l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

Stam si plangem ca lucrurile nu merg cum trebuie,banii nu ne vin la timp,serviciul lasa de dorit,lucrurile cumparate nu sunt deloc trainice,oamenii politici sunt corupti,si multe altele.Nici cu sanatatea nu stam deloc stralucit,ba ne doare capul,ba suntem indispusi si irascibili,coloana si digestia sunt praf,despre minte,ce sa mai zicem,cu greu mai putem sa o adunam ca sa facem ceva,nimic nu ne mai motiveaza,visam cu ochii deschisi,nu putem respecta un program pe care noi l-am facut.Traim cu adevarat,in neputinta.Avand in minte toate acestea(care ma lupta teribil si pe mine),am citit ceva despre vietile martirilor din primele secole,unde scrie ca fecioarele insele se duceau ca mieii la taiere,infruntand batjocura,tortura si moartea.Inainte de a incepe toate acestea,erau ademenite cu promisiuni,cu bogatie,cu casatorii cu nobili,fara sa li se ceara lepadarea de HRISTOS.Li se cerea sa renunte la cununia cu mirele ceresc caruia se fagaduisera.Dar ele nu se lasau inselate.Stiau ca Dumnezeu e viu,si nu poti sa te ascunzi de El.Nu au vrut sa-L paraseasca pentru stralucirile inselatoare ale unei lumi trecatoare.Nu vreau sa critic pe nimeni(imi suna si mie acelasi lucru),dar cred ca sta de datoria noastra sa ne adunam in jurul lui HRISTOS,alta solutie nu este,daca nu adunam cu El vom risipi totul.Va rog sa ma iertati,si DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti!