Sunt sarac!

[ory]

Anca, nu ai inteles, aici nu ai ce cheltuieli sa acoperi cu banii de salariu, nu ai ce acoperi, ci doar ce descoperi....datorii si iar datorii.
Stiu ce vrei sa spui despre economisire, insa la noi nu poate fi valabila aceasta teorie, decat pentru familiile care-si permit sa traiasca decent ( adica in lux, dupa standardele noastre ), deci, economisirea pare un termen cu non sens. Nu intelegi ? ! Este imposibil, citeste ce am spus despre facturile de intretinere....nu se poate, am depasit si limita existentei. Nu poti trai cu un salariu de 10 milioane, in conditiile unei existente de 3 ori mai mare....ce sa mai zic de o pensie de 3 mil.
Nu mai comentez caci, se pare ca cei de-afara se incapatineaza sa faca pe economistii pentru o tara doar cu obligatii si fara drepturi, ca a noastra.
Eu sunt o persoana foarte cumpatata, deci stiu ce vrei sa spui, doar ca nu se potriveste pe meleagurile acestea.
Dar, este adevarat, exista si mult snobism pe la noi....o trasatura tot a saraciei.

Indiferent ce cred cei din afara, romanii au un salariu sau o pensie cu care trebuie sa se descurce. Aceasta e realitatea de la care pornim discutia.

[glykys]

În prealabil postat de Miha-anca

Indiferent ce cred cei din afara, romanii au un salariu sau o pensie cu care trebuie sa se descurce. Aceasta e realitatea de la care pornim discutia.

Hm... O colega de-a mea, absolventa de facultate si master, tocmai s-a angajat intr-un institut de cercetare, probabil tot cu "recomandare". Castiga 5 milioane in mana (dupa reducerile salariale, adica exact salariul minim), muncind 8 ore pe zi (la stat). La toamna va trebui sa paraseasca caminul si sa isi gaseasca gazda in Bucuresti. Am colegi care sunt profesori debutanti, mai mult de 6, hai 7 milioane in mana nu castiga, si fac naveta in tot Bucurestiul, pe la diferite scoli. Si, na, la 23-24 de ani, cat sa te mai intretina parintii?
Ce solutii vedeti in aceste cazuri?
Eu nu inteleg ce ii forteaza pe oamenii astia sa ramana in Bucuresti, cand se pot duce ei frumusel in localitatea lor natala, cu o diploma, ca mai putin de 5 milioane oricum nu pot castiga, dar macar rezolva problema cazarii. De ce sa se chinuie si sa faca atatea sacrificii, numai pentru a sta in Bucurestiul asta mare, in care nu au nici casa, nici masa, ci doar un serviciu de 5 parale?! Oare acasa la ei e si mai greu decat aici? Unii considera injositor sa se intoarca sau macar sa accepte un loc de munca care e sub pregatirea lor sau la care sa aiba sefi sau colegi inferiori in ceea ce priveste studiile universitare, chiar daca ar fi platiti mult mai bine. Nu stiu, mie mi se pare ca asemenea mofturi nu tin de foame si pur si simplu nu reusesc sa ii inteleg. Obrazul subtire cu cheltuiala se tine, iar prostia se plateste. Unui coleg de-al meu din strainatate, spre exemplu, nu i-a fost nicidecum rusine sa lucreze peste vara intr-un hipermarket, pentru a avea cu ce sa isi plateasca diverse cheltuieli. Nu a zis: "pai stii, eu am o diploma, am o specializare...", ca astea nu tin de foame si nu platesc facturi. Asta ne diferentiaza pe noi, romanii, de cei din strainatate, mentalitatea.
Cu alte cuvinte, unii suntem saraci pentru ca ne dorim sa fim saraci.
Dumnezeu da, dar nu iti da baga in traista. Si mai e si putina credinta.

În prealabil postat de ory

Anca, nu ai inteles, aici nu ai ce cheltuieli sa acoperi cu banii de salariu, nu ai ce acoperi, ci doar ce descoperi....datorii si iar datorii.

Pe cat posibil, nu mai faceti datorii. Nimeni nu a rezolvat facand datorii, ci s-a inglodat tot mai tare.

[ory]

În prealabil postat de Miha-anca

Pe cat posibil, nu mai faceti datorii. Nimeni nu a rezolvat facand datorii, ci s-a inglodat tot mai tare.

Vaiii, Anca, cat de usor vorbesti !
Uite, eu nu am datorii, nici macar nu obisnuiesc sa imprumut ceva vre-odata, dar poporul acesta in care traiesc este inglobat in datorii, si nu pentru ca asa vrea, ci pentru ca a fost fortat sa faca acest lucru, altfel nu avea cum sa traiasca...intelegi ?
Vad ca nu intelegi si nu o vei face vre-odata, atata timp cat nu vei fi obligata sa traiesti cu o pensie de 4-5 milioane, iar din aceasta sa-ti cumperi si tratamentele asociate bolilor batranetii.
Te rog, nu mai spune nimic, prea multe lucruri tratate superficial, fiindca vorbesti, parca, tot din carti, nu ai habar ce-nseamna lacrima batranului neputincios din Romania, obligat sa-si care nevoile si durerile in mutenie si fara pic de compasiune, intelegere si respect din partea celor pe care i-a slujit o viata. Ai vazut vre-odata un animal ranit care sufera fara sa planga, desi durerea lui este cumplita ? Asa sunt batranii tarii noastre, obligati sa cerseasca, desi este dreptul lor sa fie cinstiti, cei care au construit-o !
In toate tarile civilizate, batranii traiesc in liniste, in respectul si satisfactia cuvenita muncii lor de-o viata, la noi, insa , este invers .
Si tinerii au aceiasi soarta, dar, macar lor le mai ramane forta si speranta naivitatii specifice varstei .
Dar, este adevarat, trebuie sa ne descurcam cumva, doar nu ne-om da una-n cap, desi unii o fac din ce in ce mai frecvent.
Din pacate !
Nu ne mai spuneti sa nu mai protestam, asta este tot ce ne-a mai ramas, desi stim ca nu are sens, macar ne mai descarcam sufletele impovarate de atata nedreptate sociala.

[cristiboss56]

Ţinând cont că preţurile din România sunt aidoma celor din occident sau chiar mai piperate , tu Ancuţa dragă , cum te-ai descurca cu 200-250€ pe lună ? Răspunde tu lui Cristinel cât mai sincer posibil ! ( fă o ţâră de efort ) .

[ory]

În prealabil postat de cristiboss56

Ţinând cont că preţurile din România sunt aidoma celor din occident sau chiar mai piperate , tu Ancuţa dragă , cum te-ai descurca cu 200-250€ pe lună ? Răspunde tu lui Cristinel cât mai sincer posibil ! ( fă o ţâră de efort ) .

In banii astia sa intre, obligatoriu, si drumurile in tara in fiecare post...la spovedit .
Macar eu fac o tara de efort sa-i inteleg si pe cei din jur, inainte de a-mi da cu parerea. Cu nevrednicie, asa, ca sa fiu in ton cu " credinta ". Bine spus, " cei din jur ", la dumneata nu cred sa fie vre-un batranel in jur care sa cerseasca injosit de propria societate ( condusa de indolenti ), desi acesta a muncit o viata intreaga intr-un mod cinstit .

[Raoul]

Nu stiu cum vad altii lucrurile,eu insa nu aspir la bogatie. Vreau doar un trai decent,atat. Adica o locuinta cat se poate de modesta,o sotie buna (si frumoasa ),copii frumosi si sanatosi si sa alcatuim o familie crestina. Desi nu cer prea mult realizez ca este cam imposibil sa pot dobandi asa ceva in Romania. Nu stiu,uneori simt ca nu mai pot,ca sunt la capatul puterilor si al sperantei,viitorul imi pare atat de vag cateodata... Noroc ca exista Dumnezeu,simt ca El e singura speranta,singurul Caruia Ii pasa.

[ory]

Ma faci sa rad, Raoul, de fapt, am vazut ca ti-ai dat tu cu seama ca in Romania " un trai decent " chiar inseamna bogatie....adica la ceea ce aspiri tu. De-aceia devine tot mai putin posibil, pentru ca este la fel cu a spera sa-ti cumperi un ferrari.
Cunosc un cuplu care lucreaza la pompieri, sunt sot si sotie si nu au copii. Acum trei ani au facut un credit pentru locuinta,ca sa se aseze la casa lor. Acum le-au scazut salariile si le-au crescut rata la credit. Cat ? Pai, amandoi insumeaza in remuneratia pentru serviciile prestate in slujba societatii 27 milioane de lei vechi, iar rata a ajuns la 20 de milioane.
Ei, acum spune-mi draga Anca, cum sa economiseasca acesti tineri ?
Care este solutia ? Sa returneze creditul, cu taxele de rigoare ingrosat, si sa -si construiasca la marginea orasului un adapost din carton, iar cand le este lunmea mai draga, caci, oricum in meseria asta nu au vre-un concediu sau vre-o zi tihnita, deci, cand le este lumea mai draga sa sara ca sa stinga vre-un incendiu. Eventual, vila nenorocitului de Videanu care se crede capabil sa traiasca cu 15 milioane.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Raoul

Nu stiu cum vad altii lucrurile,eu insa nu aspir la bogatie. Vreau doar un trai decent,atat. Adica o locuinta cat se poate de modesta,o sotie buna (si frumoasa ),copii frumosi si sanatosi si sa alcatuim o familie crestina. Desi nu cer prea mult realizez ca este cam imposibil sa pot dobandi asa ceva in Romania. Nu stiu,uneori simt ca nu mai pot,ca sunt la capatul puterilor si al sperantei,viitorul imi pare atat de vag cateodata... Noroc ca exista Dumnezeu,simt ca El e singura speranta,singurul Caruia Ii pasa.

Da, marea compensaţie este Credinţa ! Foarte bine ai pus punctul pe I precum a pus şi Dorina , şi Zaharia , şi Ory , şi mulţi alţi useri, fiecare adăugând un strop de înţelepciune . Da, d'le , Credinţa nu poate nimeni să ne-o ia, ci doar să ne-o tulbure o ţâră, dar ăsta e marele "farmec"şi marea putere a ei ! Casa, maşina, pantalonii după noi se duc, dar Credinţa rămâne în suflet şi aici şi-n veşnicie , acum şi pururea şi-n vecii , vecilor ! Amin !