Puterea iertarii

[ladyanda]

Buna ziua, pentru inceput sa facem o scurta prezentare. Ma numesc Anda Mihaela sunt din Ploiesti si am 24 de ani si as dori sa va spun ca nu am stiut cat de frumos este sa ierti pe cineva pana cand am trait acest sentiment pe propria piele

In viata am cunoscut o persoana ce mi-a facut foarte rau, ce m-a umilit, s-a comportat cu mine in ultimul hal si desi el s-a comportat asa el zice ca eu sunt cea rea si ca "i-am secat inima" cand defapt el era cel care se comporta urat cu mine... El a decis sa puna punct intr-un mod cat mai las posibil..Nu in fata "gata punem punct"..cu toate astea in sufletul meu pentru ce mi-a facut nu exista ura, resentimente...
Multi mi-au zis " de ce tii la el, daca ti-a facut ce ti-a facut? uita-l!" din pacate/fericire eu nu pot fi radicala, sa spun "da du-te in p.m" si sa si simt acest lucru...

Ce este mai frumos sa ierti pe cineva care ti-a facut un rau? sa nu porti pica, resentimente? el fata de mine simte acest lucru si refuza orice contact cu mine... Eu mi-as dori sa fiu in armonie cu el, in pace, ptr ca desi 90% mi-a facut rau 10% mi-a facut si bine... Oare Dumnezeu nu vrea sa traim toti in armonie, pace? ce inseamna sa fim inchisi in noi sa ne ascundem sa avem sufletul intunecat?

A gresi este omenesc, dar impacarea nu este frumoasa? printr-un e-mail i-am explicat unde a gresit cu mine (sunt un om sincer si obiectiv) si el a zis "daca eu fata de tine am gresit, de ce ma cauti? uita-ma" , si eu i-am spus "ptr ca tin la tine si iti vreau binele, ptr ca imi este mila stiind ca te autodistrugi"

A uita parerea mea este a lasa pe om sa se cufunde tot mai mult in greselile sale si sa faca altele sau sa le continue... Acest baiat de care vorbesc a facut de cel putin 2 ori aceleasi greseli...

Oare un om care vede un criminal ca omoara si trece mai departe si se face ca nu vede nu aude si uita evenimentul tragic, acel criminal nu va omori si maine? din ce cauza? din cauza ca acel om a vrut sa uite evenimentul zicand " nu ma intereseaza, poate ala merita sa moara!"

Mi-am dat seama cat de frumos este sa ierti si totusi traiesc cu o amaraciune..mi-as dori sa fac pace cu acest baiat, sa ne putem saluta civilizat...mi-as dori ca Dumnezeu sa-mi asculte rugile pentru ca este ceva sincer... dar Gabriele nu vrea acest lucru..nu pentru ca ar simti ca nu merita prietenia mea ci ptr ca se simte superior si crede ca are dreptate ca este in masura sa reactioneze asa..desi repet el este cel care a facut rau si nu vorbesc de un rau inchipuit ci de un rau vizibil de toti...Din pacate multi te teama sa nu fie respinsi nu-l fac sa inteleaga ce a facut, il lasa asa, ca pe un copil care ia 4 la scoala si mama lui il pupa si ii mai si zice "data viitoare scumpule sa vi cu 3!"




Mi-as dori ca Dumnezeu asa cum mi-a dat forta sa ierti sa ma ajute sa fac pace cu acest baiat cu Gabriele, o pace decenta, o pace sincera, in care sa ne putem privi in ochi

"Sa privim inapoi cu iertare,inainte cu speranta ,in jos cu intelegere si in Sus cu recunostinta!"

Multi poate o sa spuneti "dar poate nu vrea Dumnezeu sa te impaci cu el", poate nu e pentru tine..

in primul rand trebuie sa precizez ca fata de Gabriele am o afectiune de prietenie, frateasca nu o afectiune femeie-barbat"

dar eu zic asa, oare Dumnezeu nu vrea sa fim in armonie cu toti? Dumnezeu alege cine merita sa ierte si cine nu, cine merita razboi si cine merita pace? Dumnezeu oare ii spune la ureche unui medic " vezi, asta e tigan si a furat ,de asta este impuscat, nu-i salva viata ca nu merita"

Pentr mine Dumnezeu inseamna sa fi armonie cu toti, El vrea armonie, pace cu toti...

Nu cer comori, averi ci vreau armonie cu Gabriele sa pot vorbi cu el ca inainte.. sufletul meu si mintea asta vor...

Vreau din tot sufletul meu sa-l ajut,sa aflu ca este bine chiar de la el, nu de la intermediari, sa aflu ca incet incet se realizeaza in viata, ca are un sens in viata..Nu as vrea ca Dumnezeu sa-mi de-a raceala lui Gabriele si sa stiu poate peste ani ca cineva sufera in aceasta viata... Din pacate Gabriele este ca un kamikaze ce se distruge pe sine..
Cand ma gandesc la impacare nu ma gandesc la mine ci ma gandesc la el ca are nevoie de acest lucru sa fie impacat cu sine cu cei din jur...

Poate veti spune sa am rabdare, au trecut aproape 5 luni si nimic si stiu cum este el, un om plin de resentimente, de ura fata de toti fata si de el insusi...Oare cine va invinge? dorinta mea curata si sincera de a fi in armonie si pace cu el, de a fi prieteni? sau el o sa castige cu resentimentele lui?

[heaven]

Buna,Anda Mihaela si bine ai venit pe forumul crestinortodox!
Referitor la situatia prezentata in postarea de mai sus,dai impresia ca inca nu ai depasit anumite resentimente si ca rana din suflet este inca deschisa.Vindecarea ei cred ca ar fi bine sa fie prioritatea pentru tine in aceste momente si nu ce anume a decis sa faca fostul mai departe,chiar daca este deranjant pe moment.
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si insasi El,care este Tatal nostru Ceresc nu intervine in viata noastra sa ne impuna ce decizii sa luam.
Cred ca ar trebui sa ii respecti lui Gabriel hotararea luata,chiar daca nu este dintre cele mai placute pentru tine si sa nu mai incerci sa intervii in viata lui fara ca el sa isi doreasca acest lucru.
A crede ca putem noi sa salvam pe cineva si sa il schimbam este o copilarie,o iluzie care nu poate duce decat la suferinta pentru noi si respingere din partea persoanei catre care ne indreptam in acest sens.
Deasemenea,fii sincera cu tine si intreaba-te daca nu cumva aceasta dorinta de a relua legatura cu el si a-l "salva" oare nu o ascunde pe aceea de a relua,de fapt,relatia cu acest om.Daca,oare,tu inca nu poti sa accepti in sinea ta ca lucrurile s-au terminat si ca e bine sa mergeti fiecare pe drumul sau?

[ladyanda]

În prealabil postat de heaven

Buna,Anda Mihaela si bine ai venit pe forumul crestinortodox!
Referitor la situatia prezentata in postarea de mai sus,dai impresia ca inca nu ai depasit anumite resentimente si ca rana din suflet este inca deschisa.Vindecarea ei cred ca ar fi bine sa fie prioritatea pentru tine in aceste momente si nu ce anume a decis sa faca fostul mai departe,chiar daca este deranjant pe moment.
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si insasi El,care este Tatal nostru Ceresc nu intervine in viata noastra sa ne impuna ce decizii sa luam.
Cred ca ar trebui sa ii respecti lui Gabriel hotararea luata,chiar daca nu este dintre cele mai placute pentru tine si sa nu mai incerci sa intervii in viata lui fara ca el sa isi doreasca acest lucru.
A crede ca putem noi sa salvam pe cineva si sa il schimbam este o copilarie,o iluzie care nu poate duce decat la suferinta pentru noi si respingere din partea persoanei catre care ne indreptam in acest sens.
Deasemenea,fii sincera cu tine si intreaba-te daca nu cumva aceasta dorinta de a relua legatura cu el si a-l "salva" oare nu o ascunde pe aceea de a relua,de fapt,relatia cu acest om.Daca,oare,tu inca nu poti sa accepti in sinea ta ca lucrurile s-au terminat si ca e bine sa mergeti fiecare pe drumul sau?

Buna..nu vreau sa-l schimb deloc, cum am zis nu este o afectiune ca pentru un indragostit.. Nu ma refer aici la mine ca vreau sa fiu in armonie ci vreau lui sa-i fie bine.. Hai sa zicem ca as fi ca o sora care isi vede fratele facand aceleasi greseli la indigo.. Daca as fi vrut sa-l schimb pe Gabriele as fi putut sa o fac, de ex; el este ateu si niciodata nu i-am reprosat acest lucru, in schimb el ma ataca mereu "aaa te imbraci in rosu ca asa iti zice Dumnezeul tau?" Unei foste prietene i-a zis "renunta la Dumnezeu pentru mine, blesteama-l cum fac eu!" Oare nu trebuie sa simt mila fata de un om ce clipa de clipa de ani buni incoace face aceleasi greseli?
Sa-ti mai dau un exemplu... ce mi-a facut mie i-a facut si fostei, indigo.. Cand am vorbit cu el imi spunea ca este victima vietii, ca Maria la lasat ca el a iubito sincer, ia dat tot si ea si-a batut joc de el..cand defapt era invers; si o cred pe Maria ptr ca ce ia facut ei mi-a facut si mie...
Gabriele niciodata nu a luat decizii bune ptr el..ptr el toti sunt vinovati; el 5 ani nu a vorbit cu mamma lui, isi punea mana la ochi sa nu o vada sa nu o auda..mamma lui a murit de cancer; intr-o zi i-am spus "stii eu cred ca ai da orice sa-ti vezi mama" iar el "da dar sa nu o vad ca-si framanta buzele!"...

te-ai intreba...ce suflet merita salvat? un suflet ca al lui gabriele sau un suflet ca al mariei tereza? Nu numai cu mine este asa, ci cu toti... Sa zicem ca este ca acel criminal care omoara oameni fara nici un motiv si spune " ce sa-i fac victimei daca statea in drumul meu?e de vina ca a iesit din casa"


Si revin cu intrebarea, Dumnezeu nu vrea sa fim in armonie cu toti oamenii care intram in contact? Eu cred ca Dumnzeu este prezent in toate si in toti..Depinde de noi daca il ascultam sau nu. Nu vreau sa crezi ca vreau sa schimb omul sa-l slefuiesc, personal eu nu pot lasa pe cineva sa se autodistruga cum face el...
Ti-am zis ca el mi-a facut bine 10% si ptr mine conteaza, si vreau sa-i intorc favoarea, nu ptr mine ci ptr el ca o sa-i faca bine... tu daca ai un frate sau un prieten care sa zicem ca se drogheaza (luam acest exemplu) dur nu incerci sa-l ajuti?sa-l scoti di probleme? lasand la o parte chestiile "pai el daca nu vrea..", pai daca ptr el exista doar negru nu va stii ce este rosu, deci trebuie sa-i spus si poate incet cu incet il convigi...

Traiesti in societatea de azi unde mai greu vezi pe cineva ce a suferit din cauza cuiva sa-i vrea binele si chiar sa incerce sa-l ajute...

Daca eu nu-l ajut stii ce se va intampla cu Gabriele, va comite aceleasi greseli cu alti, cu altele, nu le va recunoaste, le va nega.. Si atunci nu ar fi si vina mea putin?

Sincer eu din povestea asta nu am absolut nimic de castigat, doar multumire sufleteasca si stii de ce, ptr ca eu sunt in Romania el in Italia.. Deci nu am ce relatie sa reiau cu el, ptr ca nu a fost nicio relatie intre noi..Nu-l doresc ca barbat ca iubit ci imi doresc sa fiu in armonie cu el sa ne putem saluta frumos civilizat fara ranchiuna....

Dumnezeu am descoperit ca este bunatate, iertare, pace, curatenie... Eu imi doresc doar ca Dumnezeu sa aduca armonie..Nu i-ar face bine putina lumina in viata lui Gabriele? atatea resentimente fata de el sunt bune?

Gandeste-te la un frate pe care vrei sa-l ajuti chiar daca el refuza caci este sub efectul urii, resentimentelor, negatiei, nu-l vei ajuta gandid ca poate asta vrea Dumnezeu? sa-l lasi sa inrautateasca?

[ladyanda]

“In Germania, au venit mai întâi să-i ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit dupa membrii de sindicat şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram membru în niciun sindicat. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine, pentru că eram protestant. Apoi au venit după mine, dar, în acel moment, nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine”

Martin Nimoeller

Daca inchid ochii si zic, nu ma intereseaza oare nu patesc ca Martin?

“Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti“ oare s-ar intelege gresit daca as pune ca tin la gabriele cum tin la mine? forma de respect nu este aceasta?

[ladyanda]

PUNCTE DE VEDERE GRESITE CU PRIVIRE LA IERTARE:

* iertarea inseamna ca te lasi invadat de eul celui care te-a mintit; fals: prin iertare eliberezi durerea si sentimentele negative;
* daca ierti, te agati de cei care te-au mintit; fals: prin iertare, ne eliberam de chinul gandurilor negative;
* iertarea presupune un singur pas; nu, iertarea nu este un act singular de vointa, ci un proces in etape, proces care de cele mai multe ori ia timp; initial experimentam furie, tristete, resentimente; apoi incercam sa gasim sensul celor intamplate, sa gasim motive, sa gasim vinovati; apoi ne dam seama ca din experientele dureroase trebuie sa invatam si o lectie, care a fost „anexata” acestor experiente, apoi incepem sa ne vedem poate chiar pe noi insine cu alti ochi, ajungem sa gasim noi semnificatii ale rolului pe care, poate, chiar noi l-am jucat in acea situatie, fara sa ne dam seama;
* cel care iarta e slab; fals: cel care iarta isi manifesta puterea de a alege; a spune „nu pot ierta” inseamna ca il lasam pe cel care ne minte sa ne controleze in continuare viata, fara sa ne dam seama; dar cel care nu poate sa ierte se lasa inca dominat de orgoliu;
* iertarea inseamna ca persoana care a gresit trebuie sa se schimbe pentru noi; fals: incredibil, dar iertarea in sine ii ofera celuilalt oportunitatea de a se schimba; iertarea poate deschide canale cu ajutorul carora increderea si respectul pot fi recladite si poate sa determine persoana care a gresit sa isi recunoasca greseala, schimbandu-se, apoi, in bine; dar nu pentru noi, ci pentru ea insasi; iertarea nu trebuie sa fie conditionata.
* iertarea este uitare; fals: ranile de obicei nu se uita, ci doar sunt depozitate in inconstient; de aici, continua sa lucreze, incet dar sigur; pentru a trata corespunzator aceste rani si pentru a le vindeca, chiar este nevoie să fie readuse in constient.
* iertarea inseamna impacare; fals: iertarea are legatura cu fapta celui care a gresit, impacarea fiind doar o posibila consecinta a iertarii; impacarea inseamna sa nu te razbuni si sa nu mai ai resentimente; daca alegi sa continui relatia dupa ce ai iertat, este doar alegerea ta; daca tu consideri ca relatia va evolua si iti va fi benefica, atunci impacarea poate sa duca la continuarea relatiei, dar nu este obligatoriu.
* a ierta inseamna a scuza; fals: a-l scuza pe cel ce te-a ranit, nu inseamna ca acesta nu trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale; poti scuza pe cineva care ti-a facut rau fara sa vrea, insa nu poti scuza pe cineva care te-a ranit intentionat

Intrucat iertarea este un proces complex si de durata, caruia fiecare ii aloca – in maniera personala – timp si spatiu interior, e bine sa incepem prin a ierta si a vindeca rani mai mici, si apoi sa incercam sa vindecam ranile mai mari.

Nu toti invatam iertarea in familie; majoritatea suntem crescuti conform unor tipare care se dovedesc, multe, a nu ne fi utile; iertarea este un atribut al Sinelui evoluat, iar in procesul invatarii iertarii Egoul – Mentalul, loveste si incepe sa lupte, tarandu-ne inapoi in vechea „zona de confort”; cei mai multi, din cauza fricii „merg inapoi cu el”, uitand ca iertarea face adevarate miracole in vietile celor care o acorda, precum si in ale celor care o primesc.

Cei care cred in dimensiunea spirituala stiu ca rugaciunea si meditatia ajuta in procesul de vindecare care include iertarea. Unii cred ca iertarea este chiar imposibila fara acces la spiritualitate.

Prin exersarea iertarii vom observa ca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare incep sa se schimbe, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.


Importanta iertarii pentru viata noastra:

* iertarea este o resursa puternica pentru recuperarea fortei interioare, prin deblocarea la nivel energetic a sentimentelor de ura si de manie, eliberam emotiile si sentimentele negative;
* cand ne amintim evenimentele dureroase fara a avea resentimente, abia atunci suntem vindecati;prin vindecarea ranilor emotionale, iertarea vindeca sufletele, reface relatiile, fiind unul dintre cele mai importante remedii ale sanatatii omului intrucat neiertarea si dorinta de rabunare genereaza atitudinea de “a sta cu arma la brau”;
* iertand, renuntam la lupta; renuntand la lupta nu mai avem nevoie de arm.

Ma uit in spate fara ranchiuna, ura, resentimente

[irina82]

În prealabil postat de ladyanda

Buna ziua, pentru inceput sa facem o scurta prezentare. Ma numesc Anda Mihaela sunt din Ploiesti si am 24 de ani si as dori sa va spun ca nu am stiut cat de frumos este sa ierti pe cineva pana cand am trait acest sentiment pe propria piele

In viata am cunoscut o persoana ce mi-a facut foarte rau, ce m-a umilit, s-a comportat cu mine in ultimul hal si desi el s-a comportat asa el zice ca eu sunt cea rea si ca "i-am secat inima" cand defapt el era cel care se comporta urat cu mine... El a decis sa puna punct intr-un mod cat mai las posibil..Nu in fata "gata punem punct"..cu toate astea in sufletul meu pentru ce mi-a facut nu exista ura, resentimente...
Multi mi-au zis " de ce tii la el, daca ti-a facut ce ti-a facut? uita-l!" din pacate/fericire eu nu pot fi radicala, sa spun "da du-te in p.m" si sa si simt acest lucru...

Ce este mai frumos sa ierti pe cineva care ti-a facut un rau? sa nu porti pica, resentimente? el fata de mine simte acest lucru si refuza orice contact cu mine... Eu mi-as dori sa fiu in armonie cu el, in pace, ptr ca desi 90% mi-a facut rau 10% mi-a facut si bine... Oare Dumnezeu nu vrea sa traim toti in armonie, pace? ce inseamna sa fim inchisi in noi sa ne ascundem sa avem sufletul intunecat?

A gresi este omenesc, dar impacarea nu este frumoasa? printr-un e-mail i-am explicat unde a gresit cu mine (sunt un om sincer si obiectiv) si el a zis "daca eu fata de tine am gresit, de ce ma cauti? uita-ma" , si eu i-am spus "ptr ca tin la tine si iti vreau binele, ptr ca imi este mila stiind ca te autodistrugi"

A uita parerea mea este a lasa pe om sa se cufunde tot mai mult in greselile sale si sa faca altele sau sa le continue... Acest baiat de care vorbesc a facut de cel putin 2 ori aceleasi greseli...

Oare un om care vede un criminal ca omoara si trece mai departe si se face ca nu vede nu aude si uita evenimentul tragic, acel criminal nu va omori si maine? din ce cauza? din cauza ca acel om a vrut sa uite evenimentul zicand " nu ma intereseaza, poate ala merita sa moara!"

Mi-am dat seama cat de frumos este sa ierti si totusi traiesc cu o amaraciune..mi-as dori sa fac pace cu acest baiat, sa ne putem saluta civilizat...mi-as dori ca Dumnezeu sa-mi asculte rugile pentru ca este ceva sincer... dar Gabriele nu vrea acest lucru..nu pentru ca ar simti ca nu merita prietenia mea ci ptr ca se simte superior si crede ca are dreptate ca este in masura sa reactioneze asa..desi repet el este cel care a facut rau si nu vorbesc de un rau inchipuit ci de un rau vizibil de toti...Din pacate multi te teama sa nu fie respinsi nu-l fac sa inteleaga ce a facut, il lasa asa, ca pe un copil care ia 4 la scoala si mama lui il pupa si ii mai si zice "data viitoare scumpule sa vi cu 3!"




Mi-as dori ca Dumnezeu asa cum mi-a dat forta sa ierti sa ma ajute sa fac pace cu acest baiat cu Gabriele, o pace decenta, o pace sincera, in care sa ne putem privi in ochi

"Sa privim inapoi cu iertare,inainte cu speranta ,in jos cu intelegere si in Sus cu recunostinta!"

Multi poate o sa spuneti "dar poate nu vrea Dumnezeu sa te impaci cu el", poate nu e pentru tine..

in primul rand trebuie sa precizez ca fata de Gabriele am o afectiune de prietenie, frateasca nu o afectiune femeie-barbat"

dar eu zic asa, oare Dumnezeu nu vrea sa fim in armonie cu toti? Dumnezeu alege cine merita sa ierte si cine nu, cine merita razboi si cine merita pace? Dumnezeu oare ii spune la ureche unui medic " vezi, asta e tigan si a furat ,de asta este impuscat, nu-i salva viata ca nu merita"

Pentr mine Dumnezeu inseamna sa fi armonie cu toti, El vrea armonie, pace cu toti...

Nu cer comori, averi ci vreau armonie cu Gabriele sa pot vorbi cu el ca inainte.. sufletul meu si mintea asta vor...

Vreau din tot sufletul meu sa-l ajut,sa aflu ca este bine chiar de la el, nu de la intermediari, sa aflu ca incet incet se realizeaza in viata, ca are un sens in viata..Nu as vrea ca Dumnezeu sa-mi de-a raceala lui Gabriele si sa stiu poate peste ani ca cineva sufera in aceasta viata... Din pacate Gabriele este ca un kamikaze ce se distruge pe sine..
Cand ma gandesc la impacare nu ma gandesc la mine ci ma gandesc la el ca are nevoie de acest lucru sa fie impacat cu sine cu cei din jur...

Poate veti spune sa am rabdare, au trecut aproape 5 luni si nimic si stiu cum este el, un om plin de resentimente, de ura fata de toti fata si de el insusi...Oare cine va invinge? dorinta mea curata si sincera de a fi in armonie si pace cu el, de a fi prieteni? sau el o sa castige cu resentimentele lui?

Buna Anda. Sunt Irina din Ct, am 28 de ani si am trecut exact prin aceeasi situatie, detaliile erau putin diferite. Am avut o rel de lunga durata cu cineva care m-a ranit f mult, dar de fiecare data cand vroiam sa ma despart de el imi ziceam ca nu pot s-o fac pt binele lui. Cat de mult ma minteam! Incearca sa-ti vezi de viata ta, cum si el isi vede de a lui, sunt singura. Mergi inainte, nu poti sa traiesti ca mama ranitilor. Cauta sfat de la parintele tau duhovnic si urmeaza-l. Dumnezeu are ceva pus de o parte pt fiecare, problema este daca noi vrem sa cautam ce e al nostru sau sa ne plangem de mila fara a avea motive.
Doamne Ajuta!

[ladyanda]

În prealabil postat de irina82

Buna Anda. Sunt Irina din Ct, am 28 de ani si am trecut exact prin aceeasi situatie, detaliile erau putin diferite. Am avut o rel de lunga durata cu cineva care m-a ranit f mult, dar de fiecare data cand vroiam sa ma despart de el imi ziceam ca nu pot s-o fac pt binele lui. Cat de mult ma minteam! Incearca sa-ti vezi de viata ta, cum si el isi vede de a lui, sunt singura. Mergi inainte, nu poti sa traiesti ca mama ranitilor. Cauta sfat de la parintele tau duhovnic si urmeaza-l. Dumnezeu are ceva pus de o parte pt fiecare, problema este daca noi vrem sa cautam ce e al nostru sau sa ne plangem de mila fara a avea motive.
Doamne Ajuta!

repet..gabriele ptr mine este ca un frate pe care nu-l am asa il vad eu... Si sa inteleg ca Dumnezeu vrea ptr el tot ce este mai rau ? ca la cum il cunosc pe Gabriele...

De ex nu m-as preocupa de cineva care il are pe Dumnezeu in sufletul sau, caci stiu ca se va descurca in viata, ci ma preocupa cei fara Dumnezeu, cei care traiesc in ura , resentimente caci aceea nu vor cunoaste niciodata bucuriile vietii...

Din pacate pana acum Gabriele care are tot 28 de ani nu a avut oportunitatea sa cunoasca si alte variante ale vietii.. Hai sa zicem ca este ca un om care se drogheaza..care prieteni sunt adevarati? cei care ii zic "hai mai trage pe nas asaaaaaaa!" sau cel care ii doreste bine si vrea sa-l ajute sa se salveze?
Asa si Gabriele, nimeni nu indrazneste sa-l contrazica, sa-l indrepte de teama sa nu-l piarda si oare nu ar trebui ca cineva sa-i arate lui Gabriele si alta varianta?

Eu asta imi dores ca Dumnezeu sa-i lumineze mintiile si sufletul, sa se ierte pe sine, sa nu mai aibe resentimente.. chiar daca nu va mai vorbi cu mine nici macar "buna buna" dar as stii ca este bine ptr ca l-as simti telepatic.

Poate daca il pupam in fund cum este obisnuit el sa fie pupat de alti, poate si acum as fi vorbit cu el, dar am fost singura care l-a privit in ochi si ia spus unde a gresit cu dovezi si cu fapte....

Sincer nu mi-as dori ca Dumnezeu sa-i faca rau, caci la cat rau a facut el in viata asta, pana si flacarile iadului par adierea vantului...

[ladyanda]

mi-as dori ca el sa creada din nou in Dumnezeu, ptr ca el inainte credea in Dumnzeu, dar de cand ia murit mama nu mai crede deloc, il huleste il blameaza...Multi mi-au zis ca inainte el era un baiat extraordinar dar s-a schimbat in rau... Un om care a fost candva bun nu se poate schimba? Un om care acum traieste in intuneric nu merita ca cineva sa-i aprinda o luminita?

Lumea il stie la exterior, o carcasa ambalata frumos, eu ii stiu sufletul; Oare nu ar trebui sa ma rog pentru el?

[heaven]

As dori sa iti spun si tie o mica povestioara despre un om tare bun si sufletist,care iubea mult fluturii:
Trecea intr-o zi omul nostru catre casa si vede un cocon frumos de fluture.Omul,incantat se bucura gandindu-se ce frumos o sa fie fluturele respectiv cand o sa iasa.
Trece omul si a doua zi,coconul se crapase putin iar din interiorul sau se auzea un zumzait,o zbatere puternica.Omul se gandea..."vai,bietul fluture,cred ca se cam chinuie,oare ce o fi cu el?"
Totusi,isi continua drumul si merse spre casa,cu gandul totusi la fluturele respectiv.
A doua zi,trece omul nostru framantat de grija a ceea ce se intampla cu coconul si cand,ce sa vada...zbatere mare in cocon,care deja era crapat bine si o aripa iesita pe jumate din el se zbatea nevoie mare.Omul nemairezistand de mila bietului fluture care se chinuia,decide sa sparga coconul sa elibereze fluturele.Fericit de fapta buna pe care o facuse,omul se uita inapoi si vede ca eliberase fluturele din cocon si il lasase in urma...mort!
Mahnit din calea afara,vorbi cu un iubitor de natura care se pricepea la fluturi si acesta ii explica ca zbaterea aceea era foarte importanta pentru fluture pana ii venea vremea sa isi ia zborul,ea ajutandu-l sa isi protejeze aripile cu un puf special si in acelasi timp sa le intareasca pentru a fi pregatite de zbor!

Intelegi?Fiecare are drumul sau in viata,propriile greseli de facut,propriile alegeri,fiecare invata in ritmul sau lectiile de viata,iar noi nu avem dreptul sa intervenim in destinul nimanui fara ca asta sa ni se fi cerut in mod expres,oricat de bune intentii am avea,pentru ca riscam sa facem rau celui in cauza,dar si noua.Oamenii se schimba nu cand vrem noi,ci cand si daca aleg ei si este dreptul lor sa isi faca alegerile,un drept dat de Dumnezeu.Daca El il respecta,atunci cine suntem noi sa fortam lucrurile?

[iulia_clau_edi]

Da e bine ,chiar foarte bine sa te rogi ptr el,am inteles ce vrei sa spui in postarea ta ,am citit cu atentie.Roaga-te si trebuie sa te gandesti ca cine poate sa faca ceva ptr el este doar Bunul Dumnezeu.Deci roaga-te si daca cumva in prezent insisti asupra lui cu ceva anume si el nu agreeaza acest lucru,trebuie neaparat sa il lasi in pace dar continui sa te rogi ptr el.Poate se simte sufocat,sau se simte chiar amenintat ca cineva ii cunoaste de fapt interiorul.Noua oamenilor nu ne place sa se stie chiar totul despre noi mai ales atunci cand nu e chiar frumos.Fiecare vrem sa avem secretele noastre interioare,pe care sa le dezvaluim numai noi si numai daca vrem.Asta e tot ce trebuie sa faci:sa te rogi pentru el,de asemeni si pentru toata lumea,ca fiecare sa cunoasca pe Dumnezeu sau dupa caz,sa se intoarca la Dumnezeu.Este foarte bine sa ne pese de cei din jurul nostru,dar sa nu cumva sa ne uitam pe noi,ca nu cumva sa cadem in cine stie cei ispita,poate cineva se va gasi aici pe forum sa-ti explice mai bine si mai prietenos.Doamne ajuta sa avem toti asa oamnei langa noi care sa se gandeasca asa profund la noi!