Am auzit de curand o povestioara despre un monah care avea de multa vreme o durere la un picior cumplita. Si muncea si se ruga si durerea nu mai trecea. La un moment dat, dupa ani de suferinta s-a suparat si i-a spus Domnului ca el nu mai poate, nu doarme de atata amar de vreme din cauza durerii, treburile le face incet si cu multa osteneala din cauza piciorului... etc etc. Atunci Dumnezeu l-a facut brusc sanatos. Ei, vazandu-se sanatos a spus: " hai sa ma odihnesc mai mult ca nu am dormit atata vreme!" Apoi, dupa masa iar si-a spus ca e cazul sa se mai odihneasca oleaca etc etc.... pana la un moment dat cand a realizat ca tocmai durerea era cea care il tinea in legatura cu Dumnezeu, cea care ii facilita rugaciunea... asa ca i-a cerut-o inapoi la Doamne.
Un alt lucru de care m-am convins e ca Dumnezeu nu se amageste. Ca daca ne face hatarul si ne indeplineste cereri in urma promisiunilor noastre de indreptare nu e pentru ca ne-ar crede pe cuvant ci pentru ca suntem noi incapatanati si orbi si mai atoatestiitori ca EL. El ne-ar da cele de folos spre mantuire dar daca nu le vrem uneori ne implineste dorinta.
Stiti ce fac eu cand ma supar tare tare pe Doamne si mi se pare nedrept? Ii spun,"Doamne, eu te iert, dar iarta-ma si Tu!" Acum, na, o fi prea indrazneata treaba, nu stiu... m-am gandit si eu ca suferintele sunt urmarea pacatelor mele... dar eu, nefiind constienta de ce am facut mi se pare de multe ori nedrept ce sufar si atunci am nevoie sa Il iert pe Cel ce ma face sa sufar.
__________________
Doamne, miluieste pe cei ce mi-au facut si imi fac rau, pe cei ce m-au facut si ma fac sa sufar si ii binecuvateaza pe ei!
|
28.10.2010, 17:04:27
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid