Cugetari Folositoare pentru Suflet

[NECTARIE]

Se spunea despre avva Marcu egipteanul, că vreme de treizeci de ani n-a ieşit din chilia lui. Preotul obişnuia să meargă la el şi să-i facă liturghie. Diavolul însă, văzând răbdarea lui plină de virtute, a uneltit să-l încerce, să-l facă să osândească pe altul, şi a trimis un îndrăcit la bătrân, chipurile pentru binecuvântare. Înaintea oricărui cuvânt, îndrăcitul îi spuse bătrânului: preotul tău are miros de păcat, nu-l mai lăsa să vină la tine.
Bătrânul cel insuflat de Dumnezeu îi spuse: fiule, toţi îşi aruncă necurăţia afară, tu însă mi-ai adus-o mie. Este scris însă: „nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7, 1.). Şi dacă este păcătos, Dumnezeu îl va mântui, căci e scris „rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5, 16.).
După cuvântul acesta făcu o rugăciune, izgonind demonul din om, şi îi dete drumul sănătos. Când veni preotul ca de obicei, bătrânul îl primi cu bucurie. Bunul Dumnezeu, văzând blândeţea bătrânului, îi dete semn.
Când să stea preotul dinaintea sfintei mese, povestea bătrânul „am văzut înger al Domnului pogorând din ceruri, şi şi-a pus mâna pe capul preotului, care s-a făcut ca un stâlp de foc. Eu m-am minunat de privelişte, şi am auzit o voce spunându-mi: omule, de ce te-ai minunat de asta? Dacă un împărat pământean nu-şi lasă mai-marii săi să îi stea murdari dinainte, ci doar cu mare slavă, cu atât mai mult puterea dumnezeiască nu-şi va curăţi pe slujitorii sfintelor taine, când stau dinaintea slavei celei cereşti?
Iar Marcu egipteanul, luptător de neam bun al lui Hristos, care a ajuns mare, s-a învrednicit de harul acesta, că nu l-a judecat pe preot.
Pentru avva Marcu egipteanul, Patericul Egiptean

,,Cei mai multi oameni ii judeca pe ceilalti pt. ca nu s-au putut opri asupra lor insisi spre a-si vedea propriile pacate.Cu totii trecem cu vederea pacatele noastre si ne ocupam de ale altora.Daca,dimpotriva,ne-am cerceta propriile pacate,am fi mai ingaduitori cu semenii nostri si i-am ierta mai lesne''.

[NECTARIE]

L-a întrebat un frate pe avva Matoe:
– Spune-mi un cuvânt.
– Du-te, roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea jale în inimă şi smerenie, şi ia aminte pururea la păcatele tale, nu judeca pe alţii, ci pune-te mai prejos de toţi, nu te împrieteni cu băiat, nu avea cunoştinţă cu femeie, nici prieten eretic, curmează familiaritatea de la tine, stăpâneşte-ţi limba şi pântecele, ţine-te departe de vin, şi dacă vorbeşte cineva despre orice ar fi, nu te certa cu el, ci dacă vorbeşte bine, zi: „da”; dacă rău, zi: „tu ştii ce spui”. Şi nu te înfrunta cu el despre cele pe care le-a spus. Asta este smerenia.
Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

[George.m]

Cuviosul Sofronie Saharov: "Pe om numai pacatul il injoseste".

Sa nu ne intereseze nici lucrurile care se pierd,nici slava care apune,nici trupul care imbatraneste,nici frumusetea care se ofileste,nici desfatarea care trece.Sa ne adunam toate fortele ca sa slujim sufletul.Este greu sa vindecam trupul bolnav,dar sa vindecam sufletul este un lucru usor.Ajunge sa vrem lucrul acesta.

[zsuleica]

http://www.ortodoxmedia.com/dn/0254/...ia-16apr05.mp3

[NECTARIE]

– Dacă nu mâna Moisi oile sub muntele Sinai, nu ar fi văzut focul din rug. L-a întrebat un frate:
– Ce înseamnă rug?
– Rugul înseamnă fapta trupească. Este scris că împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse în ogor.
– Atunci omul n-ajunge la nici o cinste, fără trudă?
– Oricum, e scris: „cu ochii aţintiţi la începătorul şi împlinirea credinţei, la Iisus, care în locul bucuriei care era pusă dinaintea Lui, a răbdat crucea” ( Evrei 12, 2.). Şi David zice şi el, „de voi da somn ochilor mei, şi pleoapelor mele adormire” (Psalmi 131, v. 4.) şi aşa mai departe.
Pentru avva Cronie, Patericul Egiptean

[tigerAvalo9]

Lumea intreaga se da la o parte pentru a lasa sa treaca pe oricine stie unde merge.
Jucandu-ne descoperim esenta adevaratei noastre firi.
Iti poti da seama ce reprezinta un om nu dupa ce realizeaza, ci dupa ceea ce tanjeste sa realizeze.
Omul este judecat dupa ceea ce face nu dupa ceea ce spune.
La inceput a fost creata Lumea. Asta trebuie sa-i fi scos din sarite pe oameni, din moment ce, de atunci incoace, nu se mai gandesc decat cum sa o distruga.

[tigerAvalo9]

Se spunea despre un frate, că era bântuit de hulă şi-i era ruşine să spună. Iar când a auzit de bătrâni mari, se ducea la ei, ca să le spună; dar, când ajungea, se ruşina să mărturisească. Venea adesea şi pe la avva Pimen. Bătrânul l-a văzut că avea gânduri şi se mâhnea că fratele nu-i spune. Într-o zi, petrecându-l, i-a spus:
– Iată că de atâta vreme vii aici având gânduri de spus, şi când ajungi, nu vrei să le spui, ci totdeauna pleci necăjit, cu ele cu tot. Spune-mi, fiule, ce anume ai?
– Demonul se luptă cu mine să-l hulesc pe Dumnezeu, şi-mi era ruşine să spun.
Şi povestindu-i lucrul, îndată s-a uşurat.
Iar bătrânul îi spuse: nu te tulbura, fiule; ci oricând vine gândul acesta, spune: nu e treaba mea: hula ta asupra ta, Satano. Căci fapta aceasta n-o doreşte sufletul tău. Orice faptă pe care sufletul n-o doreşte este trecătoare.
Atunci fratele se duse vindecat