Necazurile depinde de mai multe

Sensul vietii mele este sa ma trezesc... pentru ca viata este doar o imagine in oglinda a felului meu de a fi si de a gandi. Sa calatoresc pt a descoperi, sa traiesc constient aventura si sa ma bucur de ea.
Sa recunosc faptul ca tot ce imi este dat este doar o oferta a vietii; ca pierderea si castigul au aceeasi valoare; ca doar perceptia mea face ca ceva sa fie bun sau rau…trebuie doar sa imi schimb perceptia si toate lucrurile se schimba.
Pot schimba ura in dragoste, frica in curaj si intunericul in lumina.

Sensul vietii noastre e sa acumulam experiente din care sa extragem cunostinte- singurele lucruri din viata pe care le putem lua cu noi.

Indiferent unde suntem si ce facem, indiferent ce parere avem despre noi, ne cautam
neincetat pe noi insine!

Indiferent ce vom face, intr-o zi vom gasi drumul. Chiar si atunci cand credem ca nu mai exista drum de iesire, ne-am indepartat doar cu un pas de drum – caci poarta spre drum se deschide catre interior ; drumul este in noi...

[Monalisa]

Mi se pare foarte vag ceea ce spui aici, ca sa nu zic o prostie.
Eu am o alta problema. In ultima vreme ii urasc pe toti preotii si simt cum ma bantuie un duh foarte necurat ca va spun sincer ca la foarte multi imi vine sa ... sa nu stiu ce sa le fac! cand vad preoti in sutana am impresia ca-l vad pe dracu' va spun sincer ca simt cum ma bantuie ispitele si nu stiu ce sa fac ca ii detest pe oamenii astia asa cum nu va inchipuiti si mai nou am visuri cum i-as distruge pe indivizii astia; posibil sa fiu posedata de ceva demoni, de fapt, cel mai probabil ma locuiesc ceva duhuri extrem de necurate si e posibil ca trebuie sa fiu exorgizata ca am asemenea ganduri si ii detest asa de mult pe ipocritii astia!
daca imi ziceti ca sa ma spovedesc si sa-mi gasesc duhovnic asa cum aud de sute de ori pe forumul asta, totusi, ala la care ma spovedesc este tot preot; o sa incerc insa daca iar incepe sa ma intrebe detalii despe confratii lui posedati la fel de duhuri satanicesti, cum voi face sa evit intrebarile incomode oare? zic scurt: nu dau nume, nu barfesc dar nu pot sa nu zic alte pacate, nu? simt cum imi pierd sufletul va zic ca ma lupt cu niste ispite zi de zi de nu va puteti inchipui ca mi-e frica sa dau ochii cu indivizii astia ca sa nu zic ceva sa nu fac ceva ca doar abia asteapta vreun motiv de inlaturare a mea, dat fiind ca deja am devenit incomoda pt. satanele in sutane!

oare ce sa fac si care e solutia pt. ca simt ca imi pierd mantuirea, nu mai pot iesi din ispite, simt cum ma iau dracii efectiv si normal ca ma simt tare rau din cauza asta, ma intreb oare ce sa fac. pana acum nu am avut ganduri de sinucidere insa am avut ganduri de ucidere, cum le-as zbura creierii acestor satane in sutane ordinare, de aici deduc faptul ca chiar ca sunt posedata si ca nu se stie care va fi evolutia lucrurilor; oare ce-i de facut?

Am spus mai jos esenta acestor lucruri,sunt adevaruri spuse de parintele Arsenie Boca,iar tu spui ca ti se par vagi,ba chiar prostii,si ca vezi in preoti pe bata-l crucea?Cand te vei debarasa de asemenea duhuri,prejudecati si inchipuiri si cand vei privi un preot ca pe trimisul lui Dumnezeu pe pamant(preotii sunt mai presus decat ingerii si orice preot poate sa-ti aline o suferinta sufleteasca prin CUVANT),atunci vei vedea altfel viata,acum nu-ti e ingaduit acest lucru,esti parasita temporar de Dumnezeu,sunt momentele tale de cadere,dar care la momentul hotarat de Dumnezeu vor provoca si RIDICAREA ta odata si odata,nu dispera,roaga-te zilnic,lasa televizorul(poate cel mai mare dusman al nostru),cauta locurile sfinte,du-te la Liturghie,aduna-ti mintea(rugaciunile te ajuta,parintele A.Boca spunea atat de adevarat ca de ,,carma mintii depinde incotro pornim,si unde ajungem,e un lucru esential sa nu lasam mintea sa hoinareasca pe desertaciuni.Doamne ajuta!