frica de ginduri urite

[costel]

Are parintele Teofil Paraian o vorba minunata: mintea e precum o moara, macina ce-i dai. Eu nu cred ca acest parinte avea parte de ganduri urate. Intr-un om in care salasluieste bunatatea, iubirea, iertarea, gandul rau se usuca, piere si nici nu se mai poate naste. Asa ca noi cei ce ne luptam cu astfel de ganduri, nu vom reusi sa iesim biruitori decat in momentul in care incepem sa hranim mintea cu ce trebuie.

[windorin]

Chiar de nu am mai inmagazina nimic rau si urat de azi inainte, tot ne va fi extrem de greu.
Ce am acumulat pana acum, imagini, momente, cuvinte, fapte, este de ajuns pentru a ne ridica lupte de neimaginat.
Parca sunt toate moarte, trecute si uitate.
Nu este deloc asa. Sunt mai vii decat credem.

Ne dam seama de ele insa abia cand rupem acumularea zilnica de rele (fie ganduri, imagini, etc) si punem inceput luptei spre curatirea inimii si a mintii.

[costel]

Daca omul se murdareste zilnic, ce mai conteaza o pata pe langa alte pete? Nici nu o mai vede. Dar in momentul isi spala imbracamintea, orice pata iese la iveala si se cere a fi curatata.