l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

În prealabil postat de Rodica50

Dumnezeu poate locui in noi, daca o vrem cu adevarat, daca suntem pregatiti sa Il primim,sa Il pastram in "casa noastra".Ne cere mult?

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

[Rodica50]

În prealabil postat de OmuBun

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

E foarte adevarat ce spui, ne trebuie cate o atentionare de la cate un prieten.Pe de alta parte, pe cat de serioasa este postarea ta, prin stil m-ai facut sa rad- dar nu din rautate, ci pentru purul adevar. Da, uitam de noi si ne preocupa intotdeauna cel de langa noi, care mereu nu poate intra in competitie cu noi pentru ca ne credem cei mai buni, cei mai indreptatiti, cei mai nedreptatiti... E greu, intradevar, dar cu un prieten ca Dumnezeu, nimic nu e imposibil.Iar Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui.Mi-a placut ce spunea Parintele Teofil despre prietenie, despre cei care locuiesc Raiul- ca sunt intr-o permanenta stare de prietenie.

În prealabil postat de Rodica50

... E greu, intradevar, dar cu un prieten ca Dumnezeu, nimic nu e imposibil.

Prietenia cere sacrificiu. Noua ni se zbarleste parul daca cineva indrazneste sa nu fie de acord cu punctul nostru de vedere.
Noi stim sa ne asezam in genunchi si sa spunem intr-una "Da-mi, Doamne!", dar pentru o multumire , facem o cruce la repezeala sau poate nici pe aceea, ca doar Dumnezeu nu are nevoie de multumirile noastre.
Spunea Cami mai devreme despre suferinta care ne tine in legatura stransa cu Dumnezeu, dar cati dintre noi accepta suferinta ca pe o necesitate ca sa ne aduca permanent aminte ca suntem slabi si stam prost cu memoria!? Orice "bashina" pe care o trage copilul nostru, o studiem profund si spunem: "Doamne, nu cumva pute cam ciudat? Da-i, Doamne viata lunga si imbelshugata, copilului meu, sa nu sufere cum am suferit eu!"... etc... etc... Despre imbelshugare versus mantuire nu ne mai gandim ca nu face parte din... lista de prioritati!...

[Rodica50]

În prealabil postat de OmuBun

Prietenia cere sacrificiu. Noua ni se zbarleste parul daca cineva indrazneste sa nu fie de acord cu punctul nostru de vedere.
Noi stim sa ne asezam in genunchi si sa spunem intr-una "Da-mi, Doamne!", dar pentru o multumire , facem o cruce la repezeala sau poate nici pe aceea, ca doar Dumnezeu nu are nevoie de multumirile noastre.
Spunea Cami mai devreme despre suferinta care ne tine in legatura stransa cu Dumnezeu, dar cati dintre noi accepta suferinta ca pe o necesitate ca sa ne aduca permanent aminte ca suntem slabi si stam prost cu memoria!? Orice "bashina" pe care o trage copilul nostru, o studiem profund si spunem: "Doamne, nu cumva pute cam ciudat? Da-i, Doamne viata lunga si imbelshugata, copilului meu, sa nu sufere cum am suferit eu!"... etc... etc... Despre imbelshugare versus mantuire nu ne mai gandim ca nu face parte din... lista de prioritati!...

Rabdare pana la capat! Cine va rabda, se va mantui!

În prealabil postat de Rodica50

Rabdare pana la capat! Cine va rabda, se va mantui!

Hm! Imi amintesc de rugaciunea celor din "berbec" (adica a subsemnatului)
"Doamne, da-mi, te rog puterea sa pot rabda, dar daca se poate... fa-o chiar acum!!!"

[delia31]

În prealabil postat de OmuBun

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

asa cum zici omule bun. si asa cum zice si Blaga in niste versuri:
"vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat/
sa nu se simta Dumnezeu/
in mine/
un rob in temnita - incatusat."