Membrii uitati, membrii disparuti ai forumului nostru!

Anca-Miha;138621]Mi-am amintit de v o l g a, care facea un tratament pentru cancer si mergea pe la manastiri. Ce o mai fi facand? Sa nadajduim ca e bine, sanatoasa...[/quote]



1. Multumesc lui Dumnezeu, sunt bine. Peste cateva zile se implinesc trei ani de cand am fost operata de cancer la sanul drept (mastectomie totala). A fost greu, dar Dumnezeu mi-a dat putere sa trec raul. Mi-a dat rabdare. Am invatat, din propria-mi experienta, ca boala poate fi o cale de apropiere de Dumnezeu. Poate de aceea, nu sunt de acord cu interviurile de genul:"De ce veniti la Sfintele Moaste? - Pentru ca ma ajuta, mi s-au implinit toate dorintele, toate rugaciunile." Si daca nu ti se implinesc cererile? Nu te mai rogi? Nu te mai inchini la Sfintele Moaste sau la Icoanele facatoare de minuni? Nu mai crezi in Dumnezeu? Nu-L mai iubesti? Crezi doar daca primesti binele?
Dumnezeu nu asculta toate rugaciunile noastre. Nici macar rugaciunea Mantuitorului Hristos n-a implinit-o. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne rugam, ca nu trebuie sa ne inchinam la Sfintele Moaste, ca nu trebuie sa mergem la manastire... Dar nu trebuie sa asteptam minuni de la Dumnezeu, nu trebuie sa ne rugam pentru asta. Minune e chiar viata noastra. Minune e lumina pe care o vedem. Minune e intalnirea noastra cu Dumnezeu in rugaciune. Minune e perfectiunea pe care o vedem (e adevarat cu nu toti o vad) in tot ce a creat Tatal Ceresc.
Sfantul Nectarie insusi, a fost bolnav de cancer. Si s-a stins din viata de aici, bolnav de cancer. Asta inseamna ca Dumnezeu nu l-a iubit? In unul dintre Acatistele Sfantului Nectarie se spune: „ Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mantuirea celor ce se roaga tie. Pe multi bolnavi i-ai ajutat sa se intareasca in credinta si in rabdare, si sa ia plata pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.”
2. N-am mai vrut sa scriu nimic pe Forum, la un moment dat, pentru ca eu sunt convinsa (si-mi dau dreptate scrierile Sf. Parinti) ca iubirea este insusirea de capetenie a crestinului ortodox. Iar pe Forum de putine ori am simtit asta. E usor sa dai cu pietre. Dar oare avem dreptul sa o facem?
Am mai scris cate ceva, mai ales comentarii la diverse articole, semnate chiar cu numele meu: Elena Apostol

3. "Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" (Parintele Arsenie Boca)
„ Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu" (Parintele Arsenie Boca).

„Cuvantarea mea de acum am pus-o sub titlul "Porunca iubirii". Si inceputul l-am facut cu un indemn de la Sfanta Liturghie pe care-l auzim de fiecare data: "Sa ne iubim unii pre altii, ca intr-un gand sa marturisim". Il auzim, il trecem cu vederea, nu ne gandim dupa aceea daca implinim acest cuvant, chiar si numai la Sfanta Liturghie, si cu atat mai mult daca il implinim in cealalta vreme a vietii noastre.
Sa ne iubim. Sa ne iubim unii pe altii. Sa ne iubim, sa nu ne uram, sa ne iubim cu adevarat, "sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim". Sa aducem marturie de credinta noastra si prin iubire.” Parintele Teofil Paraian

„Imi amintesc de o conversatie avuta cu un pustnic. Acesta din urma i-a spus cu un aer de vadita satisfactie: - Dumnezeu ii va pedepsi pe toti ateii, care vor arde in focul cel vesnic. Vizibil chinuit, staretul Siluan i-a raspuns: - Ei bine! Spune-mi, rogu-te, daca ajungi in rai si de acolo poti vedea cum arde cineva in focul iadului, vei putea fi in pace? - Ce sa fac? E vina lor, a spus celalalt. Atunci cu fata indurerata staretul a raspuns: - Iubirea nu poate indura acest lucru.” (Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie).

4. Va mai amintiti de Iosif? M-a impresionat blandetea scriiturii si atitudinea crestin ortodoxa pe care o avea in discutiile pe Forum.

Dumnezeu sa ne ajute sa devenim crestini adevarati pentru ca, stiti ce spunea Sf. Ioan Gura de Aur: „ Daca am fi crestini si idolatrii s-ar intoarce la Hristos.”

[unpaharcuapa]

În prealabil postat de volga

Anca-Miha;138621]Mi-am amintit de v o l g a, care facea un tratament pentru cancer si mergea pe la manastiri. Ce o mai fi facand? Sa nadajduim ca e bine, sanatoasa...

1. Multumesc lui Dumnezeu, sunt bine. Peste cateva zile se implinesc trei ani de cand am fost operata de cancer la sanul drept (mastectomie totala). A fost greu, dar Dumnezeu mi-a dat putere sa trec raul. Mi-a dat rabdare. Am invatat, din propria-mi experienta, ca boala poate fi o cale de apropiere de Dumnezeu. Poate de aceea, nu sunt de acord cu interviurile de genul:"De ce veniti la Sfintele Moaste? - Pentru ca ma ajuta, mi s-au implinit toate dorintele, toate rugaciunile." Si daca nu ti se implinesc cererile? Nu te mai rogi? Nu te mai inchini la Sfintele Moaste sau la Icoanele facatoare de minuni? Nu mai crezi in Dumnezeu? Nu-L mai iubesti? Crezi doar daca primesti binele?
Dumnezeu nu asculta toate rugaciunile noastre. Nici macar rugaciunea Mantuitorului Hristos n-a implinit-o. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne rugam, ca nu trebuie sa ne inchinam la Sfintele Moaste, ca nu trebuie sa mergem la manastire... Dar nu trebuie sa asteptam minuni de la Dumnezeu, nu trebuie sa ne rugam pentru asta. Minune e chiar viata noastra. Minune e lumina pe care o vedem. Minune e intalnirea noastra cu Dumnezeu in rugaciune. Minune e perfectiunea pe care o vedem (e adevarat cu nu toti o vad) in tot ce a creat Tatal Ceresc.
Sfantul Nectarie insusi, a fost bolnav de cancer. Si s-a stins din viata de aici, bolnav de cancer. Asta inseamna ca Dumnezeu nu l-a iubit? In unul dintre Acatistele Sfantului Nectarie se spune: „ Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mantuirea celor ce se roaga tie. Pe multi bolnavi i-ai ajutat sa se intareasca in credinta si in rabdare, si sa ia plata pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.”
2. N-am mai vrut sa scriu nimic pe Forum, la un moment dat, pentru ca eu sunt convinsa (si-mi dau dreptate scrierile Sf. Parinti) ca iubirea este insusirea de capetenie a crestinului ortodox. Iar pe Forum de putine ori am simtit asta. E usor sa dai cu pietre. Dar oare avem dreptul sa o facem?
Am mai scris cate ceva, mai ales comentarii la diverse articole, semnate chiar cu numele meu: Elena Apostol

3. "Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" (Parintele Arsenie Boca)
„ Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu" (Parintele Arsenie Boca).

[/font][/quote]

Domnul Sa Fie Cu Tine si sa-ti aline sufletul caci ai mare nevoie dupa aceasta intamplare.De multa sanatate sa ai parte si sa te bucuri incontinuare de toate cele de pe pamant.Cunosc spaima trairii tale caci si eu am fost suspecta de cancer la san si cu voia Domnului a fost de natura benigna si nu am avut nevoie de nici o interventie.Nici nu stiu ce sa-ti urez dar cand ai multa iubire in suflet vine si la tine de la altii.Doamne Ajuta!!!Sa ai cosul vietii plin numai cu sanatate,iubire si fericire....si era sa uit postari cat mai multe....

Draga Elena "Volga", nici nu stii ce bucuroasa sunt de vestea buna pe care ne-ai dat-o prin intermediul acestui mesaj. se adevereste inca odata ca cel care crede in Dumnezeu si isi pune viata in mainile Lui, poate iesi invingator in lupta cu boala. Esti al doilea caz de care aud in rastimp de o saptamana. Mai era un domn din Timisoara, care acum 3 ani fusese descoperit cu cancer si incepuse cu Sfintele Taine, cu mersul la Sf. Liturghie. Dupa scurt timp incepuse sa se indrepte, dar nu am mai auzit nimic de el, pana de curand: este bine sanatos.
Mai e intrebare daca ajuta rugaciunile adresate Sfintilor?!? Cred ca nu! Sa ne rugam Sfintilor de cate ori avem nevoie, ca sa avem reusita in ceea ce intreprindem.
Draga Elena, iti urez viata lunga si mantuire!

În prealabil postat de Miha-anca

Draga Elena "Volga", nici nu stii ce bucuroasa sunt de vestea buna pe care ne-ai dat-o prin intermediul acestui mesaj. se adevereste inca odata ca cel care crede in Dumnezeu si isi pune viata in mainile Lui, poate iesi invingator in lupta cu boala. Esti al doilea caz de care aud in rastimp de o saptamana. Mai era un domn din Timisoara, care acum 3 ani fusese descoperit cu cancer si incepuse cu Sfintele Taine, cu mersul la Sf. Liturghie. Dupa scurt timp incepuse sa se indrepte, dar nu am mai auzit nimic de el, pana de curand: este bine sanatos.
Mai e intrebare daca ajuta rugaciunile adresate Sfintilor?!? Cred ca nu! Sa ne rugam Sfintilor de cate ori avem nevoie, ca sa avem reusita in ceea ce intreprindem.
Draga Elena, iti urez viata lunga si mantuire!

Pentru Miha-anca
Iti multumesc pentru ca te bucuri pentru mine. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ma ajuta sa-I simt prezenta, ajutorul. E acel “dialog” cu Dumnezeu despre care vorbeste adesea Parintele Rafail Noica. Despre toata istoria cu boala mea am scris undeva pe forum. Ma rog lui Dumnezeu, Maicutei Preacurate si tuturor Sfintilor, sa pot sa trec greul, sa nu cartesc. Sa pot sa-I multumesc lui Dumnezeu ca prin boala, m-am apropiat mai mult de El. Asta nu e usor. Dar e esential. Nu stiu ce planuri are Domnul cu mine si as minti daca as spune ca nu ma tem putin daca finalul va fi al omului bolnav de cancer. Cancerul e o boala urata, dar stiu ca daca esti in rugaciune cu Dumnezeu si cu Maicuta Domnului si cu Sfintii, pot sa treci. Dumnezeu a randuit totul asa cum face cu fiecare dintre noi. Eu am aflat de tumora (de prima tumora) in octombrie 2005, la 57 de ani. Nu stiu cum as fi reactionat daca totul se intampla cand eram tanara. Poate as fi cartit, poate L-as fi intristat pe Dumnezeu cu intrebari:”De ce? De ce eu? etc.” Acum n-am avut asta. Si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a lasat sa ma impovarez cu ganduri nefolositoare. Prima tumora mi-a disparut prin post si rugaciune. E o istorie intreaga. Am inceput cautarile in ianuarie 2006 si in ajunul Sarbatorii Pastelui tumora disparuse. Dar mi-a reaparut in anul urmator (2007) in ianuarie, la fel de mare (cam 3 cm si exact in acelasi loc). In august 2007 am facut biopsie si am aflat ca am cancer, stadiul II B. Am inceput calvarul chimioterapiei. Am vazut copii de 2,3 sau 4 ani sau mai marisori care treceau prin ce treceam eu. Mi-a fost rusine sa ma plang. Mi-a fost rusine sa cartesc. Dumnezeu ma ingaduise o viata. Ei nici macar nu intelegeau ce li se intampla. Si erau senini. Si acceptau totul cam si cum asa ar fi trebuit sa fie viata lor. A fost o lectie pentru mine. Ma rog lui Dumnezeu sa nu ma smintesc si sa nu uit niciodata privirile copiilor de la etajul IV al Institutului Oncologic Fundeni. Au fost o lectie de rabdare si acceptare. Si mi-e si frica sa ma gandesc ce trebuie sa fii fost in sufletul parintilor lor. Toti cei care au angoasa existentiala, care n-au masina cea mai buna, care n-au destule haine sau vile, care n-au reusit sa alerge in Tahiti sau in nu stiu ce alte destinatii exotice, care poate au ramas fara serviciu, sau poate au foarte putini bani pentru ei si pentru copiii lor, toti cei care se plang ca Dumnezeu I-a uitat, ar trebui sa-i vada pe acesti copii. Si cred ca ar intelege ce „norocosi” sunt.

Cand eram in spital pentru operatie, (m-am operat la Spitalul Polizu, si iar trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns la acest spital), am avut ocazia sa vorbesc cu foarte multe femei bolanve - nu de cancer, eram singura; si le-am incurajat asa cum m-a invatat Dumnezeu. Nici nu le venea sa creada ca eu eram cu problemele –poate- cele mai mari.
Eu am stat in spital 2 saptamani inainte de operatie si doua dupa; am racit foarte rau si pana nu m-am vindecat nu m-au putut opera. Din cauza chimioterapiei imi scazuse mult imunitatea si atunci, firesc, si vindecarea a fost mai greoaie. M-au ajutat foarte mult copiii mei, sora mea si nepoata mea; prietenii mei, colegii de serviciu. M-au ajutat rugaciunile lor si ale celor pe care-i intalnesc la biserica la care merg din anul 1991. Parintele meu duhovnic m-a incurajat si s-a rugat pentru mine. Nici o clipa nu m-am simtit singura si asta mi-a dat putere. Stiti, bolnavul de cancer e privit ca si cum ar fi deja cu un picior in groapa. Si iti trebuie multa putere sa faci abstractie de aceasta atitudine. In seara dinaintea operatiei mi-a fost putin teama. Am vorbit la telefon cu parintele meu duhovnic. M-a incurajat. Mi-a spus:”Sunt oameni care ajung la spital bucati, si daca Domnul vrea, se fac bine. Rugati-va la Dumnezeu sa lucreze El prin mainile chirurgului. Sa-i indrume El pe medicii care opereaza, pe anestezist.” M-au ajutat mult vorbele parintelui meu duhovnic si-i multumesc. Dupa operatie, cand l-am vazut pe fiul meu asa de mult m-am bucurat! Ar trebui sa ne bucuram de fiecare clipa de viata, s-o pretuim si sa-i multumim lui Dumnezeu si pentru o felie de paine, pentru ca sunt oameni care poate n-au nici macar atat. Ziua (si noaptea) petrecute la Reanimare – cam de la pranz pana a doua zi, au fost cumplite. Anestezia si toate medicamentele pe care le inghiti iti dau o stare cumplita. Dar a trecut. A doua zi m-am dat jos din pat singura, si cu rabdare si incredere in Dumnezeu, a trecut totul. Greul nu trecuse pentru ca, dupa alte incercari: nu-mi gaseam medic oncolog pentru ca n-am vrut sa merg la acela cu care incepusem chimioterapia; prognosticul de dupa operatie a fost rezervat spre grav si nici un medic - am vorbit cu trei - n-a vrut sa-si asume rsponsabilitatea tratamentului. Dumnezeu m-a ajutat, nu m-am speriat, si am reusit sa-mi gasesc medicul potrivit si am facut chimioterapie pana in luna iulie inclusiv. De atunc imi fac testele la termenele stabilite de medic si, multumesc lui Dumnezeu, nu ma mai simt om bolnav de cancer.
Va multumesc ca v-ati gandit si la mine.
Dumnezeu sa ne ajute sa biruim raul din noi si din afara noastra. Amin.

Am uitat sa va spun ce era esential: in Bucuresti, poti fi pelerin cu usurinta: la Moastele Sf. Nectarie de la Manastirea Radu Voda; moastele Sf. Sfintit Mucenic Ciprian (Biserica Zlatari), moastele Sf. Nicolae (mana Sf. Nicolae la biserica Sf. Gheorghe Nou), moastele Sf. Ioan Gura de Aur (Biserica Sf. Ecaterina, Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti), moastele Sf. Spiridon (Biserica Sf. Spiridon Nou), moastele Sf. Theodor Stratilat si Sf. Iacob Hozevitul (Biserica Sf. Vineri din Drumul Taberei si racla cu vesmantul Maicutei Paraschieva la Biserica Sf. Vineri si la Biserica Razoare), moastele Sf. Ecaterina (la Biserica Coltei); moastele Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi si moastele Sf. Mari Imparati intocmai cu Apostolii Constantin si mama Sa Elena la Patriarhie; Biserica Icoanei cu o icoana mare facatoare de minuni; Schitul Darvari, Manastirea Antim, moastele Sf. Ioan Rusu la Bisericuta din curtea Spitalului Polizu; Manastirea Mihai Voda;(si mai sunt si altele).
Trebuie sa le cautam si sa ne rugam pentru noi si pentru toti oamenii care sunt in suferinta.
Am selectat cateva ganduri ale Sf. Teofan Zavoratul, „Despre boala si blonav” si ale parintelui Porfirie Kavsokalivitul despre „Boala ca iubire a lui Hristos”.
Gasiti articolele in intregime pe www.crestinortodox.ro Eu le-am descoperit acum cateva luni.

Sf. Teofan Zavoratul
Despre boala si bolnav

*Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul, si boala dumneavoastra este tot de la El. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai bine, inseamna ca si boala dumneavoastra. Vrajmasul va insufla: "Nu vei rezista". Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura, ci nadajduiesc ca Milostivul Domn nu ma va lasa singura, ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a ajutat si pana acum. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate, si sa va izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. Ele arata mai degraba mila si luarea - aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de bunavointa. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.
*Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul - atunci cand El vede ca boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mantuire. Nu pot sa spun ca asta nu s-ar intampla si in ceea ce ma priveste. Dumnezeu a trimis boala. Dati multumita Domnului, fiindca tot ce e de la Domnul spre bine este. Daca simtiti si vedeti ca insiva sunteti vinovata, incepeti cu pocainta si parerea de rau inaintea Domnului pentru faptul ca n-ati pazit darul sanatatii cel de la El primit. Iar apoi trebuie sa va ganditi doar ca boala e de la Domnul si ca nimic nu are loc intamplator. Si dupa aceea multumiti din nou Domnului. Boala smereste, inmoaie sufletul si-i usureaza obisnuita povara a grijilor de multe feluri.
*Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! V-ati imbolnavit? Dati slava lui Dumnezeu ca va inzdraveniti sau v-ati inzdravenit deja. Slava lui Dumnezeu ca ati indurat nu fara folos boala. Invataturile pe care le-ati primit din cele intamplate cu dumneavoastra sunt foarte insemnate si in viata lumeasca, cu atat mai mult in cea duhovniceasca. *Nu este nimic de asteptat din partea oamenilor si toata grija trebuie aruncata la Domnul; pe langa asta, trebuie sa asteptam mereu moartea in credinta ca Domnul ne mai lasa sa mai traim ca sa ne curatim de pacate, lucru spre care trebuie sa ne intoarcem toata grija. Aceste puncte sunt "parghiile" si "directiile" vietii duhovnicesti. *A va ruga pentru insanatosire nu este un pacat. Trebuie sa adaugati insa "daca este voia Ta, Doamne!". Deplina supunere fata de Domnul, cu primirea supusa a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Domnul Cel bun da pace sufletului si il pleaca spre milostivire pe Domnul... Si El fie ca insanatoseste, fie ca umple de mangaiere, in ciuda stramtorarii pricinuite de boala.
*Sa va ajute Dumnezeu! Bolile tin loc de canon. Rabdati cu seninatate: ele sunt pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. La biserica, fiind bolnava, nu sunteti indatorata sa mergeti. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu! Daca nu faceti ceea ce nu va sta in putere, asta nu inseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca un copil vitreg
*Cereti ajutorul doctorului, dar totodata mai vartos rugati pe Domnul si pe sfintii Lui sa-i dea intelepciune doctorului. Si cereti mijlocirea oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu si faceti tot ce fac oamenii evlaviosi in atare imprejurari (numai la vrajitoare sa nu mergeti).

Parintele Porfirie Kavsokalivitul
Boala ca iubire a lui Hristos

*Daca vreti sa aveti sanatate si sa traiti multi ani, ascultati ce zice inteleptul Solomon: "Inceputul intelepciunii este frica lui Dumnezeu , si priceperea este stiinta celui sfant. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adauga tie ani de viata" (Pilde 9, 10-11). Iata secretul: sa dobandim aceasta intelepciune, aceasta cunoastere, iar atunci toate vor merge bine, toate se vor randui si vom trai cu bucurie si sanatate.
*Mult folos avem din boli, este de-ajuns sa le rabdam fara cartire si sa-L slavim pe Dumnezeu, cerand mila Lui. Cand ne imbolnavim, problema nu este sa nu luam medicamente sau sa mergem sa ne rugam la Sfantul Nectarie. Trebuie sa cunoastem si celalalt secret: sa ne luptam pentru a dobandi harul lui Dumnezeu. Acesta este secretul. Despre celelalte ne va invata harul, adica despre cum ne vom lasa in voia lui Hristos. Altfel spus, noi dispretuim boala, nu ne gandim la ea, ne gandim la Hristos, simplu, imperceptibil, dezinteresat, iar Dumnezeu face minunea Sa pentru ceea ce este de folos sufletului nostru. Precum zicem la Dumnezeiasca Liturghie: "Toata viata nostra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!"
*Cand credinta este adevarata, fie iei medicament, fie nu iei, ea va lucra. Dumnezeu lucreaza si cu doctorii si cu medicamentele. Graieste intelepciunea lui Sirah: "Cinsteste pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul. Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu se va scarbi de ele. Si doctorului da-i loc, ca si pe el l-a facut Domnul; si sa nu se departeze de la tine, ca si de el ai, trebuinta." (Int. lui Isus Sirah 38, 1; 4; 12).
*Tot secretul este credinta; fara de margini, lina, simpla si nevinovata. intru smerenia si nevinovatia; inimii. Sa avem credinta ca Dumnezeu ne iubeste nespus si ca voieste sa devenim ai Lui. De aceea ingaduie bolile, pana ce ne vom preda Lui cu incredere.
*Sa-L iubim pe Hristos si toate se vor schimba in viata noastra. Sa nu-L iubim pentru a primi rasplata, de pilda sanatatea. Ci sa-L iubim cu inflacarare, din recunostinta, fara sa ne gandim la nimic, numai la iubirea dumnezeiasca. Nici sa ne rugam manati de unt scop anume, zicand lui Dumnezeu: "Fa-l pe cutare sanatos, ca sa vina aproape de tine". Asta nu e potrivit sa-i aratam noi mijloacele lui Dumnezeu. Cum sa-i spunem lui Dumnezeu: "Fa-ma bine"? Cum sa-L instiintam noi pe Cel ce stie toate? Noi ne vom ruga, dar este cu putinta ca Dumnezeu sa nu vrea sa ne asculte.


Sa ne ajute Dumnezeu sa fim credinciosi, buni, rabdatori, milostivi. Si daca se poate, sa ne iubim chiar si dusmanii. Amin.

Oare Mirela(mirelat) ne-a părăsit definitiv sau a luat doar o pauză de forum????
De pe 1 nov nu s-a mai logat pe forum. Ştie cineva ceva de ea?
I-am trimis şi mesaj privat dar nu mi-a răspuns.

În prealabil postat de dorinastoica14

Oare Mirela(mirelat) ne-a părăsit definitiv sau a luat doar o pauză de forum????
De pe 1 nov nu s-a mai logat pe forum. Ştie cineva ceva de ea?
I-am trimis şi mesaj privat dar nu mi-a răspuns.

Buna Dorina, nu v-am parasit :) doar ca sunt un pic cam prea ocupata in ultima vreme. Multumesc de mesaj.

Noi trebuie sa fim cu Dumnezeu, chemandu-L in rugaciune. Dumnezeu e cu noi tot timpul. Noi nu ne dam seama de asta.
Iti multumesc pentru gandurile bune. Si, parafrazandu-l pe Parintele Cleopa:"Sa ne manance Raiul". Nu santem vrednici- sau macar eu pot sa spun asta despre mine - dar Dumnezeu e Tatal nostru cel iubitor si ne poarta de grija. Noi trebuie doar sa ne nevoim putin, sa iubim mai mult, sa rabdam mai mult, sa ne smerim. Si sa nu deznadajduim.

Mesajul anterior a fost pentru unpaharcuapa.

[unpaharcuapa]

În prealabil postat de volga

Noi trebuie sa fim cu Dumnezeu, chemandu-L in rugaciune. Dumnezeu e cu noi tot timpul. Noi nu ne dam seama de asta.
Iti multumesc pentru gandurile bune. Si, parafrazandu-l pe Parintele Cleopa:"Sa ne manance Raiul". Nu santem vrednici- sau macar eu pot sa spun asta despre mine - dar Dumnezeu e Tatal nostru cel iubitor si ne poarta de grija. Noi trebuie doar sa ne nevoim putin, sa iubim mai mult, sa rabdam mai mult, sa ne smerim. Si sa nu deznadajduim.

Cu multa placere si inca o data de multa sanatate sa ai parte.Iubindu-L pe Domnul cu inima curata treci mult mai usor peste orice necaz.Doamne Ajuta la toata lumea!