Dar oare am terminat cu atât de mult oare la fiecare cuvântare?
De ce nu vă puneți întrebări dacă Doamne Iisus Hristoase, Cuvinte a Lui Dumnezeu, oare nu am risipit și azi toată ziua cu vise deșarte nelepădându-mă de sine însumi-însușiri alese? De vise pline cu răutăți? Cu invidii, mîndrii, pofte, doruri, vreri peste puteri... iubiri de mângâieri necurate, poftiri de întinări? Cu superstiț delăsător... Oare nu visul cel de mare zgârciob trebuia să-l lepăd maiîntâi?
Vai de noi că strecurăm țânțarii ca să înghițim mai bine camila... sfoaraoaraoara aia groasă ce te face să stai în indoieli ca să te îngâmfi cu înțelepciunile deșarte ale deșertăciunilor... stiți că știți să stiți? Încă nu știți nimic.
Oare nu ar fi mai bine să credem liniștiți în visul Maicii Domnului și să nu mai credem la nesfârșit în visul gândacului roz ce vrea să ajungă rege peste
licurici, sau ce altceva decât înțelepciunea tainic-prozelită o tot visăm ca să ne ''
bubucurăm''?
Oare uităm vreodată pe acel
vis pe care-l visăm la nesfârșit până și cu
ochii larg deschiși? Adică să tragi mereu pe ispisisikaa de coadă...
firește.
24.08.2010, 13:50:53
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode