Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Toti marii oameni ai Bibliei s-au rugat in diverse imprejurai dar, nici unul nu a rostit o rugaciune standard, spusa de altii. Fiecare s-a rugat cu cuvintele lui, cu simtirea lui catre Dumnezeu care poate totul. De ce se incearca ingradirea rugaciunii, a vorbirii cu Dumnezeu in niste tipare, acatiste sau carti de rugaciuni? A vorbi cu Dumnezeu trebuie sa se faca liber, dupa constiinta fiecrauia , dupa nevoile personale.
Am ingradit mult relatia cu Dumnezeu: prin icoane, prin sfinti, prin Fecioara Maria, prin rugaciuni standard, prin spovedanie si iertare. Am pus toate acestea intre noi si Dumnezeu, in loc sa comunicam "direct" asa cum au facut sfintii din vechime. Ei nu s-au pus inaintea icoanei, n-au rostit acatiste si n-au citi carti de rugaciuni. ai vorbit direct cu Dumnezeu. De aceea erau binecuvantati si sfintiti. de aceea aveau pace in inima lor.
Ar trebui sa-l lasam pe Dumnezeu sa intervina direct in viata noastra. EL nu are nevoie de "avocati". Orice astefl de avocat ne slabeste credinta adevarata.
Asa spune Sfanta Scriptrua. Iisus fiind Singurul Mijlocitor intre noi si Dumnezeu.

Eşti complet în afara Credinţei ORTODOXE , şi Dumnezeu îţi dă vicleşugul în vileag ! Îţi mulţumesc din suflet pentru postarea ta lămuritoare asupra adevăratei tale credinţe ! Sf. Maria şi Sfinţii noştri consideraţi nişte simpli avocaţi ? ? ? ? ? ? ? ? Să te ierte Dumnezeu, omule ! ! !

[DAMIAN]

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.

Dar când auzim noi de rugăciune, să nu credem că toată rugăciunea noastră este rugăciune. Dacă eu zic cu limba rugăciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu mă înşel pe mine când mă rog. Că Dumnezeu, în vremea rugăciunii, nu caută numai buzele şi limba, ci caută mintea şi inima.

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.

Dar când auzim noi de rugăciune, să nu credem că toată rugăciunea noastră este rugăciune. Dacă eu zic cu limba rugăciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu mă înşel pe mine când mă rog. Că Dumnezeu, în vremea rugăciunii, nu caută numai buzele şi limba, ci caută mintea şi inima.

Sa punem neancetat mijlocitori pe Sfintii bine placuti Lui , si in primul rand pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria , izbavitoarea noastra din necazuri , nevoi si ispite !

[DAMIAN]

Rugăciunea care o facem noi cu gura şi cu buzele şi ea este bună într-o măsură, căci şi ea are temei în Sfânta Scriptură. Când auzi pe Apostolul Pavel că spune aşa: Aduceţi Domnului roada buzelor voastre, arată rugăciunea gurii pe care o zicem; sau când auzi în Sfânta Scriptură că zice: Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat, se referă la rugăciunea limbii şi a glasului. Când auzi pe proorocul că zice: Şi L-am înălţat pe El cu limba mea, iarăşi de rugăciunea gurii vorbeşte; sau: Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea mea la tine să vină, tot de rugăciunea buzelor vorbeşte. Sau: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea, iarăşi de rugăciunea gurii vorbeşte şi aici Sfânta Scriptură.

Dar să ştiţi că rugăciunea gurii, după învăţătura dumnezeiescului părinte Grigore de Nissa, marele filosof şi fratele marelui Vasile, este graniţa cea mai depărtată a rugăciunii, sau mai bine zis, ca să înţelegeţi mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rugăciunii. Ştii că atunci când te urci pe scară, pui piciorul pe cel dintâi cui. Dar, cât ai de suit!