Importanta RUGACIUNII

[tigerAvalo9]

Foarte folositor si bun articolul.Multumim.

Uitati niste citate frumoase:


Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.(Sf.Ioan Gura de Aur)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.

(Sf.Augustin)


Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.


Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.
(Sf.Ioan Scararul)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeres


(Sf.Grigorie Sinaitul)



Rugăciunea este cea mai puternică armă a creştinului. Rugăciunea este cea care ne face eficienţi, ne face fericiţi, rugăciunea ne dă toată forţa necesară pentru a duce la îndeplinire cele ce ne sunt cerute de Dumnezeu. Da, toată viaţa ta poate şi trebuie să fie o rugăciune!

(Sfantul Josemaria Escriva)

[Rodica50]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Foarte folositor si bun articolul.Multumim.

Uitati niste citate frumoase:


Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră.(Sf.Ioan Gura de Aur)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei.

(Sf.Augustin)


Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.


Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.
(Sf.Ioan Scararul)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeres


(Sf.Grigorie Sinaitul)



Rugăciunea este cea mai puternică armă a creştinului. Rugăciunea este cea care ne face eficienţi, ne face fericiţi, rugăciunea ne dă toată forţa necesară pentru a duce la îndeplinire cele ce ne sunt cerute de Dumnezeu. Da, toată viaţa ta poate şi trebuie să fie o rugăciune!

(Sfantul Josemaria Escriva)

Darul tau - postarile pe care le faci , ne arata ca lucrurile se indreapta spre bine.Doamne ajuta!

[DAMIAN]

Rugăciunea este respiraţia duhovnicească a omului, de aceea întrebarea dacă trebuie sau nu trebuie să ne rugăm "neîncetat" nu este binevenită. Acest "neîncetat", mai ales în cazul mirenilor, dar şi a multor monahi (inclusiv eu), nu trebuie înţeles în sensul de 24/24, ci în sensul unei căutări permanente (sau cât se poate de permanent) a lui Dumnezeu.
Ca să fie mai clar, rugăciunea nu tb înţeleasă ca un act formal: mă pun în genunchi, îmi fac semnul crucii etc., ci în sensul unui dialog cu Dumnezeu care poate avea loc chiar şi atunci când dormim, dacă inima noastră pentru Dumnezeu (cum spune Înţeleptul Solomon). Bineînţeles, această rugăciune existenţială nu exclude nicidecum "rugăciunea formală", în special cea de dimineaţă şi de seară. Este foarte important ca fiecare creştin să-şi facă aceste rugăciuni, dar şi mai important ca nici un creştin să nu rămână aici...
Deci fiecare trebuie să pornim de la simplu (şi nu avem dreptul să neglijăm asta), dar să căutăm o stare continuă de rugăciune. Observaţi: vorbesc de rugăciune ca stare, nu ca moment(e).
Sper că am fost suficient de clar.

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Rugăciunea este respiraţia duhovnicească a omului, de aceea întrebarea dacă trebuie sau nu trebuie să ne rugăm "neîncetat" nu este binevenită. Acest "neîncetat", mai ales în cazul mirenilor, dar şi a multor monahi (inclusiv eu), nu trebuie înţeles în sensul de 24/24, ci în sensul unei căutări permanente (sau cât se poate de permanent) a lui Dumnezeu.
Ca să fie mai clar, rugăciunea nu tb înţeleasă ca un act formal: mă pun în genunchi, îmi fac semnul crucii etc., ci în sensul unui dialog cu Dumnezeu care poate avea loc chiar şi atunci când dormim, dacă inima noastră pentru Dumnezeu (cum spune Înţeleptul Solomon). Bineînţeles, această rugăciune existenţială nu exclude nicidecum "rugăciunea formală", în special cea de dimineaţă şi de seară. Este foarte important ca fiecare creştin să-şi facă aceste rugăciuni, dar şi mai important ca nici un creştin să nu rămână aici...
Deci fiecare trebuie să pornim de la simplu (şi nu avem dreptul să neglijăm asta), dar să căutăm o stare continuă de rugăciune. Observaţi: vorbesc de rugăciune ca stare, nu ca moment(e).
Sper că am fost suficient de clar.

Exact , Damian ! Nu numai ca ai fost destul de clar , dar acest aspect l-am subliniat si eu ceva mai sus ! Doamne ajuta !

[carmina]

"Adeseori, cand dorim sa ne rugam cu Rugaciunea lui Iisus, mintea e asaltata de tot felul de ganduri care ne abat atentia de la inima.

Rugaciunea noastra pare nerodnica pentru ca mintea nu participa la chemarea Numelui Domnului si doar buzele noastre continua sa repete mecanic cuvintele.

Dar exista un sens in acest aflux de ganduri necuvenite:rugaciunea noastra devine ca un fascicul de lumina aruncat in ungherele ascunse ale vietii noastre launtrice, descoperindu-ne patimile sau atasamentele ce ne stapanesc sufletul. Aflam de aici lucrurile impotriva carora trebuie sa luptam; vedem faradelegile care ne inghit. Si atunci chemam cu si mai multa osardie Numele Domnului si cainta noastra se intensifica."
(Arhim.Sofronie Rugaciunea – experienta vietii vesnice ed.Deisis, 2007.)

[DAMIAN]

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!

O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

"Adeseori, cand dorim sa ne rugam cu Rugaciunea lui Iisus, mintea e asaltata de tot felul de ganduri care ne abat atentia de la inima.

Rugaciunea noastra pare nerodnica pentru ca mintea nu participa la chemarea Numelui Domnului si doar buzele noastre continua sa repete mecanic cuvintele.

Dar exista un sens in acest aflux de ganduri necuvenite:rugaciunea noastra devine ca un fascicul de lumina aruncat in ungherele ascunse ale vietii noastre launtrice, descoperindu-ne patimile sau atasamentele ce ne stapanesc sufletul. Aflam de aici lucrurile impotriva carora trebuie sa luptam; vedem faradelegile care ne inghit. Si atunci chemam cu si mai multa osardie Numele Domnului si cainta noastra se intensifica."
(Arhim.Sofronie Rugaciunea – experienta vietii vesnice ed.Deisis, 2007.)

Lumina candelei aprinse pe tot parcursul nopţii e cea care ne veghează , ne apără de negura gândurilor necurate , ne întăreşte şi ne dă somn liniştit, odihnitor . Ea, candela, lumina ei , prin tainica tăcere se roagă pentru noi , ne veghează. Vă spun sincer că somnul nopţii e mult mai odihnitor astfel. Atunci când tot felul de gânduri necurate te ispitesc , te uiţi la lumina sfântă ce arde pentru tine , şi toate nălucirile se risipesc. Ea, lumina candelei ce arde în miez de noapte, confirmă ruga noastră neâncetată către Dumnezeu. O noapte liniştită !+

[DAMIAN]

Legea cea mai scurtă a rugăciunii este să nu-ţi închipui nimic când te rogi. Că imaginaţiile sunt de trei feluri: rele, bune şi sfinte. Să nu primeşti nici un fel de imaginaţie. Că dacă te opreşti la imaginaţie, nu poţi intra cu mintea în inimă în vremea rugăciunii. Iar aici la vama raţiunii, care-i la poarta inimii, întâmpină alte duhuri rele. Să vă dau aici o pildă ca să înţelegeţi.

La vama raţiunii o întâmpină pe mintea noastră teologii întunericului şi filosofii iadului şi-i dau minţii raţiuni duhovniceşti. Mintea noastră, după mărturia Sfântului Vasile, are însuşirea să izvorască veşnic gânduri, bune sau rele. Şi nu-i de vină ce izvorăşte. Că ce turnăm într-însa, moara macină. Noi suntem cei ce hotărâm dacă dăm drumul la gânduri.

Stai uneori la rugăciune, în genunchi sau în picioare sau stai pe-un scaun sau pe-o laiţă, că te poţi ruga şi culcat când eşti bolnav sau bătrân, cum zice Sfântul Grigore Sinaitul "Cel bătrân şi bolnav, poate sta culcat cu capul pe-o pernă, dacă nu poate sta în picioare, numai să se roage". Dumnezeu nu cere omului poziţia trupului, ci a minţii şi a inimii. În clipa rugăciunii, numai ce vezi că apar nu cuvinte rele, ci din Scriptură, cum a ispitit pe Mântuitorul în muntele Carantaniei. Nu l-a ispitit din Scriptură? Aruncă-Te jos, că scris este: Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatra piciorul Tău.