Steaua Mărilor

[Mihnea Dragomir]

La Matine (Utrenie)

Surge! Iam terris fera bruma cessit,
ridet in pratis decus omne florum,
alma quae Vitae Génitrix fuísti,
surge, María!

Ridică-te ! Pe pământ iarna a plecat,
frumuseţea tuturor florilor se răspândeşte pe câmpuri,
O, tu, care ai fost Maica Vieţii,
Ridică-te, Marie !

Lílium fulgens velut in rubéto,
mortis auctórem teris una, carpens
sóntibus fructum pátribus negátum
árbore vitae.

Cum în tufiş de spini stăluce crinii,
tu singură zdrobeşti pe autorul morţii,
culegând din arborele vieţii
fructul interzis părinţilor noştri vinovaţi.

Arca non putri fabricáta ligno
manna tu servas, fluit unde virtus,
ipsa qua surgent animáta rursus
ossa sepúlcris.

Arcă făcută dintr-un lemn incoruptibil,
ne dai mana, de unde curge virtutea
ce face să iasă din mormintele lor oasele
ele însele redate vieţii.


Prǽsidis mentis dócilis minístra,
haud caro tabo pátitur resólvi;
Spíritus imo sine fine consors
tendit ad astra.

Servă docilă poruncilor sufletului,
Carnea ta nu suferă putrezirea
Ci, mai mult, împărtăşindu-se de soarta spiritului,
se ridică la ceruri.

Surge! Dilécto pete nixa cælum,
sume consértum diadéma stellis,
teque natórum récinens beátam
éxcipe carmen.

Ridică-te ! Sprijinită de mult iubitul tău,
Mergi la cer, ia diadema împodobită cu stele,
Ascultă cântecul copiilor tăi
Care cântă fericirea ta.

Laus sit excélsae Tríadi perénnis,
quae tibi, Virgo, tríbuit corónam,
atque regínam statuítque nostram
próvida matrem. Amen.

Laudă eternă fie Preaînaltei Treimi
Care îţi dă, o, fecioară, cununa,
şi care, din pre-eternitate, te-a instituit
Maică şi Regină a noastră. Amin.

[Mihnea Dragomir]

Laudele

Solis, o Virgo, rádiis amícta,
bis caput senis redimíta stellis,
luna cui præbet pédibus scabéllum
ínclita fulges.

O, fecioară, înveşmântată în razele soarelui,
cu capul încoronat de douăsprezece stele,
luna îţi serveşte drept piedestal,
Răspândeşti lumina în glorie.

Mortis, inférni domitríxque noxae,
assides Christo studiósa nostri,
teque regínam célebrat poténtem
terra polúsque.

Victorioasă aspura morţii şi răului din infern,
tronezi lângă Cristos şi veghezi asupră-ne;
în tine, pământ şi cer sărbătoresc
puternica lor împărăteasă.

Damna sed perstat súboli minári
créditae quondam tibi dirus anguis;
Mater, huc clemens ades, et malígni
cóntere collum.

Dar funestul şarpe continuă să ameninţe cu răul lui,
neamul încrdinţat ţie odată,
o, Maică, ajută-ne în bunătatea ta
şi zdrobeşte capul Răului.


Asseclas diae fídei tuére,
tránsfugas adduc ad ovíle sacrum,
quas diu gentes tegit umbra mortis
úndique coge.

Apără- pe cei ce profesează credinţa dumnezeiască
Adu-i înapoi pe rătăciţi la staulul cel sfânt,
Adună din toate zările naţiunile acoperite
De atâta vreme de umbra morţii.

Sóntibus mitis véniam precáre,
adiuva flentes, ínopes et ægros,
spes mica cunctis per acúta vitæ
certa salútis.

Imploră iertarea pentru cei vinovaţi
Ajută-i pe mâhniţi, pe săraci şi pe bolnavi,
străluceşte în ochii tuturor,
ca speranţă sigură a mântuirii.

Laus sit excélsae Tríadi perénnis,
quae tibi, Virgo, tríbuit corónam,
atque regínam statuítque nostram
próvida matrem. Amen.

Laudă eternă fie Preaînaltei Treimi
Care îţi dă, o, fecioară, cununa,
şi care, din pre-eternitate, te-a instituit
Maică şi Regină a noastră. Amin.