Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

N-am sa plang, maestre, la mormantul tau
Dar mi-e gura muta si sufletul greu.
Nu-ti aduc elogii nici nu-ti cant in psalmi
Dar te apar astazi de rai si sudalmi.

Cica-ai scris de-a valma si te-ai umilit
Celui ce odata pe toti ne-a smintit...
Cica-ai fost rusinea noastr-a tuturor
Fiind straja celui "Brav-conducator"!

Nu te intrista. Vantul inca bate!
Ursul mearga-alene, cainii sa tot latre!
Cine-ti stie "of"-ul, inca tot mai stie
Ca ai fost Titanul nostru-n poezie.

Plang batranii singuri, cu lacrimi fierbinti
Ascultand la ruga ta pentru parinti
Plang copii si tineri, fratii peste Prut
Ca ne-ai dat, maestre, cam tot ce-ai avut.

Fie-ti somnul lin, si codrul aproape
Sfanta Poezie, in susur de ape!
Fie-ti pacea blanda, sufletu'mpacat
Iar la judecata, sa fii tu iertat.

Noi, cei tristi si singuri, vom privi in zare
Aprinzandu-ti maestre, cate-o lumanare
Dormi poet si tata si bunic frumos
Criticii te pupe astazi pe din dos...