Scuze, iarta-ma, nu pot

În prealabil postat de OmuBun

Ba da, se poate interpreta si asa!

Eu am ezitat mult cu gandul sa deschid un topic pe aceasta idee si pana la urma am renuntat. Pericopele acestea legate de cina/nunta, m-au pus pe pe ganduri, nu de ieri, ci de prima data cand le-am citit si mult am staruit asupra lor.
De ce incepe pericopa evanghelica cu "Un om oarecare"? S-ar intelege cu totul altceva daca dintru inceput s-ar evidentia ca e vorba de Stapanul Tuturor si nu "un om oarecare". Din punctul meu de vedere incerc sa fac voia Stapanului chiar daca "pamantul" si "boii" si "femeia" fac parte din viata mea. Mi-e drag sa "cinez" cu El si sa-L primesc (atat cat trufia mi-o ingaduie) in sufletul meu.
Mergand mai departe, acceptam deci ca poate acolo este ceva ce mie imi scapa, dar mai apoi citeam: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa. A sili pe cineva, implica a-l stramuta din drumul lui, iar asta inseamna ca omul nu este pregatit pentru cina, ci pentru acele catre care se indrepta.
In Matei - 22 pericopa este nuantata altfel si acolo se specifica clar ca e vorba de Imparatul care invita pe toti la nunta si fiecare se scuza asa cum vedem la Luca. Dar finalitatea apare astfel:
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

In mintea mea limitata, imi inchipui ca este vorba de cei care gasesc in biserica, nu "cina" sau "nunta" la care au fost invitati (sau siliti) sa participe, ci o noua modalitate de a sminti pe altii sau de a-si manifesta gandurile viclene. Cine nu e fost deranjat in timpul sfintei liturghii, ori de un cersetor mai mult decat insistent, ori de cate un vorbaret, ori de cate cineva care miroase de nu poti sta in jurul lui pe o raza de cativa metri patrati? Presupun ca aici fac trimitere cele doua pericope ale sfintilor apostoli Luca si Matei. Textul in sine poate parea ciudat, daca dorim sa analizam ce inseamna "om oarecare" sau "a sili", dar pana la urma totul se reduce la acel bun simt fara de care nu poti participa la cina/nunta!

Şi pe mine mă intriga această pericopă evanghelica şi nici nu prea o înţeleg.
Deci:au fost invitaţi la nuntă doar anumiţi oameni.Aceştia au gasit felurite scuze pentru a nu veni.
Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .
Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

[camy_d]

În prealabil postat de dorinastoica14

Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .

După ce au venit nişte oameni, a zis să mai cheme pt. că erau locuri libere, deci oricum i-ar fi chemat şi pe ceilalţi, chiar dacă primii acceptau.

În prealabil postat de dorinastoica14

stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta

Este reactia care-am avut-o si eu de la inceput si de aceea am staruit mai mult asupra ei. Textul pare paradoxal fiindca se contrazice de multe ori, nu o data. Pentru ca nu inteleg de ce ma mai chemi, de ce ma mai silesti, daca ma trimiti unde ma trimiti? Lasa-ma-n durerea mea, ca nu eu m-am autoinvitat!
Eu inteleg de aici ca omul crestin, care reuseste in final sa-si duca crucea lui cu smerenie, va avea bucurii neasemuite in viata vesnica, ceea ce nu la fel se intampla cu cei care nu sunt crestini. Acestora nu li se cere, dar nici nu li se da!
Pana la urma, daca omul vegheaza si este pregatit cu candela si ulei din belsug (lumina credintei si invatatura sfintilor parinti) pentru cand va veni Mirele, nu trebuie sa ne mai gandim la o alta "haina" fiindca presupun ca despre credinta si intelepciune este vorba in pericopa!

În prealabil postat de OmuBun

Este reactia care-am avut-o si eu de la inceput si de aceea am staruit mai mult asupra ei. Textul pare paradoxal fiindca se contrazice de multe ori, nu o data. Pentru ca nu inteleg de ce ma mai chemi, de ce ma mai silesti, daca ma trimiti unde ma trimiti? Lasa-ma-n durerea mea, ca nu eu m-am autoinvitat!
Eu inteleg de aici ca omul crestin, care reuseste in final sa-si duca crucea lui cu smerenie, va avea bucurii neasemuite in viata vesnica, ceea ce nu la fel se intampla cu cei care nu sunt crestini. Acestora nu li se cere, dar nici nu li se da!
Pana la urma, daca omul vegheaza si este pregatit cu candela si ulei din belsug (lumina credintei si invatatura sfintilor parinti) pentru cand va veni Mirele, nu trebuie sa ne mai gandim la o alta "haina" fiindca presupun ca despre credinta si intelepciune este vorba in pericopa!

Oare Mântuitorul se referea la cei de altă credinţă?

În prealabil postat de dorinastoica14

Oare Mântuitorul se referea la cei de altă credinţă?

Cred ca se refera la "sansa" pe care doar cei care intamplator trec la un moment dat printr-o anumita raspantie de drumuri (intamplator?? ce e intamplarea in viata omului, oare?) si care ar trebui sa dea slava lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi invitati la o astfel de "cina". Paradoxul este ca omul, in prostia lui, NU STIE cine il invita si pare iritat ca cineva indrazneste sa-i tulbure viata. Daca omul ar sti, daca i s-ar deschide mintea de pe urma, daca ar putea prevedea ca invitatia nu e una oarecare, ci biletul de intrare in Imparatia Cerurilor, probabil ar proceda altfel. Dar ce stie el de Imparatia Cerurilor, daca nu i s-a spus, daca nu a auzit pe nimeni venind de acolo cu poze, cu filme, cu parfumuri, cu fructe, cu mp3 ceva?... E de plans, dar pur si simplu nu poti convinge si nu poti sili pe nimeni decat intr-un singur fel: staruind in rugaciune. Abia atunci, Dumnezeu se va indura si-i va ridica ceata de pe ochi, si cantecul sirenelor din urechi!... Tocmai de aceea se face intotdeauna apel la puterea de a ne ruga unii pentru ceilalti si nu numai pentru noi si grijile noastre. Noi suntem subiectivi si orbi. Dar cei ce se roaga pentru noi, vad altfel lucrurile si stiu mai bine sa ceara, si ca atare chiar sunt mai lesne ascultati.

[Noesisaa]

În prealabil postat de dorinastoica14

Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

Probabil ca Dl. Dragomir poate sa explice mai bine si mai clar, dar acest fragment din Sf. Evanghelie, din perspectiva catolica, se refera la purgatoriu. Sufletele din purgatoriu sunt ale acelor oameni care, desi au murit in stare de har sau prietenie cu Dumnezeu ("Prietene") adica fara pacat de moarte neiertat prin spovedanie, si deci sunt invitati la Nunta, se prezinta nu inca in stare de perfecta sfintenie, adica haina lor de nunta nu este (inca) potrivita prin pacate mai mici, atasament fata de pacat, lucruri materiale, pamantesti sau omenesti. Sf. Scriptura spune ca nimic din ceea ce este necurat nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. Deci este nevoie de o curatire a sufletului inainte de a fi primit la Nunta Fiului de Imparat. Curatire care nu are cum sa fie nici usoara, nici ne-dureroasa. Daca o iei asa, fragmentul are sens.

Din perspectiva ortodoxa, da, de fiecare data cand se citeste aceast fragment raman nedumerita, nu prea imi dau seama la ce/cine se refera.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de dorinastoica14

Şi pe mine mă intriga această pericopă evanghelica şi nici nu prea o înţeleg.
Deci:au fost invitaţi la nuntă doar anumiţi oameni.Aceştia au gasit felurite scuze pentru a nu veni.
Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .
Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

Aceasta pericopa la care va referiti , daca imi ingaduiti sa-mi fac referire, este una superba si inchide in ea sau tine sub cheia ei multe taine ale dumnezeirii care astazii desi sunt tilcuite sunt iignorate de multi ''f. bunii crestini" sau chiar sunt blasfemiate prin comportamentul si intelegerea in mod libertin a tuturor porunciilor lui D.zeu.
Aceasta pericopa , ca de altfel intreaga evanghelie, arata , celor care si voiesc sa inteleaga si sa creada , ca poruncile lui Hristos de a iubi si de a ierta , inainte de orice alte porunci , nu sunt chiar asa de aplicat la voia intimplarii cum multi cred. Pai i-a ginditi-va , daca Hristos insusi ii iubeste si ii iarta pe toti oamenii otova , fara a face distinctie intre ei , ce sens ar mai avea haiina de nunta obligatorie sau refuzarea celor care nu o au . Ce , D.zeu care este esenta iubirii nu putea sa ierte si sa iubeasca si pe cei care nu au asemenea haina si sa ii primeasca ? Ba da, numai ca D.zeu nu gindeste si nu actioneaza asa de simplist cum voim noi , unii , cei mai multi sa o facem !
Desi se explica de multe ori, ca sa intelegem si mai bine , atunci cind ne spune ca imparatia cerurilor se ia cu multa sila , adica nu asa oricum, atunci cind a lasat inriurirea Duhului Sfint asupra sfintelor sinoade si sfintilor prin care a poruncit crestinilor sai sfintele canoane , atunci cind in mod anticipat acestor canoane , el a spus cu multa atentionare si greutate ': '' ...sa pastreze toate cite v-am poruncit voua " si atunci cind precizeaza , prin gura sfintului apostol Ioan teologul aceasta multime de ,,toate" zicind : ,,... caci daca s-ar fi scris toate cite a facut si a invatat ACESTA atunci cartile acelea nu ar fi incaput in tot pamintul "cu toate acestea noi intelegem si facem din porunci doar ce ne convine noua , iar cu restul ne dam rastalmacitori de ocazie oarecum asemeni marilor sfinti !

Deci mare atentie la modul cum vrem sa intelegem si sa traim Evanghelia. Nu este bine sa ne pironim si sa ne oprim intr-un cuvint sau altul al Mintuitorului ! Este obligatoriu pt. a noastra mintuire sa le cunoastem si sa le intelegem pe toate cite le-a zis si poruncit si sa citim in fiecare zi din parintii bisericii pt. o aprofundare continua a credintei .
Daca din toata porunca lui Hristos noi o alegem doar pe aceea cu iertatul sau cu iubitul sau cu grija de mintuire a aproapelui sau D.zeu mai stie cu ce atunci se cheama ca nu am facut mare lucru ! Astfel nu ne aratam decit neputinta si lipsa de adevar in care voim sa traim, faptul ca iertarea si iubirea noastra sunt mincinoase si neputincioase, situindu-ne inafara adevarului complet . Ori iubirea , iertarea si marturisirea lui Hristos se face numai in adevar, in tot adevarul, in toata cunostinta de cauza, altminteri...Toate trebuiesc dar mai ales corect intelese .

Iubim ce este de iubit, iertam in condiitiile in care se iarta si ce este de iertat (ca nu o sa ne apucam noi sa ne dam mai cumsecade decit sfintii care au facut sfintele canoane si sa deslegam ce nu este de deslegat sau in alte conditii decit spun sfintele canoane), intram in sfinta biserica (adica la masa Domnului ) in haina de sarbatoare musai si nu in stare de necuratenie, ii cinstim sfinta cruce, icoanele, sfintii sai casnici , postim , ne infrinam si il laudam numai dupa felul in care El ne arata in sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si nu cum ne vine noua la minte pe motiv ca vezi doamne Hristos ne iarta oricum deoarece noi suntem zidirea sa si ca atare nu suntem necurati . Adevarat ca el ne-a facut curati , dar noi ne necuratim de sute de ori numai intro singura zi !


In incheire , pericopa este deosebit de profunda si inteleapta . Eu nu am talmacit mai nimic din ea deoarece se gaseste la indemina tuturor in cazanie precum si la sfintii pasrinti . Cei interesati , daca au sa caute, se vor lamuri cu virf si indesat .


Ca o masura generala de vietuire in Hristos : nimic nu se face si se traieste dupa propria minte si parere ci dupa porunci . De aceea ni s-au dat sfintele canoane (pt. indreptarea vietii si nu pt. strimbarea ei !) si tot de aceea sfintii parinti au tilcuit tot cuvintul Evangheliei !