Porunca cea mai mare

[doctor_faustus]

Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. (Ioan 15:9-17)

Iubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveaţi de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. Iarăşi, vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară. Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. (1 Ioan 2:7-11)

Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul, nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat. (1 Ioan 3:11-24)

Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. (1 Ioan 4:7-21)

[doctor_faustus]

Iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele - lumina vieţii creştine - Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
http://www.ziarullumina.ro/articole;...stine.html#top

Porunca iubirii - Parintele Teofil Paraian
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ian-68504.html

Predica la duminica 15 dupa Rusalii - Cea mai mare porunca din Lege - Parintele Teofil Paraian
http://www.crestinortodox.ro/predici...-lege-232.html

Despre iubirea crestina - Sfantul Maxim Marturisitorul
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ina-68517.html

Iubirea crestina - Sfantul Ioan Gura de Aur
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ina-68564.html

Predică la Duminica a XV-a după Rusalii (Despre dragostea de Dumnezeu şi de aproapele) - Părintele Ilie Cleopa
http://paginiortodoxe2.tripod.com/pr...15rusalii.html

Sensurile notiunii de iubire dupa scrierile Sf. Ioan Evanghelistul - Ioan Carstoiu
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ire-69453.html

Despre dragostea cea desavarsita - Sfantul Ioan Gura de Aur
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ita-68620.html

Sfantul Teofan Zavoratul - Dragostea de Dumnezeu
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...zeu-68462.html

Teama si iubirea de Dumnezeu - Pr. Th. Damian
http://www.crestinortodox.ro/diverse...zeu-69337.html

Porunca cea mare a iubirii - IPS Andrei Andreicut
http://www.crestinortodox.ro/morala/...rii-70914.html

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan: “COPILASILOR, IUBITI-VA UNII PE ALTII!”
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...tolul-iubirii/

[Carmen FUNIERU]

Cel mai mult L-a iubit pe Dumnezeu şi pe oameni însuşi Hristos. El, deşi nevinovat, a acceptat să rabde pe Cruce chinurile cele mai cumplite, pentru ca prin jertfa Lui să ne salveze din robia păcatelor şi a morţii.

[Carmen FUNIERU]

Ajutând pe semenii noştri să îşi ducă mai uşor crucea pe drumul acestei vieţi, este un fel de exprimare a dragostei.

[Carmen FUNIERU]

M-a impresionat acest fragment din linkul http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...tolul-iubirii/
pe care l-ai pus despre Apostolul Ioan (Evanghelistul):

“Încă nu se cuvine a tăcea şi pe aceasta, pe care ne-o mărturiseşte Clement Alexandrinul (†215):
Apostolul, pe când umbla în Asia prin cetăţi, a văzut odinioară un tânăr, pornit din fire a face binele, pe care luându-l l-a învăţat şi l-a botezat.
Apoi, vrând să se ducă de acolo în altă parte la propovăduirea Evangheliei, înaintea tuturor a încredinţat pe tânărul acela episcopului acelei cetăţi, ca să-l înveţe pe el la tot lucrul bun.
Iar episcopul luând pe tânăr, l-a învăţat pe el Sfânta Scriptură.
Dar nu se îngrijea de dânsul, aşa precum îi era datoria, nici nu-i da o învăţătură ca aceea care se cuvine tinerilor, ci l-a lăsat în voia lui, şi după puţină vreme a început tânărul a vieţui rău, a se îmbăta şi a fura. Apoi s-a apucat de tovărăşie cu tâlharii, care luându-l, l-au dus în pustie şi suindu-l în munte, l-au făcut căpitan al bandei lor.
Iar după câtăva vreme, întorcându-se Ioan, a venit în cetatea aceea, şi auzind de tânăr că s-a îndărătnicit şi s-a făcut tâlhar, a zis către episcop:
"Să-mi dai amanetul pe care ţi l-am lăsat spre pază, ca în nişte mâini credincioase. Să-mi aduci tânărul pe care înaintea tuturor ţi l-am încredinţat ca să-l înveţi frica de Dumnezeu."
Iar episcopul a zis cu plângere:
"A pierit tânărul, a murit cu sufletul, iar cu trupul face tâlhărie."
Iar Ioan a zis episcopului:
"Oare aşa se cădea ţie să păzeşti sufletul fratelui tău?
Să-mi dai un cal şi un om să mă ducă să-l caut pe acela pe care tu l-ai pierdut."

Şi plecând, atunci când a sosit Ioan la tâlhari, i-a rugat pe ei ca să-l aducă la căpitanul lor. Şi-l duseră.
Văzând tânărul pe Sfântul Ioan s-a ruşinat şi, sculându-se, fugea în pustie. Iar Ioan, uitându-şi bătrâneţile sale, alerga după dânsul strigând:
"Întoarce-te fiul meu la părintele tău, şi nu te deznădăjdui de greşeala ta, primesc eu păcatele tale asupra mea. Deci stai şi mă aşteaptă, că Domnul m-a trimis la tine."
Apoi întorcându-se tânărul, cu cutremur şi cu ruşine mare, a căzut la picioarele sfântului, neîndrăznind a căuta la faţa lui.
Iar Ioan arătându-i părintească dragoste, l-a cuprins pe el, sărutându-l şi luându-l l-a dus cu bucurie în cetate, căci a aflat oaia cea pierdută”.