Este permis intr-o casatorie?

[heaven]

A te iubi pe sine nu inseamna egoism si o voi repeta pana se va intelege!
Sinele si ego-ul sunt doua lucruri diferite.Tocmai ca ego-ul este falsul nostru sine care nu ne lasa sa vedem cine suntem cu adevarat,asa cum am fost creati de Tatal Ceresc,exact asa cum ne comportam cand eram copilasi micuti: naturali,inocenti,iubeam pe toata lumea in mod firesc,ne exprimam liber fara ingradirile in care traim ca adulti si care ne-au fost trasate inca din copilarie incepand cu parintii si continuand cu restul societatii.Va mai amintiti cum erati atunci?Unde este copilul din voi?
Am fost invatati ca nu putem fi noi,am trait si ne-am dezvoltat sub "n" conditionari,pana am ajuns sa ne identificam si noi cu ceea ce credeau ei,propriul lor sistem de valori,ne-am dezvoltat acel sine fals,ego-ul si am ajuns sa uitam...cine suntem noi.
Ana21,spui ca esti un fost psiholog,eu inca nu ma pot denumi asa,ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu pot spera sa reusesc pe acest drum si sunt sigura ca daca El va dori,voi fi acolo,insa chiar nu inteleg cum poti sa confunzi ego-ul cu sinele si cum de nu ai inteles ca eu nu vorbeam despre iubirea de ego.
Imi vorbesti de teorie,da,adevarat,pe un forum nu poti face mai mult de atat,insa cu siguranta practica este de baza si in psihologie si in spiritualitate.
Imi e greu sa cred ca ai ajuns la procesul de autocunoastere sau ca te-ai format ca si consilier sau psihoterapeut,dupa care ai ajuns la aceste concluzii.
Mi se pare practic imposibil ca odata ce ai luat contact direct cu propria ta fiinta sa nu intelegi ceea ce inseamna iubirea de sine si ce anume ne produce blocajele in care stam inchistati,unii si o viata.
Psihologia si spiritualitatea nu fac altceva decat sa se completeze una pe cealalta.
In ziua de astazi psihologia s-a dezvoltat mult si sunt psihoterapii care imbina stiinta psihologiei cu spiritualitatea.Este vorba de unificarea trup-minte-spirit.
Si eu iti pot da un sfat: mergi la cateva ore de dezvoltare personala in psihoterapie experientiala si povesteste-mi daca tot aceleasi convingeri ti le pastrezi.
Sau,poate gasesti o alta care sa rezoneze cu sufletul tau.
Iar,revenind la Dumnezeu,El a spus foarte limpede:"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"
Este cat se poate de simplu,chiar si un copil ar intelege,ca daca eu vad ceva rau in a ma iubi pe mine,voi proceda exact la fel cu aproapele...

[anna21]

În prealabil postat de heaven

........
Mi se pare practic imposibil ca odata ce ai luat contact direct cu propria ta fiinta sa nu intelegi ceea ce inseamna iubirea de sine si ce anume ne produce blocajele in care stam inchistati,unii si o viata.
Psihologia si spiritualitatea nu fac altceva decat sa se completeze una pe cealalta.
In ziua de astazi psihologia s-a dezvoltat mult si sunt psihoterapii care imbina stiinta psihologiei cu spiritualitatea.Este vorba de unificarea trup-minte-spirit.
Si eu iti pot da un sfat: mergi la cateva ore de dezvoltare personala in psihoterapie experientiala si povesteste-mi daca tot aceleasi convingeri ti le pastrezi.
Sau,poate gasesti o alta care sa rezoneze cu sufletul tau.

Foarte, foart pe scurt (pentru ca-ti plac povestile- vad ca i-ai servit una si fratelui Zaharia): Hristos este Adevarul. Sa ma intorc catre invataturi omenesti (dar nu numai, din pacate unele sunt derivate din filosofii orientale, esoterice etc..) dupa ce am aflat ortodoxia este ca si cum as fi chemata la un ospat imparatesc, dar eu pierd vremea cautand mancare (spirituala) in gunoaiele de-afara.

[heaven]

În prealabil postat de anna21

Foarte, foart pe scurt (pentru ca-ti plac povestile- vad ca i-ai servit una si fratelui Zaharia): Hristos este Adevarul. Sa ma intorc catre invataturi omenesti (dar nu numai, din pacate unele sunt derivate din filosofii orientale, esoterice etc..) dupa ce am aflat ortodoxia este ca si cum as fi chemata la un ospat imparatesc, dar eu pierd vremea cautand mancare (spirituala) in gunoaiele de-afara.

Autocunoasterea si cunoasterea omului in complexitatea sa nu exclud crestinismul,ci se impletesc in armonie cu acesta.Sunt ca piesele unui puzzle care se completeaza una pe cealalta.
Bineinteles ca daca nu intelegi in profunzimea lor anumite lucruri si nu le-ai cunoscut decat la nivel teoretic,probabil,dar nu si practic,le categorisesti ca fiind gunoaie.
Omul tinde sa respinga ceea ce nu cunoaste sau nu intelege,insa nu asta este calea catre evolutia noastra ca fiinte spirituale.
Eu nu incerc sa conving pe nimeni de ceva anume,doar scriu despre niste lucruri pe care le aprofundez si ca teorie,dar si la modul concret,iar cine are deschiderea necesara cu siguranta va intelege sensul acestor cuvinte,ba,mai mult,va dori sa caute in sine profunzimea lor.
Dumnezeu este Iubire,iar in afara ei se afla iadul.Nu exista o alta cale,oricat am vrea noi sa ne justificam anumite ratiuni de a fi si a gandi: crestinismul este religia iubirii absolute,universale si neconditionate,iar in afara ei se intinde adevaratul iad.
Nu este necesar sa citim biblioteci pentru aceasta,ea se afla in sufletul nostru,trebuie doar sa o lasam libera sa se manifeste,fara teama.De ce ne este teama sa iubim?Oare am trait atat de mult timp cu lipsa iubirii,incat prezenta ei ne cutremura,ne face sa ne intrebam cine suntem?Cine am fost pana acum si cine am putea deveni?
Am trait ca niste straini de noi insine,insa cine va constientiza acest lucru,va scoate la suprafata aceasta floare frumoasa si o va ingriji ca pe cel mai nepretuit lucru pe care fiinta noastra il are,pentru ca este insasi esenta noastra si singura cale de a ne uni cu Dumnezeu!

În prealabil postat de heaven

Autocunoasterea si cunoasterea omului in complexitatea sa nu exclud crestinismul,ci se impletesc in armonie cu acesta.Sunt ca piesele unui puzzle care se completeaza una pe cealalta.

Nu cred ca o impletire e suficienta! Crestinismul cuprinde viata omului de la nastere si pana dupa moarte. Trebuie sa ne identificam cu Hristos, nu sa ne unduim dupa el, ocolind eventual ceea ce nu ne convine. Doar Hristos a avut doua firi, cea omeneasca si cea Dumnezeiasca, impletite intre ele. Omul trebuie sa se transforme treptat si sa lase in final pe Hristos sa traiasca in el; deci partea omeneasca, adic cea trupeasca sa o reduca, in favoarea vietii duhovnicesti. Asta bineinteles daca dorim sa ajungem neaparat in rai.