mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIV)


Liderii pucioşi pretind că suferă un proces de sfinţire prin transformări structurale majore ale întregii lor fiinţe, proces care vine din exterior şi care semănă cu o ridicare automată la gradul de fruntaş a soldaţilor dintr-o garnizoană, deoarece nu este condiţionat de oareşice fapte bune sau merite personale deosebite ale celor “aleşi”. Ei pretind că “sunt făcuţi sfinţi” doar din voia exclusivă a “Domnului” lor, care îi ţine în continuare forţat “copilaşi şi sfinţi pentru venirea Lui” şi “îi pune în lucru” pentru lucrări cereşti pe pământ. Acesta este de fapt şi motivul pentru care ei sunt “făcuţi şi ţinuţi sfinţi” pe pământ: ca să fie un corp de elită, o masă de manevră şi de protocol care să-L întâmpine cu surle şi trâmbiţe pe “Domnul” lor atunci când va veni, conferindu-i credibilitate şi fastul necesar unei asemenea veniri. Cine cunoaşte însă “sfinţenia” lor de zi cu zi (în primul rând minciună, apoi fariseism, duplicitate, egoism, clevetire, lene, asprime sufletească şi neiubire adesea împinsă până la ură, mândrie, mânie, grandomanie, inconsecvenţă doctrinară şi diletantism, ambiţii politice anacronice şi deşarte) îl identifică imediat şi pe “Domnul” lor, Domnul minciunii, Cel care i-a ales până i-a cules şi care îi păstrează cu tenacitate să fie ai Lui cu toate aceste “calităţi”. Acesta nu poate fi în nici un caz Hristosul biblic, care este Adevărul şi Iubirea, ci este un Hristos mincinos, un duh locvace, diavolul-arhicon-teolog al ereziilor, care urmăreşte, cu mijloace ultraperfecţionate, sfâşierea deplină a unităţii Bisericii (pentru că, într-o mică măsură, a şi reuşit!), un Antihrist bine deghizat în mantie de păstor făcută din piele de oaie, sub care vrea El să adune cât mai mulţi “însetaţi” după un aggiornamento valah:

“O, de aceea vă pun la lucru, copilaşi ai lucrărilor cereşti pe pământ. Vă pun la lucrul cărării cuvântului Meu peste pământ. Vă pun să pregătiţi zilele Domnului, zilele Mele cu voi înaintea oamenilor, iar cei ce sunt aproape de cele ale împărăţiei Mele, să vină să ia din slava Mea cu voi, să ia din râul de foc care curge din Mine peste voi ca să vă fac sfinţi şi să vă ţin sfinţi pentru venirea Mea. Să ia cei însetaţi, să ia din venirea Mea la voi şi să vină după Mine, ca să le dau din gura Mea şi să-i bag sub mantia Mea, să-Mi întind peste ei veşmântul venirii Mele cu sfinţii, trăirea cu sfinţii şi cu Domnul pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Liderii pucioşi din nou revin şi se corectează: Cel ce vine din cer pe pământ nu este Însăşi Persoana lui Hristos, ci vocea Lui care se aude (selectiv, deoarece doar o singură “proorociţă”, autopromovată dintre pucioşi, o “aude”, şi o prelucrează, şi o intitulează “Cuvântul”, şi o dă apoi adepţilor pucioşi să o asculte şi să o rumege îndelung). Adepţii pucioşi sunt invitaţi să pătrundă venirea şi să se lase pătrunşi de ea, ca prin străpungerea ei să se facă frumoşi pentru El:

“Vin din cer pe pământ, şi venirea Mea este cuvântul. Pătrunde-Mi venirea, omule, şi lasă-te pătruns de ea şi învaţă de la Mine faţa Mea în tine. Fă-te frumos pentru Mine, […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Odată cu “venirea anului fatidic 2000”, timpul omului de pe pământ s-a scurs de tot şi vremea lui nu mai este, căci a venit vremea nunţii veşnice pe care o anunţă “îngerul venirii Domnului”, ultima trâmbiţă pucioşească:

“ Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Ar fi de observat aici că, deşi Scriptura prooroceşte doar despre şapte trâmbiţe apocaliptice, aceasta ar fi a noua trâmbiţă, dacă socotim că Verginica a fost a şasea, lelica Maria a şaptea, iar Mihaela a opta. Ar însemna că, ori proorocia Scripturii despre “trâmbiţe” a fost mincinoasă, ori că era bine intenţionată, dar a fost depăşită de abundenţa evenimentelor. În plus, şi anunţul cu scurgerea timpului care nu mai este se pare că a fost cam pripit, îndată ce de la trâmbiţarea lui au trecut mai bine de zece anişori, iar el continuă să se scurgă nepăsător şi nestingherit.

Din când în când, liderii pucioşi mai fac câte o mărturisire şocantă. În anul 2000 ei recunoşteau deschis că cel pe care ei l-au primit ani în şir ca să le vorbească era un duh necunoscut, care pretindea că este Mirele Hristos şi care le promitea solemn că va reveni în trup cu o altă ocazie, într-un viitor neprecizat. Până atunci, pucioşii erau invitaţi la răbdare, promiţându-li-se şi cununiţe de slavă veşnică:

“Iar tu, poporul Meu, ia-ţi haina nunţii pe tine şi stai în ea, că ies cu tine întru întâmpinarea omului şi îl iau pe braţe şi îl duc la hanul Meu şi îi pun untdelemn pe rane şi îi dau din viaţa Mea. Şi tot ce cheltuieşti tu pentru întoarcerea omului în rai, poporul Meu mireasă, Eu, Domnul, îţi voi plăti întreit când voi veni cu trupul Meu cel înălţat la Tatăl. Atunci Eu îţi voi da cununa răbdării, iar tu vei fi cununa Mea de slavă şi voi revărsa peste tine veşnica Mea slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Or, Scriptura şi cântările bisericeşti ale Sfintei Tradiţii vorbesc de un Mire care vine văzut, în trupul Său cel răstignit şi înviat apoi: “ – Iată, Mirele vine în miezul nopţii, şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind...”, iar ei tocmai de aceea priveghează, ca aşa şi nu altfel să-L vadă ei venind. Pucioşii vorbesc însă despre un Mire nevăzut-necunoscut care vine în ascuns cu duhul, ani de-a rândul (peste 50 la număr), ca să anunţe o noutate veche pe care toţi creştinii o ştiu, aceea că Mirele va veni în viitor cu trupul Său cel văzut. Atâta doar că pucioşii pretind că Mirele va veni numai şi numai la ei, întru slava Sa de Mire al Bisericii schismatice de la Pucioasa, iar ei vor fi singurii care vor fi vrednici de a-L întâmpina, şi vor fi mângâiaţi de deasupra, iar “Noul Ierusalim” va triumfa pe pământul românesc:

“Şi iarăşi voi veni, şi de deasupra vă voi mângâia în mângâierile Duhului Sfânt şi în slava venirii Mele, în duhul sărbătorii de nou Ierusalim pe pământ român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

[vsovivi]

Poi văd că cel ce se contrazice mereu strigă despre altul că se contrazice, exact cum hoțul strigă hoțul, și dracul strigă dracul, e clar deci că unii au impresia că a acuza e un fel de a obține vrednicie, da o obții de la fraierii care aplaudă diversiunea, de la cei creduli care abea așteaptă să desfrâneze la un anumit nivel, nivel de tempbell...

Deci stimabilăabilă, păi nu susțineai sus și tare că omul vorbește din dreptul lui Dumnezeu pe ici, pe colo? Acum o dai la întors și zici că defapt e duhul rău. Bun, ne-ai lămurit tu că e clar că te-ai lămurit. Un pas înainte că defapt nu e omul și doi înapoi că doar asta e legea voastră: la pălăcinte înainte și la răbzboi înapoi, firește, la un anumit nivel... de muncă, pă antena doi... poruncă.

Și atunci, dacă o dai la întors mereu, nu rezultă oare foarte clar că nu ești altceva decât o stimabilăabilă comerciantă ce comercializezi cafia cu lapte?... deoarece nu sunteți altceva decât niște p-apălapte? Dar să știi că nu e altceva ce vindeți ci o vindeți mereu pe BuBuBuBulina ca să vă cumpărați benzina cu care o să vă umpleți rezervoarele ca să alergați să vedeți... pe Puiuiu la televizor. Iar benzina este așa ca un alcool rafinat... ce se face din păcură... neagră(Nu e vorba doar de artistă.)

[mariamargareta]

"Radiografia unei secte – Noul Ierusalim de la Pucioasa"


În anul 2008 , realizatorul TV Cristi Tabără le făcea o vizită pucioşilor, dornic să dezlege “taina Noului Ierusalim”. Cu acest prilej el a realizat un reportaj destul de neprofesionist, deoarece intenţia lui de a se interfera cât mai puţin cu păreri personale în “adevărurile” de la Pucioasa s-a transformat într-o ocazie abil speculată de pucioşi de a-şi face reclamă prin filmul care a ieşit până la urmă exact pe gustul lor. Cristi Tabără a fost însă atât de tulburat de unele inepţii “teologice” pe care le-a auzit cu acest prilej, încât a fost incapabil să tragă măcar o concluzie la sfârşit.

Audiatur et altera pars – iată un dicton de care Cristi Tabără a uitat tocmai atunci când a ajuns cu intenţii mari la Pucioasa. Adevărul despre Pucioasa era cu totul altul decât cel pe care pucioşii îl fabricau “la interviu”, ca să iasă bine pe sticlă, iar Cristi Tabără ar fi trebuit să se intereseze şi ce gândesc şi ce mărturisesc localnicii despre pucioşi, nu să facă o prezentare unilaterală, doar din interior, a stării de lucruri de la Noul Ierusalim. Este evident că pucioşii s-au străduit să se îmbrace cât mai frumos, să regizeze o atmosferă de evlavie, de rugăciune colectivă sau chiar de clacă, după caz, şi să “mărturisească” despre ei înşişi numai lucruri care îi avantajează.

Spre ghinionul pucioşilor, scamatoriile lor n-au rămas aşa. Filmuleţul lui Cristi Tabără a fost explicat pe larg într-un articol ( http://noul-ierusalim.info/?p=36 ), iar cine vrea să ştie cum stau de fapt lucrurile îl poate viziona într-o versiune comentată, care se poate descărca gratuit de la adresa următoare:

http://dl.transfer.ro/NIP-transfer_RO-23nov-83494c.mpg

(această oportunitate este valabilă doar 10 zile, între 23.11.2010 şi 2 decembrie 2010. Cine doreşte să obţină o copie a acestui film după 2 decembrie o poate solicita prin e-mail, sau prin mesaj privat pe Forum)

[vsovivi]

Și cine și cu ce a făcut radiografia din moment ce pucioșii nu s-au adresat nimănui din gLume spre a fi vindecați de presupusa și mult invocata stare de cădere în in-sectarism și sect-ologie? Deci dacă e vorba de medicul casei, s-witch dhororocktor, trimis de la centru, cel care s-a autosesizat din ofofoficiu și s-a băgat în seamă băgându-și codița ca să se dea mare, atunci e clar ce i-a apărut lui pe negativ așa din întâmplare, pe film, pe diapozitiv: niște comentarii senzaționale care dezvăluie ceva uimitor de senzațional, bombe bine bombate spre a fi ușor descărcate... deci e ceva foarte curios ce a apărut așa din „senin”. Și ce credeți voi că a apărut și se vede clar că a apărut pe radiografie? Pe film? Păi vă spun eu, dânșii, stimabiliabili „oamni de bine” se vedeau pe ei înșiși ca-ntr-o magică goglindă și nu le mai venea să-și creadă ochilor ce chip frumos au căpătat... un chip nespus de frumos, se vedeau pe ei înșiși plini de frumusețețețețe... dar muscoiul ăla urât care suger se vede în radiografie că stă pe căciulița lor,.. la unii, nu dăm nume... cei ce s-au prins singuri cu mâța-n sac. Ispisisikaa aia neagră, de care vorbirăm, ceva mai sus-jos.

[vsovivi]

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată.

Și apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXV)

Pucioşii pretind că “toate sfârşitu-s-au”, dar în acelaşi timp ei pretind că venirea “Domnului” de la Pucioasa este dimpotrivă, un început tainic, şi încă unul care se lărgeşte şi se întinde peste om:

“Cântaţi iubirea Mea pentru om şi mângâiaţi-Mi dorul Meu cel lung. Daţi Domnului mângâiere şi păşiţi cu El pe calea venirii Lui, şi dacă puteţi, şi dacă voiţi, daţi-vă Domnului cu totul, că tot şi toate sfârşitu-s-au, şi Eu, Domnul, vin şi încep iar, şi îmi lărgesc începutul şi Mă întind cu el peste om, ca să-l cuprind pe om în taina cea de nepătruns a veşniciei omului, taina cu care Eu am venit acum, după două mii de ani de dureri şi de lacrimi dumnezeieşti pentru om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Ca şi Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa pentru oameni, iar oamenii nu pot face nimic pentru mântuirea lor fără Hristos, tot aşa şi liderii pucioşi se autodeclară a fi “calea venirii lui Hristos”, iar “Hristos” de la Pucioasa nu poate nimic pentru mântuirea oamenilor fără ei, numai cu ei şi prin ei. Ei sunt totodată “copilaşii de la iesle” (aluzie la păstorii care L-au primit cu inimă curată de copil pe Pruncul Iisus, oferindu-I mare grijă şi ocrotire, la ieslea de la Betleem). Ei mai sunt şi “altarul de jertfă a lui Hristos” - aluzie la crucea pe care Mântuitorul S-a jertfit pentru omenire, cruce care s-a sfinţit tocmai prin această jertfă. Aici pucioşii realizează o adevărată fraudă semantică şi totodată un sacrilegiu, îndată ce în toată lumea creştină expresia “altar de jertfă” este dedicată exclusiv pentru crucea lui Hristos”, căci ea desemnează în mod simbolic Sfânta Cruce pe care Iisus a murit pentru mântuirea oamenilor. Ca să fie mai convingători, liderii pucioşi au realizat la un moment dat o scenă de pantomimă de pomină: s-au aşezat pe pământ, unul peste alta, în formă de cruce, în văzul tuturor adepţilor care erau de faţă. (Asta se întâmpla pe vremuri, prin anii ’90, când Mihaela s-a hotărât să-l aleagă pe Nicuşor ca partener unic la înşelătoriile ei, despărţindu-l de soţia lui Constanţa, iar Nicuşor nu prea avea credibilitate pe vremea aceea. Mihaela le-a explicat spectatorilor că “Domnul le-a spus să facă aşa”, adică să stea unul peste altul în formă de cruce, ca să ştie toţi care văd spectacolul că ei sunt “crucea vie a lui Hristos”. De atunci Mihaela şi Nicuşor au rămas nedespărţiţi zi şi noapte, ca marca de scrisoare, iar Constanţa a fost exilată împreună cu fiica ei minoră în comuna Valea Lungă, unde stau de 20 de ani cu domiciliu forţat, sub supravegherea strictă a unei adepte pucioase loială Mihaelei). Liderii pucioşi mai sunt şi “chivotul legământului celui nou”, adică păstrătorii sacrosanţi ai “Cuvântului” de la Pucioasa care este un nou legământ (adică un al doilea “Nou Testament”, ceea ce face ca în mod automat Noul Testament Biblic să treacă în plan secund şi să devină un Al Doilea Vechi Testament), şi o nouă “Evanghelie” (pe care pucioşii o numesc textual, la sujbele şi ceremoniile lor religioase, “Evanghelia după Sfânta Virginia”). Liderii pucioşi mai sunt şi “potirul în care Hristos de la Pucioasa Se toarnă în fiecare zi spre viaţa lumii”. În fine, liderii pucioşi se substituie chiar şi jertfei lui Hristos, şi ei sunt Însăşi Jertfa, căci numai “jertfirea vieţii lor” face posibilă venirea lui “Hristos” Pucios “spre viaţa lumii”:

“Iar pe voi, copilaşi de la iesle, [...] am făcut din voi calea venirii Mele, căci v-am găsit scrişi în cartea cerului, în Cartea Vieţii Mielului, iar viaţa Mielului este în voi. Eu sunt Mieluţul Tatălui, iar voi sunteţi altarul Meu, chivotul legământului Meu cel nou, potirul în care Eu Mă torn în fiecare zi spre viaţa lumii, prin jertfirea vieţii voastre pe care Mie Mi-aţi dat-o şi Mi-o daţi. Sunteţi învăluiţi în taina venirii Mele. Curând, curând iau vălul de pe voi, iar Eu Mă voi lăsa văzut lângă voi, aşa precum cuvântul Meu este cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVI)

“Hristos”-Pucios are şi El o cruce de jertfă, aşa cum a avut şi Domnul Iisus Hristos Cel întrupat în istorie, pe care El şi-o denumeşte “crucea venirii Mele”. Crucea venirii Lui este însă prea grea, şi nu are cu cine s-o împartă, decât cu “cireneenii” pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Aceşti plăsmuitori şi măsluitori de “cuvinte cereşti” sunt plăsmuirea şi zidirea Lui, ei sunt casa Lui pe care El le-o dăruieşte oamenilor, ei sunt temelia cea nouă pe care El zideşte cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, om zidit după chipul şi asemănarea Lui şi a lor, a liderilor pucioşi, căci ei sunt progenitura iubirii Lui de la sfârşit şi ei sunt prototipul omului cel nou:

“ Vă prind şi vă cuprind în duhul mângâierilor Mele şi vă dau să purtaţi crucea venirii Mele şi mai mult, că n-am cu cine s-o mai împart. […] Iar voi sunteţi zidirea Mea, şi v-am aşezat înaintea oamenilor casă nouă, temelie nouă, iar Eu, Domnul, pe această temelie nouă zidesc din nou cerul şi pământul, cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi după voi, căci voi sunteţi zidirea Mea cea nouă, şi sunteţi fructul iubirii Mele de la sfârşit, iubirea Mea cea de la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

“Hristos”- Pucios Îşi cheamă progeniturile (pe “fiii de la iesle”, adică pe Mihaela şi pe Nicuşor) ca să-I cuprindă venirea Lui cea necuprinsă şi să se lase cuprinşi de ea, căci ei sunt iubirea şi taina cea de nepătruns a venirii Lui cea nevăzută şi de nepătruns, de neînţeles şi de necuprins:

“O, fiilor de la ieslea Mea de azi, cuprindeţi-Mi mereu venirea şi lăsaţi-vă mereu cuprinşi în ea, căci voi sunteţi iubirea Mea cea de la venirea Mea, şi sunteţi taina cea de nepătruns a venirii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Stăpânul de la Pucioasa îşi odihneşte apoi Duhul în grădiniţa slugilor Lui alintate cu apelativul de “fii”, şi de aici ia şi împarte învăţătură nouă, pucioşească, peste toţi oamenii chemaţi să vină şi ia venirea Lui şi s-o aibă în calea lor:

“Pace ţie, grădiniţa Mea! Şi dacă eşti a Mea, Eu sunt Stăpânul tău. Amin. Şi dacă eşti a Mea, Duhul Meu Se odihneşte în tine şi cuvintează peste tine, şi apoi Eu te împart, iau din tine şi împart, ca să aibă omul venirea Mea în calea sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)

Liderii pucioşi sunt binecuvântaţi şi mobilizaţi la propovăduirea “Cuvântului Pucios” fără preget, din zori până în zori, căci timp nu mai este (aserţiunea aceasta se referea doar la anul 2000; atunci nu mai era timp, dar între timp s-a mai găsit ceva timp, din rezervele strategice ale cerului, şi iată că au mai trecut mai bine de zece anişori de atunci – dar, din păcate, fără nici un progres vizibil în înnoirea cerului şi a pământului şi a omului). Nimic nu va trebui să-i mai preocupe pe ei decât “venirea Domnului Pucios” care vine şi iar vine şi va veni ca să le facă noi pe toate care vor fi:

“Binecuvântaţi să fiţi din zori şi până-n zori pentru lucrul cel întreg peste om, peste cel ce se lasă lut moale, care să prindă duh de înviere, şi de veşnicie apoi. Din zori până-n zori v-aş vrea la lucru, că timp nu mai este, şi este numai de lucru pentru voi. […] Nimic să nu fie în voi, nimic decât Eu cu venirea Mea pentru facerea omului şi a cerului şi a pământului şi a celor ce vor fi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată.

Și apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...

În prealabil postat de vsovivi
Păi de unde să mai fie timp? Și ce știți voi despre timp? Voi în cap aveți doar noțiuni mecaniciste învățate de la științificii baubaborniței cotor-oanțe ce trăncăne peste tot și poate ceva noțiuni tictacticluite, noțiuni ceasornicăricești să minți și să furi... deci doar niște limbi v-au arătat vouă cum trece timpul, și nu v-am zis eu, nu v-am întrebat:

Cât e ceasușefusuperstiț?
Și v-am și răspuns:

Cât o nucă! Dar nu mai e timp și nuca se usucă!

Așa că maya tu ceva în guriță, de exemplu un ceas-lov, stimabilăabilă bubulina trandafila și nu mai hrăni drosofila melanogangster!

Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof close a mira, Bu-Bu-Bu-Bulina s-ive s-ave trandafila!

Deci pune mâna pe carte și ia uitați-vă cât arată limba mică și cât arată limba mare despre limba de lemn pe care o folosiți, dar nu pe ceasș-că ci pe CER!

Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

Știu că îmi bat gura dejabba cu babele surde... dar îți repet, și știu că e în zadar:

Chiar dacă dracool m-a învățat să știu că curvia e o fericire și să cred apoi că e chiarplăcut să uiți după tot cît am suferit din pricina ei, ți-am mai spus, nu prima oară, că nu mai cred că s-a dat liber și nu mai cred că voi fi fericit... fegelingd.

[Ioan]

Va rog crestineste sa nu-i mai raspundeti acestui pacalici-mascarici. E bolnav. In primul rand e bolnav de inchipuirea de sine si crede ca e egalul, macar, al Sfintilor Parinti. Isi permite sa dea interpretari proprii Sfintelor Scrieri. Isi permite sa apere blasfemiile insirate de acei pierduti "ucenici ai Verginicai". E bolnav si de dorinta de galceava. Stim de unde vine galceava si deci stim si cui slujeste pacaliciul-mascariciul. In vremuri tulburi apar si multe minti tulburi.