Aici este intrebarea- pana unde este credinta si de unde incepe habotnicia?Dupa parerea mea, habotnicia nu face bine nici celui care este incercat de ea.Sa alegem ceea ce este bun- cred ca sunt si lucruri bune si sa ne pastram si capacitatea proprie de a decide, atunci cand vrem cu adevarat sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea blanzi, buni, iertatori,chiar discreti in credinta noastra, dar sinceri mai ales.Sa nu uitam ca vom fi judecati nu dupa iubirea pe care am ascuns-o, ci dupa iubirea pe care am inmultit-o.Cand in sufletul nostru isi fac salas darurile lui Dumnezeu, ne este mai usor sa-i intelegem pe cei din jur, ii judecam mai putin si ii ajutam, daca stim, daca putem,daca suntem luminati.Doamne ajuta!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|