mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de camy_d

Eu n-am primit nimic, dar ce-l mai bine nu este să te enervezi ci să-i ignori, iar dacă ai ocazia să-i aduci pe drumul cel bun.

Păi ei sunt drumul cel Bun, ''Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa''... şi Domnul a făcut să ai ocazia să ştii cum să mergi pe acest drum, privind în scriptură şi la poporul Său de slujitori şi de sfinţi trăitori... şi aşa, imitând, înveţi să mergi şi tu pe drumul spre Cer Nou şi Pământ Nou, ca să ajungi în Impărăţie.

Deci nu e suficient să nu te enervezi pe nemulţumiţii şi revoltaţii şi mincionşii care vă sfătuiesc pe voi ca să dezinformaţi şi să amăgiţi ci trebuie şi pe voi înşivă să vă ignoraţi... căci e clar că sunteţi complet păcăliţi de păcălicii gLumii nemiştiind voi care e defapt Calea ortodoxă.

Păi voi pe toţi filmaţii îi credeţi?

Nu mai credeţi filmaţii minteresaţi de poftele lor cele rele: măscăricii zdrăngănici, actori, cântăreţi, fotbalişti, sportivi, politicieni, ştirişti, revoltaţii contrioversaţi tolkşockişti contrazicători, ştiinţificii explicaţionişti ai deşerţilor de rahate turceşti, averaţii bogătani afacerişti, speculatorii bancheri şi pe toţi parveniţii chiulangii, nu pe trăitorii ăştia ai spurcăciunilor... căci ăştia toţi sunt foarte spurcaţi chiar dacă apar spălaţi şi bine îmbrăcaţi pe TV... ci voi urmaţi pe sfinţi! Pe sfinţii lui Dumnezeu!

Şi nu v-am mai zis că oricât scrieţi şi răstălmăciţi vă crede dracool?

Şi apoi placa stricată:

În prealabil postat de vsovivi
Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

Deci uite, ca să pricepeţi unde vă aflaţi, cântaţi cam aşa... şi poate o să vi se lumineze ceva în minţica voastră amărâtă!

[vsovivi]

Sau dacă tot nu reuşiţi un mic gând curat, un sentiment drept şi nobil, atunci mai încercaţi să aveţi o revelaţie cu asta şi apoi cu asta şi poate o să reuşiţi ca să nu mai consumaţi atâta cafia... distrugătoare de Iisuflet...

Nu e oare atât de trist şi de păcat de voi?.. sărmanii amăgiţi de şarpele viclean şi rău. Poate că totuşi vi se înseninează mintea privind la o chelie.

Sau poate voi nu sunteţi decât trupuri... şi atunci se explică... toate pofturile, softurile, mofturile voastre cusute cu aţă albă, nu din aia subţire ci cu camila aia cât parâma marinărească.

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVIII)

“Domnul” Pucioasei a venit ca să bată şi să I se deschidă de către om; a venit să-i adune pe adepţii pucioşi în acelaşi staul în care se lucrează înfăţişarea cea nouă a omului, cea după adevăr; a venit ca să fie mângâiat în dureri întru venirea Lui de către poporul ales, “poporul pucios”; a venit ca “poporul pucios” să ofteze cu dor după venirea care va să vină; a venit ca “poporul pucios” să se uşureze de aşteptarea lui după venirea care tot vine dar întârzie să vină:

“Fiilor, am grăit cu omul. Am ieşit în întâmpinarea omului. I-am adus aminte de Mine şi am bătut ca să-Mi deschidă omul. Şi mulţi îmi vor deschide, căci Eu de aceea am venit. Am venit ca să-i adun pe cei ce sunt ai Mei şi să-i fac să Mă lucreze în ei după voia Mea, după adevăr, ca să ştie apoi ce este adevărul. Nici un om nu ştie ce este adevărul decât omul care-Mi dă Mie înfăţişare în el după voile Mele cele sfinte. Amin. De aceea am venit. Am venit să-i adun pe cei ce sunt ai Mei după adevăr, pe cei ce Mă aşteaptă să vin la ei. Mare frumuseţe este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine să vin. Aşa să Mă aştepţi tu, poporul Meu, şi să fii frumos prin aşteptarea Mea şi să Mă mângâi întru venirea Mea la tine. Aşa să Mă aştepţi să vin, şi să te prindă fiori şi să oftezi cu dor de dorul venirii Mele şi să te uşurezi prin venirea Mea la tine, căci Eu vin, şi mereu vin, şi te mângâi şi te uşurez de aşteptarea Mea când vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Nu oricine gustă, nu oricine cunoaşte gustul cel dulce al venirii “Domnului” Pucioasei în duh şi cuvânt, ci numai “poporul cel micuţ” care crede că duhul pe care zice că îl aude este Hristos:

“Omul cel pribeag gustă cu greu din venirea Mea la tine, căci el este înveninat de gustul cel amar al minciunii, gust căruia îi zice dulce, de vreme ce el nu cunoaşte gustul cel dulce al venirii Mele la tine, dar tu să ştii bine numele Meu şi cuvântul lui. Numai un cuvânt să ştii tu, numai unul, poporul Meu micuţ, numai unul: Hristos.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Domnul” Pucioasei a venit cu durere mare la Pucioasa. Leacul durerii este cuplul dictatorial al liderilor pucioşi, denumiţi conspirativ “fiii de la iesle” sau “fiii venirii Lui”, iar iarba de leac este cuvântul lor despre venirea Lui cu sfinţii, pe care El o lucrează în taină cu ei:

“Voi, fiilor de la iesle […] Am făcut din voi leac pentru durerile venirii Mele. Iarbă de leac este cuvântul venirii Mele la voi pentru cei ce-l iau să şi-l pună pe rane spre folosul Meu […]. Iar Eu voi împlini prin voi lucrare de rai pe pământ şi viaţă de nou Ierusalim, pământ nou şi cer nou spre bucuria sfinţilor care aşteaptă suspinând cu dor viaţa cea veşnică pe pământ şi venirea lor cu ea, pentru bucuria după care ei suspină aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu, fiii cei din urmă ai lui Dumnezeu, fiii venirii Mele, cu care Eu lucrez venirea Mea cu sfinţii pe pământ, venirea Mea şi viaţa cea de veci pe pământ cu oamenii. .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Domnul” Pucioasei a venit de la Tatăl ca să adune şi să păstorească oile, iar “Cuvântul Lui de azi” este ultima trâmbiţă – a opta, dacă numărăm a şasea trâmbiţă pe Verginica şi a şaptea pe Maria, sora ei după trup (e drept că Biblia nu aminteşte decât de şapte trâmbiţe apocaliptice, dar a greşi este omenesc):

“Am venit de la Tatăl să păstoresc oile; am venit să le adun şi să le păstoresc. Sun din trâmbiţă, că aşa este scris să fac. Cuvântul acesta este trâmbiţa cu care sun[...]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

“Domnul” Pucioasei, deşi nu este recunoscut ca Păstor de oameni, Îşi numeşte dintre adepţii pucioşi alţi ucenici şi alţi Apostoli decât cei pe care îi aminteşte Biblia. Aceştia au ca misiune propovăduirea unei alte Evanghelii (numită de liderii pucioşi “evanghelia cea după sfânta Virginia” sau “evanghelia venirii Domnului cu sfinţii”):

“ Numai Păstor nu vrea omul să-i fiu, căci omul este fiul cel risipitor de viaţă pentru viaţa lui pe care şi-o pierde prin ea însăşi. Dar pe tine, poporul Meu pe care te-am ales dintre oameni […] vă numesc ucenicii Mei cei de la sfârşit, apostolii Mei prin care-Mi vestesc până la margini Eu însumi Evanghelia venirii Mele cu sfinţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

“Poporul” pucios este dăruit cu darul temerii de duhul care se autointitulează “Dumnezeul” lui, iar acest dar îl subjugă ca să şi facă trupul lui locaş măturat şi curăţit şi împodobit în care să primească încuibarea şi stăpânia acestui duh, căruia i se face slujitor pentru venirea Lui. “Poporul” pucios vesteşte apoi în gura mare, în cărţi şi în ziare (dar şi prin valuri repetate de spamuri pe internet) că şi-a găsit un “Dumnezeu” al lui care-i promite viaţa veşnică şi se aşează cu bucurie şi cu iubire în aşteptarea nenumăratelor promisiuni ale duhului, care sunt frumoase dar nu mai vin. Dar adepţii pucioşi aşteaptă mereu, de 55 de ani aşteaptă împlinirile promisiunilor care nu mai vin, chiar dacă unii dintre ei au murit aşteptând iar restul s-au risipit plictisiţi de aşteptare, lăsând locul altora la fel de entuziaşti şi de naivi ca şi ei:

“Îţi dau în dar temerea de Dumnezeu, poporul Meu. Cu ea vei fi mereu curat şi treaz şi gata pentru Mine; cu ea Mă vei sluji, că fără ea nimeni nu poate să-Mi fie slujitor şi locaş curat pentru stăpânia Mea în omul cel Mie slujitor pentru venirea Mea. Slujitorul Meu este numai cel ce-Mi pregăteşte venirea prin vestire şi prin lucrare, aşezându-Mă pe Mine viaţă veşnică în om. Viaţa cea veşnică este cu omul prin darul cel lucrător al temerii de Dumnezeu, prin care omul cel iubitor stă mereu gata pentru venirea Mea, pentru bucuria lui întru venirea Mea. Temerea de Dumnezeu este legătura care-l ţine pe om alături de Dumnezeu. Ea este ucenicia celor ce învaţă lucrarea lui Dumnezeu cu omul. Ea este duhul cel treaz care nu adoarme în cel ce o are pe ea ca pavăză a vieţii. Darul acestei iubiri să facă din tine iubire pentru Mine, poporul Meu, iar altfel să nu-ţi fie iubirea până ce Eu voi veni ca să fiu cu tine pe veci, căci scris este: "Eu sunt cu cei ce se tem de Domnul".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIX)

“Poporul” pucios se face pildă de ascultare şi pentru alţi naivi care ar voi eventual să se alăture acelora care au darul temerii de duhul pucios cel se declară a fi un “Dumnezeu” neputincios, căruia el I se face sprijin şi putere pe pământ şi semn înaintemergător pentru venirea Lui:

“Fac din tine pildă de iubire, pildă de ascultare prin darul temerii de Dumnezeu, iar tu să fii puterea Mea pe pământ, poporul Meu, şi să se hrănească din tine popoarele cu viaţă, cu viaţa Mea din tine, căci te-am pus pildă a Mea înaintea neamului omenesc şi am făcut din tine semn înaintemergător pentru venirea Mea, că Eu, ca un bun Păstor ştiind semeţia omului, am găsit cu cale să-l judec prin tine pe om, [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

Cei care păzesc calea venirii duhului vorbitor sunt liderii pucioşi, dăruiţi de tatăl lor, duhul, cu dregătoria de “fii străjeri”:

“Vine ploaia, fiilor străjeri în calea venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Şi “venirea Domnului Pucioasei cu sfinţii Lui” a venit, şi Judecata Lui peste cei vii şi peste cei morţi a început, dar învierea morţilor este încă aşteptată ca să vină. Însemnă că morţii se vor judeca în contumacie (Biblia stabileşte o cu totul altă cronologie a faptelor: întâi are loc învierea morţilor, şi abia după aceea are loc Judcata cea Mare):

“Eu sunt Judecătorul peste vii şi peste morţi, iar sfinţii sunt cu Mine întru venirea Mea şi aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, şi fiecare va sta la rândul cetei sale şi va aduna rod din cele ce a semănat pe pământ. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Sunt criticaţi apoi preoţii care citează versetul referitor la a doua venire a Domnului (verset care spune că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” – Matei 24,36; Marcu 13, 32). Astfel, în loc să răstălmăcească acest verset, spunându-le oamenilor că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, ci numai Fiul şi Tatăl”, preoţii îl reproduc mot-a-mot din Biblie. În acest mod, oamenii care ascultă predicarea Bibliei îndepărtează cu a lor putere, chipurile (cu concursul preoţilor scrupuloşi), ziua venirii Domnului, şi de aceea ea întârzie să vină:

“Pe pământ se dă citire în ziua aceasta din cartea Evangheliei Mele cea despre a doua Mea venire, dar omul care aude această Evanghelie nu se apropie de ziua venirii Mele, ci, din contra, o depărtează de el chiar prin îndemnul preoţilor, căci preotul peste tot zice că nu ştiu nici Eu, Fiul, de ziua venirii Mele. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Acest raţionament al liderilor pucioşi este profund defectuos. Chiar dacă presupunem că aşa ar fi trebuit să fi procedat preoţii, răstălmăcind public textul Scripturii, tot nu există nici o legătură între voinţa singulară a Tatălui (care stabileşte şi ştie ziua venirii Fiului) şi voinţa îndrăzneaţă şi interesată a oamenilor (de a întârzia cât mai mult această venire). Nu e suficient să vrei ceva, trebuie să mai şi poţi. Or, Tatăl ceresc este Atotputernic, iar omul, chiar dacă se ajută de “minunile” tehnicii, este în multe situaţii atotneputincios. Invers, dacă presupunem că atât Tatăl, cât şi Fiul cunosc ziua venirii Fiului pe pământ, asta nu-i împiedică pe oameni cu nimic să dorească în chip interesat întârzierea acestei veniri, dacă aşa vor ei.

Liderii pucioşi îşi justifică poziţia lor în felul următor: Cuvintele Bibliei sunt – chipurile – intenţionat amăgitoare, mincinoase pentru om, în aşa fel ca omul să fie dus zăhărelul şi să accepte că trebuie să stea întărit pentru veghe în toată clipa, aşteptând înfrigurat cea de-a doua venire a Domnului. Preoţii n-ar avea dreptul să reproducă textul biblic întocmai, citând cuvintele Mântuitorului, ci să le interpreteze prin răstălmăcirea cuvenită care le răstoarnă sensul:

“O, fiilor străjeri, de ce, tată, zic preoţii aşa? Aceasta am zis Eu. De ce zic şi ei aşa? De ce nu zic ei ca Mine, căci Eu am mers până la capăt cu zisul prin Evanghelia Mea despre ziua venirii Mele. Dar voi, fiilor unşi pentru vremea venirii Mele, voi, tată, cum ziceţi despre cuvintele Mele de atunci? – Dacă Tu ai zis: "De ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl", ai zis aşa ca să întăreşti omul pentru veghe în toată clipa, Doamne, de vreme ce pe neaşteptate vii. Iar omul care Te aşteaptă trebuie să fie îmbrăcat şi încălţat, ca şi cum Tu vii în orice clipă, că Tu ai zis: "Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului vine".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XX)

Dar dacă am admite că textul Biblic este corect, n-ar fi mai bine, n-ar fi mai sănătos? Cu ce s-ar schimba lucrurile în ce priveşte venirea Domnului? Cu nimic. Omul este dator să-L aştepte liniştit pe Domnul ca să vină, indiferent dacă ceasul venirii Lui este cunoscut de una, de două, sau de toate trei Persoanele Sfintei Treimi. Oricum tainele Dumnezeirii îi sunt inaccesibile, aşa că este inutil să despice firul în patru, ca să deducă el cu mintea lui dacă Tatăl ştie mai multe decât Fiul (Matei 24,36) sau dacă Fiul primeşte toate de la Tatăl (Matei 11, 27); dacă Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14, 28) sau dacă sunt egali, Tatăl fiind una cu Fiul (Ioan 10, 30). Iar dacă nu înţelege aceste taine (care se completează, nu se contrazic), să deducă precipitat că Biblia are inconsecvenţe sau minte pe alocuri, şi să se grăbească să o “corecteze” prin raţionamente “savante”.

Liderii pucioşi se raportează însă la o altă venire, cea despre care ei spun că a avut deja loc: “venirea Domnului de la Pucioasa”. În acest context, este firesc să li se pară de-a dreptul incceptabil ca preoţii să ignore această “venire” cu seninătate, în loc să o propovăduiască în biserici ca pe o epocală împlinire a proorociilor Scripturii, întărindu-i pe oameni să creadă şi să se alăture ereziei de la Pucioasa. Venirea Domnului trebuie asociată neapărat cu teama terifiantă, deşi Biblia spune că se vor teme numai cei necredincioşi, în timp ce credincioşii o vor primi cu bucurie. Pucioşii pretind că Hristos trebuie aşteptat neapărat cu teamă, iar cei care Îl aşteaptă cu bucurie sunt învăţaţi aşa de către Antihrist:

“– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii nu propovăduiesc un Hristos al milei şi al iertării, ci un Hristos al temerii şi al terorii, asemănător cu modelul vechi-testamentar al unui Dumnezeu părtinitor, gelos, mânios şi răzbunător. “Hristosul” pucios îşi alege adepţii nu dintre cei care-L iubesc, ci dintre cei care se tem de El. Venirea Lui este acum şi aici, la Pucioasa, şi despre ea se spune “iat-o!” dar nimeni nu o vede cu ochii:

“El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Dar de ce nu văd oamenii venirea “Domnului” de la Pucioasa? Ochii lor sunt închişi sau bolnavi, şi trebuie unşi cu alifie pentru ochi, iar alifia este “Cuvântul” pucios. Cei care însă citesc şi îşi însuşesc “Cuvântul”, în “Cuvânt” şi prin “Cuvânt” văd (dar nu şi aievea) şi aud venirea “Domnului” şi “Judecata Lui prin cuvânt”:

“Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii pretind că “Domnul” lor a venit de 55 de ani pe pământ ca să facă lucruri minunate – dar aceste lucruri şi împlinirile lor sunt numai pe hârtie, în cărţile lor pucioşeşti, căci nu se văd aievea pe nicăieri. Nici învierea morţilor, nici transformarea pământului în cer, nici judecata preoţilor pentru roadele lor nu se văd pe undeva, ca să mărturisescă prin împlinirea lor despre această “venire” de 55 de ani:

“… omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Cei 55 de ani de “venire a Domnului” la Pucioasa sunt consideraţi adesea de către pucioşi a fi o singură zi: “Ziua Domnului”, “ziua înfricoşatei judecăţi”. De ea nu va scăpa nimeni aşa de uşor, de pe o zi pe alta, aşa că cei care dau să fugă de ea mai bine s-ar apropia ca s-o întâmpine. În acest caz ar avea ca răsplată “coroana venirii Domnului” şi vor fi băgaţi la masa de nuntă de la Pucioasa, unde este o permanentă atmosferă de “sărbătoare a venirii Domnului” pentru cei băgaţi la sărbătoare:

“Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXI)

Dar dacă am admite că textul Biblic este corect, n-ar fi mai bine, n-ar fi mai sănătos? Cu ce s-ar schimba lucrurile în ce priveşte venirea Domnului? Cu nimic. Omul este dator să-L aştepte liniştit pe Domnul ca să vină, indiferent dacă ceasul venirii Lui este cunoscut de una, de două, sau de toate trei Persoanele Sfintei Treimi. Oricum tainele Dumnezeirii îi sunt inaccesibile, aşa că este inutil să despice firul în patru, ca să deducă el cu mintea lui dacă Tatăl ştie mai multe decât Fiul (Matei 24,36) sau dacă Fiul ştie şi primeşte toate de la Tatăl (Matei 11, 27); dacă Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14, 28) sau dacă sunt egali, Tatăl fiind una cu Fiul (Ioan 10, 30). Iar dacă nu înţelege aceste taine (care se completează, nu se contrazic), să deducă precipitat că Biblia are inconsecvenţe sau minte pe alocuri, şi să se grăbească să o “corecteze” prin raţionamente “savante”.

Liderii pucioşi se raportează însă la o altă venire, cea despre care ei spun că a avut deja loc: “venirea Domnului de la Pucioasa”. În acest context, este firesc să li se pară de-a dreptul incceptabil ca preoţii să ignore această “venire” cu seninătate, în loc să o propovăduiască în biserici ca pe o epocală împlinire a proorociilor Scripturii, întărindu-i pe oameni să creadă şi să se alăture ereziei de la Pucioasa. Venirea Domnului trebuie asociată neapărat cu teama terifiantă, deşi Biblia spune că se vor teme numai cei necredincioşi, în timp ce credincioşii o vor primi cu bucurie. Pucioşii pretind că Hristos trebuie aşteptat neapărat cu teamă, iar cei care Îl aşteaptă cu bucurie sunt învăţaţi aşa de către Antihrist:

“– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii nu propovăduiesc un Hristos al milei şi al iertării, ci un "Hristos" al temerii şi al terorii, asemănător cu modelul vechi-testamentar al unui Dumnezeu părtinitor, gelos, mânios şi răzbunător. “Hristosul” pucios îşi alege adepţii nu dintre cei care-L iubesc, ci dintre cei care se tem de El. Venirea Lui este acum şi aici, la Pucioasa, şi despre ea se spune “iat-o!” dar nimeni nu o vede cu ochii.

“El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Dar de ce nu văd oamenii venirea “Domnului” de la Pucioasa? Ochii lor sunt închişi sau bolnavi, şi trebuie unşi cu alifie pentru ochi, iar alifia este “Cuvântul” pucios. Cei care însă citesc şi îşi însuşesc “Cuvântul”, în “Cuvânt” şi prin “Cuvânt” văd (dar nu şi aievea) şi aud venirea “Domnului” şi “Judecata Lui prin cuvânt”:

“Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii pretind că “Domnul” lor a venit de 55 de ani pe pământ ca să facă lucruri minunate – dar aceste lucruri şi împlinirile lor sunt numai pe hârtie, în cărţile lor pucioşeşti, căci nu se văd aievea pe nicăieri. Nici învierea morţilor, nici transformarea pământului în cer, nici judecata preoţilor pentru roadele lor nu se văd pe undeva, ca să mărturisescă prin împlinirea lor despre această “venire” de 55 de ani:

“… omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Cei 55 de ani de “venire a Domnului” la Pucioasa sunt consideraţi adesea de către pucioşi a fi o singură zi: “Ziua Domnului”, “ziua înfricoşatei judecăţi”. De ea nu va scăpa nimeni aşa de uşor, de pe o zi pe alta, aşa că cei care dau să fugă de ea mai bine s-ar apropia ca s-o întâmpine. În acest caz ar avea ca răsplată “coroana venirii Domnului” şi vor fi băgaţi la masa de nuntă de la Pucioasa, unde este o permanentă atmosferă de “sărbătoare a venirii Domnului” pentru cei băgaţi la sărbătoare:

“Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXII)

În martie 2000 s-a proclamat solemn de către “Domnul” de la Pucioasa învierea morţilor. Trâmbiţa lui pucioşească a sunat îndelung, iar morţii care au auzit-o trebuiau să se trezească şi să se scoale din morminte peste puţin, puţin timp, pregătindu-se de cea de-a treia venire a Celui care a venit acum a doua oară ca să-i trezească din morţi pe morţi. De atunci însă au trecut nu puţin timp, ci mai bine de 10 ani încheiaţi şi nici un mort nu s-a sculat, şi nici măcar nu s-a întors vreunul de pe o parte pe alta (poate n-o fi auzit trâmbiţa, trebuia să fi sunat mai tare; sau poate morţii vor să mai moţăie un pic). Ziua înfricoşatei Judecăţi este însă aproape, iar sufletele abia aşteaptă învierea trupurilor lor ca să meargă la Judecata care va veni:

“Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Să se trezească morţii şi viii! Amin, amin, amin. Eu voiesc să se trezească tot omul care s-a aşezat mai mare peste oameni şi să sune trezirea peste tot, şi să se scoale omul de pe tot pământul şi să se grăbească întru pregătirea lui cea pentru venirea Mea. Puţin, puţin, şi se trezesc cei din morminte, că aşa este scris în Scripturi. Aşteaptă sufletele învierea trupurilor lor, ca să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ziua înfricoşatei judecăţi. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

“Domnul” de la Pucioasa a venit nevăzut încă din anul 1955 şi s-a îmbrăcat cu veşmântul judecăţii (tot nevăzut, desigur) încă din anul 2000 (sau poate chiar mai devreme) şi aşa strigă la oameni până la cea de-a treia Sa venire, când va veni văzut. Venirea Lui cea de a doua nu este văzută şi nici crezută de om, care chiar stă împotriva ei, dar Domnul va primi un ajutor substanţial de la morţi, care văzându-L atât de neajutorat Îl vor ajuta să-Şi dovedească venirea Lui odată cu învierea lor, care va avea loc în curând:

“Sunt îmbrăcat în veşmântul judecăţii, căci duhul omului stă cu putere împotriva venirii Mele. […] Strig până voi veni văzut, şi tot omul Mă va vedea. Strig să Mă audă cei morţi şi cei vii, şi morţii Mă vor ajuta şi vor mărturisi venirea Mea odată cu învierea lor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Ziua venirii Domnului se vedea limpede încă de acum 10 ani, din anul 2000, când El o arăta tuturor cu cuvintele: ” iat-o, vine venind cu mânie!” Judecata începea şi ea, iar oamenii erau trecuţi la stânga sau la dreapta, căci venise pe pământ ziua dreptăţii (întrebarea care se pune este dacă judecata s-a terminat între timp, sau cei 10 ani n-au fost de ajuns, la atâta puhoi de lume, câtă a adunat istoria omenirii în miile de ani):

“Ziua venirii Mele iat-o, vine venind cu mânie! Dacă nimeni nu-Mi pregăteşte calea să vin, vin Eu, dar cu mânie vin, căci omul nu Mă vrea, şi Mă tot alungă de peste tot, ca să fie el, omul; […] Eu, Cel ce sunt Stăpânul, ridic mâna Mea şi fac semn cu ea la dreapta sau la stânga Mea pentru tot omul, că e ziua dreptăţii pe pământ, ziua dreptăţii Domnului. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi au primit sarcina de a anunţa venirea zilei Domnului în lung şi-n lat. Din nou ea este arătată deschis, cu cuvintele “Iată ziua Domnului!” şi este descrisă ca o ploaie care adapă tot pământul, dar oamenii nici n-o văd, nici n-o simt, nici n-o cunosc pe ea, căci ea a trecut prin om şi pe lângă om:

“O, fiilor străjeri, spuneţi în lung şi în lat că vine ziua Domnului. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ ploaie de cuvânt, ziua Domnului. Cine este cel ce se ascunde sub cuvântul Meu care a spus acum două mii de ani: "De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl"? Iată ziua Domnului! Dumnezeu plouă cu ea pe pământ, şi omul trece prin ea, şi ea trece prin om, şi omul nu vede şi nu aude şi nu cunoaşte ziua venirii Mele. Dar voi, cei aleşi dintre oameni cu mâna Mea cea tare, daţi veste peste pământ că vine ziua Domnului, şi fiecare om să se pregătească pentru ea, că ea vine. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi sunt “primăvara” venirii “Domnului” lor. Dacă nu fac faţă vestirii ei ca s-o lărgească, sunt îndemnaţi să angajeze vestitori năimiţi şi să-i plătească pentru ducerea veştii Ierusalimului cel Nou, ca să vină apoi toate neamurile ca să i se închine:

“Vin mereu şi fac din voi primăvară pentru venirea Mea cu învierea. Aşa cum rândunica se întoarce în fiecare primăvară la cuibul său lăsat, aşa şi Eu după fiecare durere vin în cuib şi îl încălzesc şi pun rod în el şi îmi încălzesc puii şi îi hrănesc cu cele din văzduh, nu cu cele de pe pământ, şi îi iau pe aripi şi îi deprind cu zborul, ca să meargă cu ei cuvântul Meu de la margini la margini, şi el merge, că vin zburători şi îl iau, şi din loc în loc îl duc, că aşa este scris să fie mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Şi zic: vestiţi vestea Ierusalimului nou şi vă grăbiţi cu vestirea de la margini la margini. Plătiţi vestitori şi lărgiţi vestirea, că aceasta este lucrarea pe care o aveţi de lucrat. Eu sunt Cel ce izvorăsc râul vieţii, vestea Ierusalimului, iar voi trebuie să ridicaţi stăvilarele ca să curgă el peste pământ şi să se împlinească până la margini vestea Ierusalimului Domnului, şi să curgă apoi spre el neamurile învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)