Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

În prealabil postat de glykys

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patr...escu_8215.html

Multumim mult, glykys! Totusi am mari rezerve ca mai foloseste cuiva dintre cei carora ar trebui sa foloseasca, fiindca ei nu cauta acest fel de detalii. Dimpotriva, am constatat cu tristete (ca si in cazul Parintelui Calistrat Chifan) ca refuza cu indaradnicie sa verifice ceea ce este pozitiv si contrar propriilor convingeri. Daca dau un clic pe linkul propus, renunta dupa trei secunde, fiindca sunt stapaniti de cu totul altceva decat de rabdare si harul Duhului Sfant... Este ca si cum i-ai vorbi unui sectar care iti bate la usa, despre biserica ortodoxa. El "stie" ca eu sunt ratacit, nu el!...

[Traditie1]

În prealabil postat de OmuBun

Multumim mult, glykys! Totusi am mari rezerve ca mai foloseste cuiva dintre cei carora ar trebui sa foloseasca, fiindca ei nu cauta acest fel de detalii. Dimpotriva, am constatat cu tristete (ca si in cazul Parintelui Calistrat Chifan) ca refuza cu indaradnicie sa verifice ceea ce este pozitiv si contrar propriilor convingeri. Daca dau un clic pe linkul propus, renunta dupa trei secunde, fiindca sunt stapaniti de cu totul altceva decat de rabdare si harul Duhului Sfant... Este ca si cum i-ai vorbi unui sectar care iti bate la usa, despre biserica ortodoxa. El "stie" ca eu sunt ratacit, nu el!...

Tu nu vrei să accepți în ruptul capului că poți fi victima unei manipulări. Așa cum ai spus, ești decis să-ți aperi convingerea până în pânzele albe, în loc să cauți dacă nu cumva e greșită. Ca și în lupta duhovnicească, aici este vorba de principiul adamic înșelător al justificării de sine.

Articolul din link încearcă să-l reabiliteze pe Păunescu, să arate că el ar fi fost un om credincios pe baza unor referiri din poeziile lui. Nu vă trece prin cap că tot despre manipulare e vorba. Păunescu intuia că la cantitatea de "poezie" pe care o producea, a nu introduce și niște aluzii religioase l-ar fi compromis, l-ar fi pus într-o lumină de proletcultist în ochii majorității populației care era de credință creștină, nu atee. Păunescu i-a lins pe toți din setea de putere, și conducerea comunistă și populația. Omul ăsta nu e ce pare, e un falsificator.


În mod asemănător, în discursurile publice Hitler se declara uneori creștin, în timp ce în privat înjura creștinismul din cea mai adâncă ură a inimii lui. Repet, fiindcă e necesar: nu aveți conștiința că pe lumea asta sunt oameni care se ocupă cu manipularea în mod premeditat.


Și un astfel de inivid nu poate crea opere de valoare. Este doar un mit ideea că pot exista oameni valoroși pervertiți moral. Inteligența e legată întotdeauna de onestitate iar ipocrizia merge mână-n mână cu prostia. Iată de ce creațiile lui Păunescu stau sub semnul mediocrității, nu au o profunzime filozofică, nu au nuanțe, sunt doar niște încercări de a produce stări emoționale în scopul creării imaginii de poet patriot, bun la inimă etc. O manipulare, exact așa cum manelele sunt și ele manipulări, neurmărind realizarea unei opere durabile ci efecte afective din partea unei populații în derută.


Și ca să exemplific stilul lui chinuit, redau niște fragmente dintr-un articol în care îl înjură pe Liiceanu. Nici mie nu-mi place Liiceanu dar încercarea de a-l terfeli cu orice chip e penibilă. Am bolduit unele expresii care denotă până unde merge abjecția lui Păunescu:


Tinichigiul Licheleanu la intersecţia bd. Caragiale cu fund. Băsescu

Pe la începutul erei noastre, cu un năduf de băbuţă blocată la dânsa în papuci, dar şi cu pretenţii ideologice de fuhrer, mă tot înjură unul cu o poreclă mai inspirată decât numele: Licheleanu. I-aş zice Liicea­nu, dar mă tem să nu dau peste vreun ti­ni­chigiu la intersecţia Bulevardului I.L.Caragiale cu fundătura Traian Băsescu. Aşa că Licheleanu rămâne Licheleanu.

Somatic vorbind, el pare o fiinţă căzută din căruţa cu ţigani, ce a umblat din loc în loc, prin pulberile sudului. Nu e neapă­rat ceva rău în aceasta definire a Licheleanului. Există ţigani geniali şi există ţigani submediocri. Licheleanu nu este genial. Rareori el ajunge să fie submediocru. Pielea groasă, pergamentoasă, pare menită să nu lase nici o lumină să intre înlăuntrul acestui om. Buzele groase, descinzătoare din acelaşi fel de facies, nu mărturisesc nimic despre răutatea funciară a individului.
...
Aş fi fost în stare să salut în domnul Licheleanu un duşman veritabil, dacă n-aş fi constatat, încet-încet, că minte ca un porc, insi­nuează ca un turnător şi gândeşte ca o raţă. Îl lăsasem în plata Domnului, de mult.
...
N-am mai insistat nici asupra neru­şi­nării cu care puradelul bătrânicios a scos din cărţile sale referirile la Marx, ca să i se piardă urma de anticomunist.
...
Radicalismul de dreapta al canaliei, care vrea să-şi şteargă urmele de lichea, nu l-a oprit de la suma de gesturi subalterne la care s-a dedat clămpănind din buza de jos, de parcă-şi cerea ovăzul, în faţa ultimilor mai mari politici.
...
Faptul că există un film excelent, cu ţigani au­tentici, "şatra", în România de azi, scade mult şansele Licheleanului de a se afirma sub aceeaşi zodie. Până şi singurul lui talent, care-i ura, se topeşte, se diminuează, devine inautentic. Din tot Licheleanul a mai rămas o coajă, pe pavajul strâmb al capitalei. Inexistenţa lui mă influenţează şi pe mine. Nu-mi mai vine să scriu. De la Licheleanu a început deşertificarea. îmi miros lacrimile a nisip.
http://www.jurnalul.ro/stire-editori...cu-512851.html

Remarcați cum ultima propoziție reamintește într-un mod "subtil" cititorilor că el este totuși poet.


Anumite cauze istorice, între care și cenaclul flacăra, fac ca o bună parte a populației României să fie la un nivel cultural catastrofal, să fie atrasă de producții mediocre și așa se explică de ce maneliștii sau Păunescu au succes. Comunismul și mișcarea lui Păunescu au produs un blocaj și o confuzie de proporții, au orbit pe români făcându-i consumatori ai unor făcături ieftine.

Omul creat de comuniști e o caricatură incapabilă să facă diferența între valoare și kitsch, între verticalitate și impostură și într-un astfel de mediu profită diverși șmecheri lipsiți de scrupule. Fără conștientizarea acestei stări nu poate începe vindecarea. A lua exemplul celorlalți, al faptului că sunt mulți care cred în același lucru este tot un aspect al rătăcirii, dovedind o gândire prin șabloane și spirit de turmă sinucigaș. A pune sub semnul întrebării propriile convingeri și chiar întreaga viață, a căuta să ne lărgim orizontul sunt pași spre o viziune mai sănătoasă.

[Rodica50]

În prealabil postat de Traditie1

Tu nu vrei să accepți în ruptul capului că poți fi victima unei manipulări. Așa cum ai spus, ești decis să-ți aperi convingerea până în pânzele albe, în loc să cauți dacă nu cumva e greșită. Ca și în lupta duhovnicească, aici este vorba de principiul adamic înșelător al justificării de sine.

Articolul din link încearcă să-l reabiliteze pe Păunescu, să arate că el ar fi fost un om credincios pe baza unor referiri din poeziile lui. Nu vă trece prin cap că tot despre manipulare e vorba. Păunescu intuia că la cantitatea de "poezie" pe care o producea, a nu introduce și niște aluzii religioase l-ar fi compromis, l-ar fi pus într-o lumină de proletcultist în ochii majorității populației care era de credință creștină, nu atee. Păunescu i-a lins pe toți din setea de putere, și conducerea comunistă și populația. Omul ăsta nu e ce pare, e un falsificator.


În mod asemănător, în discursurile publice Hitler se declara uneori creștin, în timp ce în privat înjura creștinismul din cea mai adâncă ură a inimii lui. Repet, fiindcă e necesar: nu aveți conștiința că pe lumea asta sunt oameni care se ocupă cu manipularea în mod premeditat.


Și un astfel de inivid nu poate crea opere de valoare. Este doar un mit ideea că pot exista oameni valoroși pervertiți moral. Inteligența e legată întotdeauna de onestitate iar ipocrizia merge mână-n mână cu prostia. Iată de ce creațiile lui Păunescu stau sub semnul mediocrității, nu au o profunzime filozofică, nu au nuanțe, sunt doar niște încercări de a produce stări emoționale în scopul creării imaginii de poet patriot, bun la inimă etc. O manipulare, exact așa cum manelele sunt și ele manipulări, neurmărind realizarea unei opere durabile ci efecte afective din partea unei populații în derută.


Și ca să exemplific stilul lui chinuit, redau niște fragmente dintr-un articol în care îl înjură pe Liiceanu. Nici mie nu-mi place Liiceanu dar încercarea de a-l terfeli cu orice chip e penibilă. Am bolduit unele expresii care denotă până unde merge abjecția lui Păunescu:


Tinichigiul Licheleanu la intersecţia bd. Caragiale cu fund. Băsescu

Pe la începutul erei noastre, cu un năduf de băbuţă blocată la dânsa în papuci, dar şi cu pretenţii ideologice de fuhrer, mă tot înjură unul cu o poreclă mai inspirată decât numele: Licheleanu. I-aş zice Liicea*nu, dar mă tem să nu dau peste vreun ti*ni*chigiu la intersecţia Bulevardului I.L.Caragiale cu fundătura Traian Băsescu. Aşa că Licheleanu rămâne Licheleanu.

Somatic vorbind, el pare o fiinţă căzută din căruţa cu ţigani, ce a umblat din loc în loc, prin pulberile sudului. Nu e neapă*rat ceva rău în aceasta definire a Licheleanului. Există ţigani geniali şi există ţigani submediocri. Licheleanu nu este genial. Rareori el ajunge să fie submediocru. Pielea groasă, pergamentoasă, pare menită să nu lase nici o lumină să intre înlăuntrul acestui om. Buzele groase, descinzătoare din acelaşi fel de facies, nu mărturisesc nimic despre răutatea funciară a individului.
...
Aş fi fost în stare să salut în domnul Licheleanu un duşman veritabil, dacă n-aş fi constatat, încet-încet, că minte ca un porc, insi*nuează ca un turnător şi gândeşte ca o raţă. Îl lăsasem în plata Domnului, de mult.
...
N-am mai insistat nici asupra neru*şi*nării cu care puradelul bătrânicios a scos din cărţile sale referirile la Marx, ca să i se piardă urma de anticomunist.
...
Radicalismul de dreapta al canaliei, care vrea să-şi şteargă urmele de lichea, nu l-a oprit de la suma de gesturi subalterne la care s-a dedat clămpănind din buza de jos, de parcă-şi cerea ovăzul, în faţa ultimilor mai mari politici.
...
Faptul că există un film excelent, cu ţigani au*tentici, "şatra", în România de azi, scade mult şansele Licheleanului de a se afirma sub aceeaşi zodie. Până şi singurul lui talent, care-i ura, se topeşte, se diminuează, devine inautentic. Din tot Licheleanul a mai rămas o coajă, pe pavajul strâmb al capitalei. Inexistenţa lui mă influenţează şi pe mine. Nu-mi mai vine să scriu. De la Licheleanu a început deşertificarea. îmi miros lacrimile a nisip.
http://www.jurnalul.ro/stire-editori...cu-512851.html

Remarcați cum ultima propoziție reamintește într-un mod "subtil" cititorilor că el este totuși poet.


Anumite cauze istorice, între care și cenaclul flacăra, fac ca o bună parte a populației României să fie la un nivel cultural catastrofal, să fie atrasă de producții mediocre și așa se explică de ce maneliștii sau Păunescu au succes. Comunismul și mișcarea lui Păunescu au produs un blocaj și o confuzie de proporții, au orbit pe români făcându-i consumatori ai unor făcături ieftine.

Omul creat de comuniști e o caricatură incapabilă să facă diferența între valoare și kitsch, între verticalitate și impostură și într-un astfel de mediu profită diverși șmecheri lipsiți de scrupule. Fără conștientizarea acestei stări nu poate începe vindecarea. A lua exemplul celorlalți, al faptului că sunt mulți care cred în același lucru este tot un aspect al rătăcirii, dovedind o gândire prin șabloane și spirit de turmă sinucigaș. A pune sub semnul întrebării propriile convingeri și chiar întreaga viață, a căuta să ne lărgim orizontul sunt pași spre o viziune mai sănătoasă.

"Omul creat de comuniști e o caricatură incapabilă să facă diferența între valoare și kitsch, între verticalitate și impostură și într-un astfel de mediu profită diverși șmecheri lipsiți de scrupule. Fără conștientizarea acestei stări nu poate începe vindecarea. A lua exemplul celorlalți, al faptului că sunt mulți care cred în același lucru este tot un aspect al rătăcirii, dovedind o gândire prin șabloane și spirit de turmă sinucigaș. A pune sub semnul întrebării propriile convingeri și chiar întreaga viață, a căuta să ne lărgim orizontul sunt pași spre o viziune mai sănătoasă."-

Traditie, multi suntem formati de scoala comunista si iti spun cu mana pe inima- cei mai buni in profesia mea atunci s-au format! Si asta nu ne-a oprit sa-L purtam pe Dumnezeu in suflet.Ai grija, te incarci cu pacate pe care greu le vei sterge din cartea vietii!

[Daniel777]

În prealabil postat de Rodica50

Traditie, multi suntem formati de scoala comunista si iti spun cu mana pe inima- cei mai buni in profesia mea atunci s-au format! Si asta nu ne-a oprit sa-L purtam pe Dumnezeu in suflet.Ai grija, te incarci cu pacate pe care greu le vei sterge din cartea vietii!

Multi suntem formati in comunism,e adevarat,dar asta a fost o mostenire greu de dus pentru fiecare,si ne-a pagubit foarte mult sufleteste.Ne-a trebui ani buni ca sa ne revenim la valorile normale.

Sa intelegem ca si pentru Paunescu a fost la fel,i-au trebui ani ca sa-si revina,sa se reformeze,sa -si afirme credinta pierduta in anii de comunism.E adevarat!
Insa sa nu uitam un lucru.El totusi a profitat material in ambele regimuri .Asta o data !
A doua concluzie este ca noi apreciem o valoare umana,in functie de capacitatea sa de a se jertfi.

Daca el nu s-a jerftit in perioada comunista,nu a facut nici mari gesturi publice ulterior.Nu stim ce a fost in sufletul lui,e adevarat.Insa a -l eticheta o mare valoare ,poate fi o greseala.

[Daniel777]

As vrea sa cred ca in fata lui Dumnezeu s-a reabilitat,orice om are aceasta sansa si nevoie in fata Lui,insa nu putem noi,pamantenii,sa-l luam ca reper de inalta virtute sau valoare.

Repere sunt Mircea Vulcanescu,N.Steinhart,V. Voiculescu,Eminescu etc.

Paunescu a fost un om cu bune si rele,ca noi toti,insa nu un geniu sau un om care s-a dat pe sine jertfa.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel777

nu un geniu sau un om care s-a dat pe sine jertfa.

Nu tu hotarasti asta , ci TIMPUL !

[carmina]

Stii ce ma deranjeaza pe mine in toata povestea asta? Ca sunt prostita in fata cu valoarea unei persoane care nu a avut nici un fel de scrupul in a-si urmari propriile interese. Am trait si in vremea aceea, cunosc nebunia si frenezia de care era vorba cand se amintea doar ! de Cenaclul Flacara.

Spun Paunescu, automat ma duc cu gandul la cantecele si poeziile care au fost ani de zile ascultate la Cenaclu. Nu-mi placea nici atunci si nici mai tarziu atunci cand recita versuri peste melodie. Paunescu imi aminteste de faptul ca eram adolescenta atunci, fara familie, fara griji; mergeam in grup sa-l vedem si sa-l auzim, era o evadare din cenusiul existentei cotidiene, stiam ca din cand in cand trebuia sa spunem si Traiasca Romania sau Traiasca comunismul, ca un fel de intelegere tacita a lucrurilor pe care nu le puteam schimba, chiar daca imediat dupa, colegii injurau de mama focului. Am crezut in el, il ascultam si aveam incredere in el. Cand, dupa '89, a schimbat macazul, atunci m-am simtit tradata, si eu si multi dintre cei care credeam in el.

De-aici si pana la a-mi vorbi astazi despre valoarea lui Paunescu - ca poet, despre constiinta si patriotismul sau, e cale lunga. La fel de lunga, probabil, ca drumul lui spre adapost, atunci, in '89.

Probabil ca, in decursul anilor a avut ocazia sa faca si o fi facut, si multe fapte bune. El stie mai bine.

A afirma insa ca, de fapt, si calea compromisului duce catre Hristos, inseamna sa reneg pe toti cei care si-au pastrat sufletul si credinta curate si departe de orice interes material.

ref.
În prealabil postat de glykys
http://www.basilica.ro/ro/stiri-patr...escu_8215.html