| 
				  
 
			
			"calea imparateasca" imi suna mai bine decat "calea de mijloc"
 din Sf. Ioan Casianul:
 
 „Cu întreaga noastră tărie și cu întreaga noastră străduință, să ne  silim a dobândi darul cel bun al trezviei, care ne poate ține nevătămați  de excesele ambelor părți. Căci, precum grăiesc Părinții, ambele  extreme sunt la fel de dăunătoare – atât prea-multa postire, cât și  umplerea pântecelui, prea-multa priveghere, cât și somnul peste măsură,  și celelalte exagerări“. Trezvia „îl învață pe om să umble pe calea  împărătească, evitând ambele extreme: de-a dreapta nu îi îngăduie să  cadă în înșelare din pricina abstinenței excesive, la stânga nu îi  îngăduie să fie târât în nepăsare și destindere“.
 
 Iar ispita „cea de-a dreapta” este chiar mai primejdioasă decât cea „de-a stânga”:
 
 „Abstinența  excesivă este mai dăunătoare decât îmbuibarea sinelui; căci, împreună  cu pocăința, cineva ar putea ajunge, de la aceasta din urmă, la dreapta  înțelegere, însă de la cea dinainte, nu este cu putință” (de ex., din  pricină că mândria cuiva asupra „virtuții” proprii îi stă în calea  smereniei pline de pocăință care l-ar putea izbăvi)
 
			
			
			
			
				  |