Scuze, iarta-ma, nu pot

[Marius22]

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

[laraG]

În prealabil postat de Marius22

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

De acord cu tine , Marius!Oare daca vom fi chemati noi, crestinii de astazi, ce vom raspunde ?Fiecare dintre noi are un plan in gospodaria sa.Tinerii sa invete, sa-si faca o cariera, sa se casatoreasca, sa aiba conditii bune trai.Pana si cei mai in varsta au tot felul de planuri, cu toate ca n-ar trebui , ca plecarea lor la Domnul este mai aproape fata de a celorlalti.Dar daca noi tot amanam pregatirea pentru CINA vom fi printre cei care nu vom "gusta" din ea.Domnul, in bunatatea Lui asteapta inca sa ne facem timp si pentru El si sa participam cu sufletul curatit de tina, sa ne lepadam de mostenirea trecatoare.Casa nu I s-a umplut ,mai sunt locuri , doreste sa fim cu El, asa cum ne-a promis , ne-a pregatit loc fiecaruia in parte inca de la intemeierea lumii.Noi, insa ascultam de potrivnicul sufletului nostru care ne impiedica sa dam curs invitatiei.Si pentru ca omul asculta glasul vrajmasului si nu face voia lui Dumnezeu, el singur se judeca si singur isi ia plata pe care o merita.

[Yasmina]

În prealabil postat de Marius22

Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.

Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.

De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.

In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...

Il votez ca pe cel mai bun raspuns :)

[Yasmina]

Daca tot suntem la subiectul asta,eu am o dilema,o contradictie pe care nu pot s-o inteleg,cu referire la Mantuire...
Ceea ce stim este ca Iisus ne cheama pe toti sa mostenim Viata Vesnica si ca misiunea Sa a fost sa arate omenirii calea spre promisa Mantuire;insa in Apocalipsa se aduce in discutie,Cartea Vietii si nr.concret de suflete care sunt inscrise si deci DEJA stabilite a celor care vor trece...
Scuzati-ma dar nu inteleg,de ce aceasta programare fixa de locuri,ca sa ma exprim asa,cand iubirea Lui Dumnezeu este infinita si normal ar fi sa putem trece cat mai multi?

Va rog ,cei care stiti talcul acesta sa mi-l dezvaluiti si mie,ca nu pricep...

[George.m]

În prealabil postat de Yasmina

Daca tot suntem la subiectul asta,eu am o dilema,o contradictie pe care nu pot s-o inteleg,cu referire la Mantuire...
Ceea ce stim este ca Iisus ne cheama pe toti sa mostenim Viata Vesnica si ca misiunea Sa a fost sa arate omenirii calea spre promisa Mantuire;insa in Apocalipsa se aduce in discutie,Cartea Vietii si nr.concret de suflete care sunt inscrise si deci DEJA stabilite a celor care vor trece...
Scuzati-ma dar nu inteleg,de ce aceasta programare fixa de locuri,ca sa ma exprim asa,cand iubirea Lui Dumnezeu este infinita si normal ar fi sa putem trece cat mai multi?

Dumnezeu ar vrea sa fie toti oamenii inscrisi in Cartea Vietii, sa ii mantuiasca. El ne creeaza pentru a Se uni cu noi. Insa nu ne forteaza sa-L iubim, nu ne mantuieste cu forta. Mantuirea tine si de libertatea noastra.

Dar Dumnezeu e atotstiutor, ii cunoaste pe cei ce au ascultat, asculta si vor asculta cuvintele Lui, implinindu-le; cunoaste numarul tuturor celor ce vor alege sa nu rupa legatura cu El, sa nu-I intoarca spatele.

[Yasmina]

În prealabil postat de George.m

Dumnezeu ar vrea sa fie toti oamenii inscrisi in Cartea Vietii, sa ii mantuiasca. El ne creeaza pentru a Se uni cu noi. Insa nu ne forteaza sa-L iubim, nu ne mantuieste cu forta. Mantuirea tine si de libertatea noastra.

Dar Dumnezeu e atotstiutor, ii cunoaste pe cei ce au ascultat, asculta si vor asculta cuvintele Lui, implinindu-le; cunoaste numarul tuturor celor ce vor alege sa nu rupa legatura cu El, sa nu-I intoarca spatele.

Pai tocmai asta vreau sa subliniez,ca daca acel numar de suflete din Cartea Vietii este real,atunci este foarte grav...ce inseamna 144.000 de suflete la enormitatea de miliarde care se perinda de mii de ani prin lume?
(Am facut eu niste calcule cu aproximatie,impartind cei 2010 in generatii de 70 de ani,la care am asociat 144.000,insa am ajuns la concluzia ca nu-mi va ajuta la nimic aceste calcule)