Dumnezeu iarta dar nu uita

[FiulRisipitor]

Insisti prea mult sa vedem ce vezi tu in acest articol.
Cu articolul sunt de acord, dar cred ca acesta fiind doar un articol/predica si nu o teza de doctorat unde se pot da mai multe amanunte, nu s-a intrat in detaliu in cazul comparatiei "uitarii" la Dumnezeu si la oameni. Dumnezeu tine minte nu pentru a "face surprize" ci pentru ca este atotcunoscator si pentru a fi drept. In cazul nostru ca oameni cred ca este bine sa uitam greseala in momentul cand iertam, pentru ca mai tarziu cand va trebui sa-l iertam iarasi pe aproapele sa nu fim tenati al "pedepsi" mai aspru decat merita. Noi oamenii nu vedem detaliile sufletesti ale aproapelui asa cum le vede Dumnezeu deci mai bine lasam judecata pe seama Lui si noi iertam.
Iertarea in ochii mei nu inseamna ignorare a greselilor. Pe un criminal il ierti in sensul ca nu te razbuni, si il separi de societate nu ca sa-l pedepsesti ci ca sa-l feresti de a mai repeta pacatul, ii dai un timp de reflexie asupra faptei. Dupa cum sti si pentru crima pedepsele nu sunt intotdeauna la fel de lungi ci se analizeaza cazul si in functie de starea psihica a vinoavtului se acorda pedeapsa.

[iustin10]

Sa uitam greselile celorlalti,dar sa nu le uitam pe ale noastre !
Sa iertam din toata inima pe ceilalti,uitand cu desavarsire raul facut de ei.
Dar sa nu uitam niciodata faptele noastre pacatoase,si sa nu ne ajunga intreaga viata pentru a ne cai de ele.
Caci numai cand vom scapa de pacat ,vom putea incepe sa il uitam.
Si chiar si de am fi desavarsiti,nici atunci sa nu uitam de pacatele care ne-au robit,si in care suntem mereu in pericol sa cadem
Doar asa de vom fi,Dumnezeu va uita de pacatele noastre,pentru ca ne -am chinuit noi destul pentru ele.
"Inima infranta si smerita,Dumnezeu nu o va urgisi"