocit heliocentrismul sau geocentrismul şi universul infinit cu pământuri prin Cer... născoceli blestemate, de altfel.

Problema însă este dacă au îndreptat în sensul că doar data s-a schimbat, ceasurile, dar a rămas săptămâna la fel, sau altfel, adică de exemplu au îndreptat în zi de 1 a lunii, Duminica, la care au adăugat 13 zile schimbându-se doar ca dată, ziua devenind Duminică 14 sau au mers înainte pe calendar şi ziua de Duminică a devenit Sâmbătă?

Cred că Duminica a rămas Duminică şi doar au dat spre înainte ca dată calendaristică, nu ştiu exact.

Dar Adevărul ni-L spune Dumnezeu şi era corect mai înainte de a se ''îndrepta'' calendarul, că doar e simplu, se numărau zilele, săptămânile, lunile şi anii... după noua rânduială Cerească instaurata de Domnul nostru Iisus Hristos de la 12 noaptea de înviere din ziua Sabatului care ţinea de la 12 ziua spre seară, când se întâlnea poarta Ierusalimului cu umbra, deci când te întâlneai cu umbra, adică soarele era la zenit până a doua zi la aceiaşi oră,... deci ţine săptămâna Luminată pînă după 8 zile adică până se sfârşeşte Duminica Tomii, luni în răsăritul soarelui.

Dar Săptă,âma Luminată şi noul Sabat l-a plinit doar Iisus, căci noi n-am intrat ci putem să intrăm şi noi aşa cum vor intra pucioşii, copiii Lui Dumnezeu, dar pentru asta trebe musai să ne naştem de sus a doua oară. Nu merge fără naştere pe bune de sus, adică să devi fiul sau fica Domnului.

Deci corect este aşa cum a rânduit Domnul Iisus Hristos Vechea săptămână mântuită prin El căci a înviat în mijloc de Sabat şi cum a rânduit noua săptămână cereasă, în care intră cine poate, cine ascultă de Cuvântul Lui Dumnezeu...

...iar vina pentru degringoladă este a celor prin care a venit şi vine ispita... de nu au crezut în Dumnezeul celor 7 zile mântuite şi cele 7 zile proorocite, în total 14 zile sfinte şi veşnice prin Iisus Hristos. Noi n-am intrat în ele ci ne învârtim ba prin alea vechi ba pe afară din timp prin iluzii...

Dar să nu facem din ţinerea zilelor şi anotimpurilor şi lunilor un idol pentru care să poftim ca să călcăm pe cirte şi iote, pe copiii Domnului.

Astăzi am impresia că ar trebui să fie joi 3 decembrie după numărătoarea corectă... sau vineri 3 decembrie, nu ştiu.

Problema este deci ascultarea dar şi jertfa, căci fără jertfă nu avem ascultare şi fără ascultare nu avem jertfă, dar ca mărime, iată ascultarea e mai mare ca jertfa... dar nu ca şi Adevărul, căci mai mare ca toate este Adevărul, căci o astfel de jertfă iubeşte Dumnezeu, în Duh şi în Adevăr, căci acolo se odihneşte Dragostea curată şi smerită şi supusă.

Ferice de cel ce Îl va cunoaşte pe Adevărul.
Cine este deci Adevărul?
Voi credeţi în proorocul mincinos, deci degeabă îmi răcesc gura de pomană, căci avem numai babe surde şi care cu nepăsare se fac că nu există Dumnezeu şi că n-a venit şi că nu lucreză...