mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXX)

Liderii pucioşi pretind că “strigarea de la Pucioasa” este “cuvânt de slavă” şi este totuna cu “ziua venirii Domnului”, iar Domnul Se preaslăveşte cu însăşi strigarea Lui. Dacă este aşa, dacă acest lucru este adevărat, atunci preaslăvirea Lui este nepermis de ştearsă şi de nebăgată în seamă de către oameni, faţă de felul înălţător şi universal şi în care este ea proorocită de Sfânta Scriptură că va fi, deoarece prea puţini sunt cei care preţuiesc “strigarea de la Pucioasa” ca pe “o lucrare excepţională a lui Dumnezeu”:

“Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ şi pe pământ, şi peste om şi în om cu ziua venirii Mele, şi strig în lung şi în lat, şi se uită sfinţii şi îngerii la Mine cum strig. Cuvânt de slavă Mă fac peste pământ […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Acelaşi mesaj revine însă şi declară că nu “strigarea şi cuvântul ei de la Pucioasa” este totuna cu “ziua venirii Domnului”, ci liderii pucioşi înşişi, denumiţi aici “fiii care ascultă cuvântul de la Pucioasa” şi “fiii venirii Domnului”, ei sunt cei care neapărat trebuie să devină şi să fie “ziua venirii Domnului” şi“cunună pentru venirea Lui”:

“Iată, fiilor care îmi ascultaţi cuvântul, Lazăr era mort în mormânt şi M-a auzit şi a înviat şi a stat înaintea Mea, dar toţi cei vii care Mă vedeau şi Mă auzeau n-au voit să Mă audă, n-au voit să ştie cine sunt Eu şi de unde sunt şi că sunt Mântuitorul Care vine. Dar voi, fiţi fiii venirii Mele şi aşezaţi-vă la trudit pentru ziua Mea. Aşezaţi-vă ziua Mea şi fiţi ziua venirii Mele, fiţi lumină din lumina Mea peste pământ şi daţi ziua Mea oamenilor de pretutindeni, ca apoi să Mă arăt drept şi biruitor. [...] Daţi-vă Mie ramuri şi flori şi fiţi Mie cunună pentru venirea Mea, fiilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Nu poporul creştin rătăceşte prin pustiul necredinţei, ci “Dumnezeul” Pucios rătăceşte pentru “poporul” Său prin pustiul neamului omenesc. Rătăcirea Lui, atunci când a ajuns la cifra rotundă de patruzeci de ani, a fost proclamată “o biruinţă peste încuietorile în care omul cel mincinos L-a ţinut pe El sub tăcere”, deşi tocmai El a fost Acela care a impus poporului Său să lucreze în mare taină şi să ascundă “lucrarea” de la Pucioasa, ţinând-o ca un mincinos sub tăcere, nevăzută de ochii lumii. După 40 de ani în care S-a tot planificat cu venirea Lui şi S-a anunţat pe Sine că va veni Judecător în curând, iată că acum El anunţă că a venit biruitor (în luna mai, anul 2000; au trecut însă 10 ani de atunci şi nimeni nu poate să confirme încă această falsă “venire” nici ca biruitor, dar nici măcar ca biruit):

“Eu sunt Cel ce rătăcesc prin pustiul neamului omenesc de mai bine de patruzeci de ani. Timp de patruzeci de ani am lucrat tainic lucrarea învierii făpturii (1955-1995, n.r.) şi am pus mereu la lucru slugi pentru planul venirii Mele cu sfinţii. După patruzeci de ani am ieşit biruind încuietorile în care omul cel mincinos Mă ţine sub tăcere, Mă ţine nevăzut de oameni. Dar am ieşit cu poporul Meu din zilele acestea şi l-am pus să cânte peste pământ cântarea celor răscumpăraţi, cântarea Mea, cuvântul Meu, care cheamă la viaţă pe tot omul, trâmbiţa de înviere, cel de al şaptelea înger, Domnul, Eu şi cartea judecăţii făpturii. Patruzeci de ani am strigat cu cuvântul să iasă omul de sub judecată, să iasă singur, că Eu îi stau în ajutor cu îndemn ceresc. Să iasă i-am spus, că vin Judecător curând, curând. I-am spus, şi apoi am venit ieşind biruitor deasupra cu cuvântul de înviere, căci cuvântul nu se poate lega, şi el umblă adunând sub viţa sa pe cei ce se aleg de partea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Încă de pe vremea Verginicăi, ascunderea nu venea de la om, ci venea de la “Dumnezeul Pucioasei”, care-i cerea omului să facă din cuvânt un sul ascuns până în ziua ce mai de pe urmă:

“Să faci, Verginico, sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate şi nebăute la uşa ta şi vor bate în uşă ca nişte cerşetori, şi să le dai mâncare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-4-1965)

Însăşi Verginica era un “vas ascuns” de vederea şi înţelegerea oamenilor şi a preoţilor, ca ei să nu vadă şi să nu înţeleagă mesajul înnoitor pe care ea îl aducea peste pământ:

“Acest vas este pus în faţa creştinilor, în faţa preoţilor, dar în chip ascuns, şi se descoperă numai în pilde.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-1966)

Creştinii pucioşi sunt îndemnaţi la ascundere şi chiar să iasă din biserica tradiţională şi să-şi facă lăcaşuri de cult separate, în case de rugăciune ascunse de ochii lumii şi ai autorităţilor ecleziastice:

“... Faceţi locuinţe ascunse, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu şi a vă ruga lui Dumnezeu. De ce vă spune Dumnezeu aşa, nu întreabă nimeni? Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a păstra cărţile sfinte. Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a intra în ele duminica.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-1976)

[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXXI)


A doua (sau a treia – e greu de precizat acum, după ce pucioşii au promovat ambele variante ca perfect autentice) venire a “Domnului Pucios” este de acum (adică, din anul 2000) un fapt deja consumat, care se anunţă cu mare fast: “Iată-Mă, am venit!” . Această “venire” rămâne însă tainică, este ca şi când n-ar fi, deoarece este învăluită în întunericul hainei de protecţie care este “cuvântul pucios”. Această platoşă de “cuvânt” îmbracă şi acoperă şi ascunde atât adevărul cât şi minciuna venirii “Domnului” de la Pucioasa. Adevărul este acela că într-adevăr Scripturile venirii Domnului vorbesc despre numele Celui care va veni, şi care nume se cheamă “Cuvântul lui Dumnezeu”, iar minciuna este aceea că pucioşii în mod intenţionat confundă şi substituie numele cu Persoana care poartă numele, zicând că dacă a apărut numele (este vorba de sintagma “Cuvântul lui Dumnezeu”, nume atribuit în mod arbitrar şi abuziv unei colecţii de predici eterogene lansate de aşa-zisele “proorociţe” dâmboviţene în arealul pucios), implicit a apărut şi Persoana (Hristos cel adevărat şi întrupat şi viu) care este desemnată prin proorocie ca să poarte acest nume. Or, Scriptura vorbeşte despre un Hristos – Cuvântul întrupat (“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” – Ioan, 1, 14), Care S-a înălţat pe Sine cu trupul la cer, în timp ce Pucioşii vorbesc despre un “Hristos” destrupat (... Pace vouă! […] Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ […] “ – Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955), care ar fi coborât fără trup din cer:

“Iată-Mă, am venit! Sunt îmbrăcat pe deasupra cu haină tainică. Haina cea tainică este cuvântul Meu. El Mă acoperă şi se face haină de judecător, ca atunci când Mă voi dezbrăca de ea, să fiu Mântuitor. [...]Iată numele Meu cel tainic, cu care am venit să răscumpăr făptura. Mă acopăr cu cuvântul Meu, făcând din el haina Mea de Judecător, ca atunci când voi fi fără ea, să fiu Mântuitor, să fiu văzut Mântuitor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea lui “Hristos – cuvânt fără trup” la Pucioasa rămâne pe veci o “taină” a pucioşilor chiar dacă ei pretind că “taina” lor este adevărată şi mărturiseşte despre adevăr; căci adevărul este incompatibil cu tăinuirea, ci este întotdeauna o taină ce a fost despecetluită:

“O, copii ai Tatălui Meu, o, poporul Meu, frumoasă este taina venirii Mele, frumoasă este taina Mea cu tine! Se uită cerul la taina venirii Mele la tine. Înalţă cerul în sus pragurile porţilor veşniciei ca să intre în cer cuvântul Meu cel de peste tine, taina venirii Mele la tine, poporul Meu cu care Eu, Domnul învierii, petrec venirea Mea. Petrecerea Mea cu tine este taină adevărată. Eu pentru aceasta am venit la tine, ca să mărturisesc despre adevăr, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Pucioşii revin cu o corecţie importantă la propriile lor “adevăruri” şi “proorocii”. Venirea de la Pucioasa a lui “Hristos în cuvânt, fără trup” este anunţată acum a fi a doua, nu a treia, cum se anunţase cu câţiva ani buni mai înainte ( la 22 iunie 1957). “Poporul” pucios este numit “poartă a cerului” şi “veşmântul venirii Domnului” ( veşmânt de camuflaj, ca să-L acopere şi ca să-L tăinuiască, nu veşmânt de slavă ca să-L înnobileze în strălucire), iar “învierea lui” ( o hiperbolă verbală, îndată ce la Pucioasa n-a înviat nimeni!) este considerată cheia care a deschis “cartea venirii Domnului”, cartea “învierii şi judecăţii făpturii”:

“Învaţă, Ierusalime, pătrunde, fiule de azi, taina Mea cu tine, taina venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Tu eşti veşmântul cu care Mă acopăr acum, la venirea Mea cu cele veşnice pe pământ. Te-am aşezat în faţa Mea, iar Eu grăiesc în spatele tău şi te-am făcut poartă cerului, poporul Meu, şi te-am făcut veşmântul venirii Domnului, o, grădiniţa Mea de fii! Ungerea ta este din grădina raiului, de la începutul cel dintâi. Învierea ta a deschis cartea judecăţii făpturii, cartea venirii Mele, cartea învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea tainică a lui “Hristos” destrupat la Pucioasa este sărbătorită la Pucioasa prin praznice periodice. Fiecare “coborâre a cuvântului” din cer peste pucioşi este pentru ei un prilej de sărbătoare, iar pentru cerul tot, un prilej de uimire, căci cete-cete de zeci de mii din cer privesc cu stupoare la venirea cea nevăzută cu sfinţii a Celui Care Nu Se Vede, dar Se Aude de la Pucioasa:

“Din sărbătoare în sărbătoare şi din praznic în praznic Mă vreau cu voi, şi îmi aplec fruntea Mea cerească şi aşa intru în grădina Mea cu voi, fiilor veghetori în calea Mea spre pământ. Mă aplec până la voi, ca să vă aplecaţi şi voi pentru Mine şi să vă ridicaţi deschizându-Mi, şi să petrecem pe pământ sărbătoarea venirii Mele. Cuvântul Meu cel de peste voi este sărbătoare pentru toţi cei din cer. Tot cerul e cu privirea după Mine când Eu Mă aplec spre voi cu cuvântul venirii Mele. Voi sunteţi puţini care ascultaţi cuvântul Meu, dar cei din cer sunt cete-cete de zeci de mii, precum scrie de venirea Mea cu sfinţii, aşa cum i-am arătat Eu lui Enoh să scrie despre venirea Mea, aşa cum i-am arătat lui Daniel. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXII)

Slava venirii “Domnului “ de la Pucioasa îi înconjoară pe adepţii pucioşi şi îi cuprinde şi mai ales îi surprinde, căci ei nu pot să se suie cu mintea la această slavă, căci slava aceasta este tainică şi nu se vede şi nu se simte şi nici nu se aude (exceptându-i pe liderii lor, care stau ceva mai bine cu timpanul, nicovala şi scăriţa), iar măreţia slavei este cuvântul pucios. La rândul lor, sfinţii pucioşi sunt răsplătiţi cu venirea “Domnului” cu ei, în timp ce adepţii pucioşi de pe pământ sunt chemaţi să se facă şi ei vrednici de aceeaşi răsplată, prin propovăduirea cuvântului pucios care trebuie neapărat lăsat să meargă în lături şi, desigur, dacă lăturile nu sunt de ajuns, să meargă peste tot pământul, căci "e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă" – putere (şi slavă) care de pucioşi se crede, dar nu prea se vede:

“Această slavă vă înconjoară pe voi, dar voi sunteţi micuţi cu mintea, că nu se suie la mintea nimănui toată slava Mea cea tainică, dar ea este, fiilor, este şi vă înconjoară pe voi şi sunteţi cuprinşi în slava venirii Mele, şi voiesc să fiţi pe deplin vrednici de ea. De aceea vin mereu şi Mă slăvesc cu cuvântul Meu peste voi, căci măreţia slavei Mele este cuvântul Meu. Amin. Mă slăvesc cu sfinţii peste grădina de la voi, căci ei au întărit pe pământ credinţa în Dumnezeu şi au zădărnicit deşertăciunea idolilor şi a oamenilor. Plata celor sfinţi este venirea Mea cu ei, slăvindu-Mă între ei. Fiţi şi voi plini de venirea Mea, precum sunt sfinţii din cer, fiilor. Daţi curs cuvântului Meu peste voi şi lăsaţi-l să meargă în lături, că e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Adepţii pucioşi sunt însă cam greoi la împlinire, căci ei au fost îndelung aşteptaţi să fie şi să lucreze “venirea Domnului” cu ei, şi încă mai sunt aşteptaţi şi astăzi, iar “venirea Domnului” mai întârzie până ce ei vor fi bine pregătiţi. Pentru aceasta, ei sunt stimulaţi şi îmbrăcaţi cu binecuvântări pucioşeşti şi purtaţi pe umeri nevăzuţi, necunoscuţi, de duhurile vorbitoare de la Pucioasa, ca să pregătească ei sărbătoarea zilelor venirii Domnului şi tot ei să vegheze la această venire, ca să nu treacă ea neobservată atunci când, tainic, va veni:

“[...]Eu şi cu sfinţii v-am aşteptat să fiţi şi să lucraţi venirea Mea cu ei. Aceasta este ce lucraţi voi prin tot lucrul vostru care-Mi face Mie cale spre oamenii care cred şi care nu cred că Eu Mă întorc de la Tatăl. Gătiţi cărarea oamenilor spre Mine. [...] Vă îmbrac în binecuvântarea Mea şi vă port pe umerii Mei cu tot ce aveţi voi de lucrat spre zi de sărbătoare a venirii Mele, zi din zilele venirii Fiului lui Dumnezeu după două mii de ani de aşteptare. Pregătiţi-vă veghea pentru venirea Mea cuvânt la voi […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Căci “venirea Domnului Pucios” la credincioşii Lui este o taină înfricoşătoare pentru cei din cer, care se cutremură de greul şi de strâmtoarea venirii Lui, căci “fiara cea care se ridică din adânc îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească şi să-i slăbească” pe liderii pucioşi cei pecetluiţi de duhul vorbitor de la Pucioasa. Aceştia au nevoie de ajutor din cer şi cerul îi ajută pe ei (deşi ei mereu se plâng că sunt slabi şi neajutoraţi):

“O, taina Mea cu voi este taină înfricoşătoare pentru cei din cer care Mă văd cu voi şi care stau mereu aproape pentru Mine şi pentru voi şi îmi slujesc Mie şi vouă, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pe pământ ca în zilele acestea ale venirii Mele la voi. […] aveţi nevoie de ajutor, fiilor, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pentru omul credincios, ca şi în zilele acestea ale venirii Mele când fiara cea din adânc, care se ridică să meargă spre pieire, îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească pe cei pecetluiţi ai Mei, ca să-i slăbească pe ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Deşi “venirea Domnului în cuvânt” de la Pucioasa se întindea în anul 2000 pe mai bine de 45 de ani, timp în care s-au adunat zeci de kilograme de maculatură pucioşească pseudo-ortodoxă, liderii pucioşi pretind că tot nu este de ajuns, căci “cuvântul de peste ei” n-ar fi aşa de mult. Motiv pentru care ei au continuat să fabrice pe bandă rulantă predici pucioşeşti prolixe şi lăbărţate care aduc "reţeta vieţii veşnice", actualizând mereu “venirea Lui la ei” şi repetându-se în idei până la refuz şi chiar ajungând să se contrazică pe sine uneori:

“O, nu e mult cuvântul Meu cel de peste voi, nu e prea mult, măi fiilor mici. El este cel ce vă ţine de mână cu Mine; el este cel ce vă scoate la lucru în fiecare zi, la lucrul vieţii veşnice în voi şi cu voi şi între voi. O, de ar lua omul de pe pământ venirea Mea la voi ca s-o pună peste el şi să înceapă şi el viaţa cea veşnică în trupul şi în sufletul şi în duhul lui!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

"Venirea Domnului" de la Pucioasa mai are un scop nobil: acela de a dezrobi tot pământul se sub piciorul omului necredincios care s-a stricat şi miroase urât pe pământ, căci pământul aşteaptă cu plâns şi cu suspine venirea Domnului din cer pe pământ:

“Sunt cu raiul pe braţele Mele, ca să-l aşez pe pământ. Aceasta este plata pământului care plânge cu gemete lungi sub aşteptarea venirii Mele, ca să-l scot de sub piciorul omului străin de Dumnezeu, căci pământul este al Meu, fiindcă Eu l-am făcut. […] Am venit după om, şi găsesc pământul suspinând pentru stricăciunea omului de pe el. Omul s-a stricat şi miroase urât pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Preoţii din B.O.R. sunt “tari la cerbice” şi sunt cei mai vinovaţi de nepăsarea oamenilor faţă de “venirea Domnului de la Pucioasa”, pentru că ei fac pe “popa prostu’”, prefăcându-se că nu pricep ceea ce ei, în realitate, înţeleg foarte bine: aceea că "la Pucioasa a venit Judecătorul lumii după om", iar pe liderii pucioşi i-a aşezat El acolo ca să fie ei ajutorul venirii Lui pe pământ, căci El ba este, ba nu este Atotputernicul, căci este Cel Neajutorat care nu poate singur, fără ajutorul neprecupeţit al lor:

“Şi tot aşa şi azi, nu se sfâşie inimile celor tari la cerbice şi se joacă toţi „de-a popa prostu” şi o fac pe nepricepuţii faţă de venirea Mea cu cuvântul peste pământ, faţă de chemarea neamurilor la înviere. Aceştia sunt hoţii care au luat sub stăpânirea lor pământul şi omul, ca să nu mai am Eu parte pe pământ, dar iată, am venit ca moştenitor al pământului şi am venit după om. Am venit să Mă judec cu omul pentru pământ şi pentru om. Am venit după două mii de ani ca să-l întreb pe om ce a făcut el după ce Eu am murit pe cruce pentru el şi am înviat apoi pentru el, pentru ca să ia el din taina învierii, din taina vieţii veşnice să ia, şi să trăiască prin ea apoi. Am venit, şi aşez pe om înaintea Mea, ca să-Mi dea acest răspuns. Amin. Şi v-am pus pe voi să Mă ajutaţi să vin după om, fiilor aşezaţi de Mine la gura râului de foc care se varsă din gura Mea peste pământ, ca să-l curăţ pe om cu iubirea lui, cu dreptatea lui. V-am pus martori ai cuvântului Meu înaintea oamenilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIII)

După ce liderii pucioşi au insistat în repetate rânduri să-şi convingă adepţii şi cititorii că între “Hristosul Pucios” şi “Cuvântul Pucios” este o identitate perfectă, motivând că însăşi Scriptura identifică numele cu Persoana care poartă numele – adică, Îl identifică pe Hristos Judecătorul cu numele pe care El poartă la Judecată, respectiv cu Cuvântul lui Dumnezeu, (şi reciproc, colecţia de predici de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” este identificată cu Persoana “în duh” a lui Hristos) iată că deodată ei se răzgândesc şi afirmă că de fapt nu este nici o identitate între Persoana care aduce Cuvântul şi Cuvântul pe care îl rosteşte Persoana, căci ele când vin, vin separat, chiar dacă vin încuibate şi aproape împreună. Cu alte cuvinte, dacă până acum ei identificau lucrarea cu Lucrătorul ( adică, identificau venirea Cuvântului în auzul omului cu venirea Domnului în duh şi cuvânt – dar nu şi în trup!!!) iată că acum pretind că la ei vin separat cele două entităţi sfinte: nu numai Cuvântul Pucios (lucrarea) este cel care vine, ci şi Persoana (Lucrătorul)care rosteşte Cuvântul Pucios vine imediat, dar separat, îndată după Cuvântul rostit, fiind învelită şi ascunsă tainic în Cuvântul în care stă încuibată ca într-o haină, şi de aceea Ea este inaccesibilă acum ochilor omului, când vine în Cuvânt la Pucioasa. În felul acesta, “venirea Domnului Pucios” este “demonstrată” în contumacie: Cuvântul merge înainte ascunzând în el pe Cel care Îl rosteşte, adică vine aducându-L pe Acela tăinuit, deci venirea Cuvântului este semn imuabil că urmează neapărat şi imediat să vină şi Acela care rosteşte Cuvântul , adică “Domnul”, şi întrucât venirea Domnului este proorocită limpede de Scriptură, ea este necondiţionată şi indiscutabilă şi de aceea nimeni nu trebuie să o conteste, ci să o primească prin credinţă vie şi lucrătoare în Cuvântul de la Pucioasa care “prooroceşte” şi aşa reconfirmă el proorocia Scripturii:

“Cuvântul Meu care vine la voi, Eu sunt. El este haina care Mă acoperă pe Mine când vin. Nu numai cuvântul Meu este cel ce vine. Şi Eu sunt, şi Eu vin, iar înaintea Mea merge cuvântul Meu, şi voi, ca semn al venirii Mele; voi, cu viaţa Mea în voi; voi, cu iubirea voastră pentru Cel ce vine iar după două mii de ani de aşteptare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIV)


Liderii pucioşi pretind că suferă un proces de sfinţire prin transformări structurale majore ale întregii lor fiinţe, proces care vine din exterior şi care semănă cu o ridicare automată la gradul de fruntaş a soldaţilor dintr-o garnizoană, deoarece nu este condiţionat de oareşice fapte bune sau merite personale deosebite ale celor “aleşi”. Ei pretind că “sunt făcuţi sfinţi” doar din voia exclusivă a “Domnului” lor, care îi ţine în continuare forţat “copilaşi şi sfinţi pentru venirea Lui” şi “îi pune în lucru” pentru lucrări cereşti pe pământ. Acesta este de fapt şi motivul pentru care ei sunt “făcuţi şi ţinuţi sfinţi” pe pământ: ca să fie un corp de elită, o masă de manevră şi de protocol care să-L întâmpine cu surle şi trâmbiţe pe “Domnul” lor atunci când va veni, conferindu-i credibilitate şi fastul necesar unei asemenea veniri. Cine cunoaşte însă “sfinţenia” lor de zi cu zi (în primul rând minciună, apoi fariseism, duplicitate, egoism, clevetire, lene, asprime sufletească şi neiubire adesea împinsă până la ură, mândrie, mânie, grandomanie, inconsecvenţă doctrinară şi diletantism, ambiţii politice anacronice şi deşarte) îl identifică imediat şi pe “Domnul” lor, Domnul minciunii, Cel care i-a ales până i-a cules şi care îi păstrează cu tenacitate să fie ai Lui cu toate aceste “calităţi”. Acesta nu poate fi în nici un caz Hristosul biblic, care este Adevărul şi Iubirea, ci este un Hristos mincinos, un duh locvace, diavolul-arhicon-teolog al ereziilor, care urmăreşte, cu mijloace ultraperfecţionate, sfâşierea deplină a unităţii Bisericii (pentru că, într-o mică măsură, a şi reuşit!), un Antihrist bine deghizat în mantie de păstor făcută din piele de oaie, sub care vrea El să adune cât mai mulţi “însetaţi” după un aggiornamento valah:

“O, de aceea vă pun la lucru, copilaşi ai lucrărilor cereşti pe pământ. Vă pun la lucrul cărării cuvântului Meu peste pământ. Vă pun să pregătiţi zilele Domnului, zilele Mele cu voi înaintea oamenilor, iar cei ce sunt aproape de cele ale împărăţiei Mele, să vină să ia din slava Mea cu voi, să ia din râul de foc care curge din Mine peste voi ca să vă fac sfinţi şi să vă ţin sfinţi pentru venirea Mea. Să ia cei însetaţi, să ia din venirea Mea la voi şi să vină după Mine, ca să le dau din gura Mea şi să-i bag sub mantia Mea, să-Mi întind peste ei veşmântul venirii Mele cu sfinţii, trăirea cu sfinţii şi cu Domnul pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Liderii pucioşi din nou revin şi se corectează: Cel ce vine din cer pe pământ nu este Însăşi Persoana lui Hristos, ci vocea Lui care se aude (selectiv, deoarece doar o singură “proorociţă”, autopromovată dintre pucioşi, o “aude”, şi o prelucrează, şi o intitulează “Cuvântul”, şi o dă apoi adepţilor pucioşi să o asculte şi să o rumege îndelung). Adepţii pucioşi sunt invitaţi să pătrundă venirea şi să se lase pătrunşi de ea, ca prin străpungerea ei să se facă frumoşi pentru El:

“Vin din cer pe pământ, şi venirea Mea este cuvântul. Pătrunde-Mi venirea, omule, şi lasă-te pătruns de ea şi învaţă de la Mine faţa Mea în tine. Fă-te frumos pentru Mine, […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Odată cu “venirea anului fatidic 2000”, timpul omului de pe pământ s-a scurs de tot şi vremea lui nu mai este, căci a venit vremea nunţii veşnice pe care o anunţă “îngerul venirii Domnului”, ultima trâmbiţă pucioşească:

“ Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Ar fi de observat aici că, deşi Scriptura prooroceşte doar despre şapte trâmbiţe apocaliptice, aceasta ar fi a noua trâmbiţă, dacă socotim că Verginica a fost a şasea, lelica Maria a şaptea, iar Mihaela a opta. Ar însemna că, ori proorocia Scripturii despre “trâmbiţe” a fost mincinoasă, ori că era bine intenţionată, dar a fost depăşită de abundenţa evenimentelor. În plus, şi anunţul cu scurgerea timpului care nu mai este se pare că a fost cam pripit, îndată ce de la trâmbiţarea lui au trecut mai bine de zece anişori, iar el continuă să se scurgă nepăsător şi nestingherit.

Din când în când, liderii pucioşi mai fac câte o mărturisire şocantă. În anul 2000 ei recunoşteau deschis că cel pe care ei l-au primit ani în şir ca să le vorbească era un duh necunoscut, care pretindea că este Mirele Hristos şi care le promitea solemn că va reveni în trup cu o altă ocazie, într-un viitor neprecizat. Până atunci, pucioşii erau invitaţi la răbdare, promiţându-li-se şi cununiţe de slavă veşnică:

“Iar tu, poporul Meu, ia-ţi haina nunţii pe tine şi stai în ea, că ies cu tine întru întâmpinarea omului şi îl iau pe braţe şi îl duc la hanul Meu şi îi pun untdelemn pe rane şi îi dau din viaţa Mea. Şi tot ce cheltuieşti tu pentru întoarcerea omului în rai, poporul Meu mireasă, Eu, Domnul, îţi voi plăti întreit când voi veni cu trupul Meu cel înălţat la Tatăl. Atunci Eu îţi voi da cununa răbdării, iar tu vei fi cununa Mea de slavă şi voi revărsa peste tine veşnica Mea slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Or, Scriptura şi cântările bisericeşti ale Sfintei Tradiţii vorbesc de un Mire care vine văzut, în trupul Său cel răstignit şi înviat apoi: “ – Iată, Mirele vine în miezul nopţii, şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind...”, iar ei tocmai de aceea priveghează, ca aşa şi nu altfel să-L vadă ei venind. Pucioşii vorbesc însă despre un Mire nevăzut-necunoscut care vine în ascuns cu duhul, ani de-a rândul (peste 50 la număr), ca să anunţe o noutate veche pe care toţi creştinii o ştiu, aceea că Mirele va veni în viitor cu trupul Său cel văzut. Atâta doar că pucioşii pretind că Mirele va veni numai şi numai la ei, întru slava Sa de Mire al Bisericii schismatice de la Pucioasa, iar ei vor fi singurii care vor fi vrednici de a-L întâmpina, şi vor fi mângâiaţi de deasupra, iar “Noul Ierusalim” va triumfa pe pământul românesc:

“Şi iarăşi voi veni, şi de deasupra vă voi mângâia în mângâierile Duhului Sfânt şi în slava venirii Mele, în duhul sărbătorii de nou Ierusalim pe pământ român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

[vsovivi]

Poi văd că cel ce se contrazice mereu strigă despre altul că se contrazice, exact cum hoțul strigă hoțul, și dracul strigă dracul, e clar deci că unii au impresia că a acuza e un fel de a obține vrednicie, da o obții de la fraierii care aplaudă diversiunea, de la cei creduli care abea așteaptă să desfrâneze la un anumit nivel, nivel de tempbell...

Deci stimabilăabilă, păi nu susțineai sus și tare că omul vorbește din dreptul lui Dumnezeu pe ici, pe colo? Acum o dai la întors și zici că defapt e duhul rău. Bun, ne-ai lămurit tu că e clar că te-ai lămurit. Un pas înainte că defapt nu e omul și doi înapoi că doar asta e legea voastră: la pălăcinte înainte și la răbzboi înapoi, firește, la un anumit nivel... de muncă, pă antena doi... poruncă.

Și atunci, dacă o dai la întors mereu, nu rezultă oare foarte clar că nu ești altceva decât o stimabilăabilă comerciantă ce comercializezi cafia cu lapte?... deoarece nu sunteți altceva decât niște p-apălapte? Dar să știi că nu e altceva ce vindeți ci o vindeți mereu pe BuBuBuBulina ca să vă cumpărați benzina cu care o să vă umpleți rezervoarele ca să alergați să vedeți... pe Puiuiu la televizor. Iar benzina este așa ca un alcool rafinat... ce se face din păcură... neagră(Nu e vorba doar de artistă.)

[mariamargareta]

"Radiografia unei secte – Noul Ierusalim de la Pucioasa"


În anul 2008 , realizatorul TV Cristi Tabără le făcea o vizită pucioşilor, dornic să dezlege “taina Noului Ierusalim”. Cu acest prilej el a realizat un reportaj destul de neprofesionist, deoarece intenţia lui de a se interfera cât mai puţin cu păreri personale în “adevărurile” de la Pucioasa s-a transformat într-o ocazie abil speculată de pucioşi de a-şi face reclamă prin filmul care a ieşit până la urmă exact pe gustul lor. Cristi Tabără a fost însă atât de tulburat de unele inepţii “teologice” pe care le-a auzit cu acest prilej, încât a fost incapabil să tragă măcar o concluzie la sfârşit.

Audiatur et altera pars – iată un dicton de care Cristi Tabără a uitat tocmai atunci când a ajuns cu intenţii mari la Pucioasa. Adevărul despre Pucioasa era cu totul altul decât cel pe care pucioşii îl fabricau “la interviu”, ca să iasă bine pe sticlă, iar Cristi Tabără ar fi trebuit să se intereseze şi ce gândesc şi ce mărturisesc localnicii despre pucioşi, nu să facă o prezentare unilaterală, doar din interior, a stării de lucruri de la Noul Ierusalim. Este evident că pucioşii s-au străduit să se îmbrace cât mai frumos, să regizeze o atmosferă de evlavie, de rugăciune colectivă sau chiar de clacă, după caz, şi să “mărturisească” despre ei înşişi numai lucruri care îi avantajează.

Spre ghinionul pucioşilor, scamatoriile lor n-au rămas aşa. Filmuleţul lui Cristi Tabără a fost explicat pe larg într-un articol ( http://noul-ierusalim.info/?p=36 ), iar cine vrea să ştie cum stau de fapt lucrurile îl poate viziona într-o versiune comentată, care se poate descărca gratuit de la adresa următoare:

http://dl.transfer.ro/NIP-transfer_RO-23nov-83494c.mpg

(această oportunitate este valabilă doar 10 zile, între 23.11.2010 şi 2 decembrie 2010. Cine doreşte să obţină o copie a acestui film după 2 decembrie o poate solicita prin e-mail, sau prin mesaj privat pe Forum)

[vsovivi]

Și cine și cu ce a făcut radiografia din moment ce pucioșii nu s-au adresat nimănui din gLume spre a fi vindecați de presupusa și mult invocata stare de cădere în in-sectarism și sect-ologie? Deci dacă e vorba de medicul casei, s-witch dhororocktor, trimis de la centru, cel care s-a autosesizat din ofofoficiu și s-a băgat în seamă băgându-și codița ca să se dea mare, atunci e clar ce i-a apărut lui pe negativ așa din întâmplare, pe film, pe diapozitiv: niște comentarii senzaționale care dezvăluie ceva uimitor de senzațional, bombe bine bombate spre a fi ușor descărcate... deci e ceva foarte curios ce a apărut așa din „senin”. Și ce credeți voi că a apărut și se vede clar că a apărut pe radiografie? Pe film? Păi vă spun eu, dânșii, stimabiliabili „oamni de bine” se vedeau pe ei înșiși ca-ntr-o magică goglindă și nu le mai venea să-și creadă ochilor ce chip frumos au căpătat... un chip nespus de frumos, se vedeau pe ei înșiși plini de frumusețețețețe... dar muscoiul ăla urât care suger se vede în radiografie că stă pe căciulița lor,.. la unii, nu dăm nume... cei ce s-au prins singuri cu mâța-n sac. Ispisisikaa aia neagră, de care vorbirăm, ceva mai sus-jos.

[vsovivi]

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată.

Și apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXV)

Pucioşii pretind că “toate sfârşitu-s-au”, dar în acelaşi timp ei pretind că venirea “Domnului” de la Pucioasa este dimpotrivă, un început tainic, şi încă unul care se lărgeşte şi se întinde peste om:

“Cântaţi iubirea Mea pentru om şi mângâiaţi-Mi dorul Meu cel lung. Daţi Domnului mângâiere şi păşiţi cu El pe calea venirii Lui, şi dacă puteţi, şi dacă voiţi, daţi-vă Domnului cu totul, că tot şi toate sfârşitu-s-au, şi Eu, Domnul, vin şi încep iar, şi îmi lărgesc începutul şi Mă întind cu el peste om, ca să-l cuprind pe om în taina cea de nepătruns a veşniciei omului, taina cu care Eu am venit acum, după două mii de ani de dureri şi de lacrimi dumnezeieşti pentru om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Ca şi Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa pentru oameni, iar oamenii nu pot face nimic pentru mântuirea lor fără Hristos, tot aşa şi liderii pucioşi se autodeclară a fi “calea venirii lui Hristos”, iar “Hristos” de la Pucioasa nu poate nimic pentru mântuirea oamenilor fără ei, numai cu ei şi prin ei. Ei sunt totodată “copilaşii de la iesle” (aluzie la păstorii care L-au primit cu inimă curată de copil pe Pruncul Iisus, oferindu-I mare grijă şi ocrotire, la ieslea de la Betleem). Ei mai sunt şi “altarul de jertfă a lui Hristos” - aluzie la crucea pe care Mântuitorul S-a jertfit pentru omenire, cruce care s-a sfinţit tocmai prin această jertfă. Aici pucioşii realizează o adevărată fraudă semantică şi totodată un sacrilegiu, îndată ce în toată lumea creştină expresia “altar de jertfă” este dedicată exclusiv pentru crucea lui Hristos”, căci ea desemnează în mod simbolic Sfânta Cruce pe care Iisus a murit pentru mântuirea oamenilor. Ca să fie mai convingători, liderii pucioşi au realizat la un moment dat o scenă de pantomimă de pomină: s-au aşezat pe pământ, unul peste alta, în formă de cruce, în văzul tuturor adepţilor care erau de faţă. (Asta se întâmpla pe vremuri, prin anii ’90, când Mihaela s-a hotărât să-l aleagă pe Nicuşor ca partener unic la înşelătoriile ei, despărţindu-l de soţia lui Constanţa, iar Nicuşor nu prea avea credibilitate pe vremea aceea. Mihaela le-a explicat spectatorilor că “Domnul le-a spus să facă aşa”, adică să stea unul peste altul în formă de cruce, ca să ştie toţi care văd spectacolul că ei sunt “crucea vie a lui Hristos”. De atunci Mihaela şi Nicuşor au rămas nedespărţiţi zi şi noapte, ca marca de scrisoare, iar Constanţa a fost exilată împreună cu fiica ei minoră în comuna Valea Lungă, unde stau de 20 de ani cu domiciliu forţat, sub supravegherea strictă a unei adepte pucioase loială Mihaelei). Liderii pucioşi mai sunt şi “chivotul legământului celui nou”, adică păstrătorii sacrosanţi ai “Cuvântului” de la Pucioasa care este un nou legământ (adică un al doilea “Nou Testament”, ceea ce face ca în mod automat Noul Testament Biblic să treacă în plan secund şi să devină un Al Doilea Vechi Testament), şi o nouă “Evanghelie” (pe care pucioşii o numesc textual, la sujbele şi ceremoniile lor religioase, “Evanghelia după Sfânta Virginia”). Liderii pucioşi mai sunt şi “potirul în care Hristos de la Pucioasa Se toarnă în fiecare zi spre viaţa lumii”. În fine, liderii pucioşi se substituie chiar şi jertfei lui Hristos, şi ei sunt Însăşi Jertfa, căci numai “jertfirea vieţii lor” face posibilă venirea lui “Hristos” Pucios “spre viaţa lumii”:

“Iar pe voi, copilaşi de la iesle, [...] am făcut din voi calea venirii Mele, căci v-am găsit scrişi în cartea cerului, în Cartea Vieţii Mielului, iar viaţa Mielului este în voi. Eu sunt Mieluţul Tatălui, iar voi sunteţi altarul Meu, chivotul legământului Meu cel nou, potirul în care Eu Mă torn în fiecare zi spre viaţa lumii, prin jertfirea vieţii voastre pe care Mie Mi-aţi dat-o şi Mi-o daţi. Sunteţi învăluiţi în taina venirii Mele. Curând, curând iau vălul de pe voi, iar Eu Mă voi lăsa văzut lângă voi, aşa precum cuvântul Meu este cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)